Onomastics Survivals
The aim of this study is to show that the proper name can be an interesting and efficient path to access the cycle „Supravieţuiri” („Survivals”) by the author Radu Cosaşu. In the first part of the article, the romanesque character of the six volumes known under the title „Supravieţuiri” is demonstrated. This character is highlighted through the abidance of the cronological order and through the deduction of the narrative voice at the instance of the main character. Then, the sequences in wich the proper name of the protagonist becomes a theme, respectively a center of convergence of the meanings of the work, are marked and analised. The name behaves both as a fundamental element of the „ autobiographical pact” (according to the terminology of Philippe Lejeune), and as the metonimy of the work „Supravieţuiri”, as far as the passing from the birth name „Oscar Rohrlich” becomes, in a complex and subjective way, the pseudonym, then the name „Radu Cosaşu”, officialized through a ministerial decree, and reflects, in nuce,the isomorphism between the onomastical, thematic and formal avatars. The conclusion will be that the onomastic metamorphosis (and obsession) of the main character is, in a way, the expression of his social tribulations, and in the other way the quintessence of his process of becoming an intellectual and a writer who lived in the middle of a dogmatic and proletcultist age.
1. “Fiul se cheamă, într-un loc, Ben, în altul (dacă nu ne înşelăm) Mihai Câmpeanu, apoi, lăsând deoparte hainele ficţiunii, fiul se cheamă pur şi simplu Radu («nea Radu»), ca autorul de pe copertă.” – Eugen Simion, Scriitori români de azi, III, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1984, p. 463.
2. Ovid S. Crohmălniceanu, Al doilea suflu, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1989, p. 145.
3. Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, II, Braşov, Ed. Aula, 2001, p. 148.
4. Laurenţiu Ulici, Confort Procust, Ed. Eminescu, 1983, p. 98.
5. „De altfel în cartea de acum, în pofida convenţiei onomastice specifice literaturii de ficţiune, eroul împrumută numele scriitorului, parcă pentru a sublinia mai apăsat că ochiul satiric al autorului e întors cu precădere spre sine, ostentaţie ce aminteşte de rafinatele moduri swiftiene ale satirei.” (Laurenţiu Ulici, op. cit., p. 99)
6. Poate că un alt titlu compatibil cu textele ciclului ar fi chiar acesta, “Despărţiri” (o nuvelă din volumul al doilea se intitulează, semnificativ, Ruperile), dat fiind că suita supravieţurilor personajului central nu reprezintă decât tot atâtea despărţiri – de numele său de botez şi de familie, de mediul familial, de foşti tovarăşi ideologici, de slujbe mai mult sau mai puţin nobile ş.a.m.d.
7. Lucian Raicu , Fragmente de timp, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1984, p. 362.
8. Ibidem, p. 361.
9. Adică “mutarea de la o şcoală românească la una evreiască”, aşa cum precizează naratorul mai devreme.
10. “Subiectul povestirilor e în fond viaţa însăşi saturată de cultură.”, scrie Cornel Moraru despre al treilea volum al ciclului – iar propoziţia se dovedeşte valabilă pentru întregul “roman”. (Cornel Moraru, Textul şi realitatea, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1984, p. 141)
11. Aluzia e dublă, trimite în două direcţii diferite, spre literatură – evocă titlul poemului lui Alecsandri, poetul preferat al tatălui – şi spre viaţă – mama eroului devenise contabilă la o instituţie de pe strada Dumbrava Roşie.
1. Crohmălniceanu,Ovid S., Al doilea suflu / The Second Blast, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989.
2. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică / Postwar Romanian Literature, II, Braşov, Editura Aula, 2001.
3. Moraru, Cornel, Textul şi realitatea / Text and Reality, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984
4. Raicu, Lucian, Fragmente de timp / Parts of time, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984.
5. Simion, Eugen, Scriitori români de azi / Contemporary Romanian Writers, III, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984.
6. Ulici, Laurenţiu, Confort Procust / Procust Comfort, Editura Eminescu, 1983.
