Numele proprii: revalorizări şi revizuiri

1. Roland Barthes, Le degré zéro de l’écriture, Paris,
Seuil, „Points”, [1953], 1972, p. 134.
2. Walter Benjamin, Sur le langage en général et le
langage humain en particulier, Essais I, Mythe et violence,
49 >>>
tr. M. de Gandillac, Paris, Denoël, 1971, p. 83-84, apud
Alexis Nouss, Noms secrets et noms sacrés, în Martine
Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, Le texte et le nom, Montréal, XYZ Publishing,
1996, p. 320.
3. În opinia lui Walter Benjamin, a cărui viziune asupra
limbajului şi numelor proprii o prezintă Alexis Nouss,
în articolul Noms secrets et noms sacrés, în Martine
Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, op. cit., p. 317-328.
4. Alexis Nouss, Noms secrets et noms sacrés, în Martine
Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, op. cit., p. 319-320.
5. Francois Rigolot, La lecture du nom propre: histoire et
theorie, în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-
Lafarge, Elisabeth Nardout, op. cit., p. 12.
6. Stephen Ullmann, Précis de sémantique française, 4
éd., Berne, A.Francke S.A, 1969, p. 24, apud Francois
Rigolot, La lecture du nom propre: histoire et theorie, în
Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, op. cit., p.12
7. Eugeniu Coşeriu, Filosofia limbajului, conferinţă
ţinută la Sibiu, mai 1999.
8. „The name can be seen as an epigrammatic
summary”, Daniel Russell, „Some Observations on
Rabelais’s Use of Names”, Romance Notes, XII,
Chapel Hill, Department of Romance Languages,
University of North Carolina, 1970, p. 186, apud
Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, op. cit., p. 15.
9. Louis Hébert, Fondements théoriques de la sémantique
du nom propre, în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-
Lafarge, Elisabeth Nardout, op. cit., p. 45.
10. ibidem.
11. Jean –Louis Vaxelaire, Ontologie et dé-ontologie en
linguistique: le cas des noms propres, în Martine Léonard,
Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth Nardout, op. cit.,
p. 9
12. Garabet Ibrăileanu, Numele proprii în opera comică
a lui Caragiale, în Scriitori români şi străini. Bucureşti,
Editura pentru literatură, 1967, p. 153.
13. Clasicul studiu al lui Garabet Ibrăileanu cu privire
la numele personajelor caragialiene se deschide cu o
afirmaţie a lui Gherea conform căreia lui Caragiale îi
era imposibil să conceapă o operă până nu ştia numele
tuturor personajelor. Lucrul este interpretat de criticul
Vieţii Româneşti ca o dovadă de cunoaştere a
personajului; orice scriitor care nu-şi numeşte
personajul înseamnă că nu-l „vede”, şi face o simplă
compoziţie literară. Amintindu-l pe Balzac care vorbea
despre eroii lui ca despre „nişte cunoscuţi din viaţa
reală” caracterizaţi printr-o serie de însuşiri, cea
esenţială fiind cea a numelui, criticul afirmă că numele
propriu este asociat cu purtătorul lui (aşadar cu
referentul), „fiindcă asociaţia nu se face cu o noţiune
generală, ci cu o imagine sau cu un complex de imagini
de la o singură fiinţă concretă”. „În creaţia artistică,
unde fiinţa creată nu poate creşte în concepţia artistului
fără un nume-numele nu va fi oricare, ci unul care să
samene deodată cu personajul”, în termenii teoriei
Russel-Frege, numele este o sumă/un set de descrieri.
Ibrăileanu deoseşte arbitrarele numele proprii din viaţa
reală, de numele personajelor literare care „trebuie să se
nască o dată cu numele care convine naturii sale fizice şi
morale”. (Garabet Ibrăileanu, Numele proprii în opera
comică a lui Caragiale, în Scriitori români şi străini.
Bucureşti, Editura pentru literatură, 1967, p. 149-150).
14. Garabet Ibrăileanu, op. cit., p. 160, afirmă că numele
personajelor caragialiene Pampon şi Mazu sunt alese
pentru „trebuinţele intrigii”.
15. Marie-Thérèse Mathet, Le nom dans Une vie, de
Maupassant, în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-
Lafarge, Elisabeth Nardout, op. cit., p. 306.
16. ibidem, p. 308.
17. Francis Corblin, Les désignateurs dans les romans,
Poétique, no 54, avril 1983, p. 200-211, apud Marie-
Thérèse Mathet, Le nom dans Une vie, de Maupassant, în
Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, op. cit., p. 310.
18. Christine Klein-Lataud în Nom propre et traduction,
în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge,
Elisabeth Nardout, op. cit., p. 169.
19. Linguistic Approach to Textual Analysis,
Onomastique, cours, http://www.brocku.ca/cfra –
/jnsite/COURSES/ FREN4P03-WEB/EOnomastique&
Litterature.pdf, accesat la data de 7
martie 2009.
20. Marc Wilmet, Sobriquets et pseudonymes, în Martine
Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth
Nardout, op. cit., p. 57-58.
21. Claude Levesque, La parodie du nom propre dans les
récits de Bataille, în Martine Léonard, Élisabeth
Nardout-Lafarge, Elisabeth Nardout, op. cit., p. 244.
22. ibidem.
23. Yves Baudelle, Sémantique de l’onomastique
fictionnelle: esquisse d’une topique, în Martine Léonard,
Élisabeth Nardout-Lafarge, Elisabeth Nardout, op. cit.,
p. 25-41.
24. ibidem, p. 26.
25. ibidem.
26. ibidem, p. 28.