The Nostalgia of the Primordial Continuity and Mortal Identification in Epură pentru Longos (fragment from the essay Revelațiile trupului erotizat)
The essay analyzes the erotic experience from Gheorghe Crăciun’s rewriting of Longus’s Daphnis and Chloe, by comparing it with Sappho’s poetic insight into the relationship between eros and thanatos and Georges Bataille’s later development of the same theme in his Erotism. What the three authors have in common is not only the intuition of the deep-seated connection between death and erotic fulfillment, but also of what it expresses, a longing for continuity and a craving for alterity that is most famously described by Aristophanes’ speech from Plato’s Symposium. Crăciun’s retelling of the love story between the two teenage shepherds makes several unmistakable references to the myth of the androgynous, underscoring the possibility of transcending one’s individuality through a deadly identification with the Other.
Keywords: eroticism, eros and thanatos, otherness, androgynous.
1. Referentul global, contextul istoric al Epurei este lumea elenistică lato sensu, imperială târzie, în timp ce referentul din interiorul poveştii de dragoste e o lume mult mai veche, mai primitivă sau, oricum, mai conservatoare, care vădeşte elemente animiste şi e înţesată de micile divinităţi agrare şi pastorale. Contrastul dintre lumea exterioară şi cea a poveştii lui Dafnis şi a Cloei e izbitor, violent chiar. Şi s-ar putea afirma fără păs că, în interiorul acesteia, Gheorghe Crăciun dezalexandrinizează radical modelul alexandrin, longisian, şi în mai mule feluri: de pildă, revitalizându-i limbajul poetic şi topoi-i, revitalizându-i personajele prin înteţirea senzualităţi şi senzorialităţii lor până la extrema mortală, restituind obiectelor, gesturilor şi actelor adevăratul sens iniţiatic, între care lecţia erotică lycainionică e exemplară, reiterând în două versiuni mitul androginului şi redându-i sensul existenţial şi metafizic etc., cum s-a văzut deja mai sus. Mai trebuie oare, încă o dată, subliniat că, în genere şi chiar de la prima vedere, faţă de acela longosian, mult mai profan, ba aproape secularizat cu totul, universul crăciunian de referinţă, cel în care-şi trăiesc Dafnis şi Cloe dragostea (nu însă şi cel istoric, al lumii elenistice din afara acestuia), e mult mai aproape de început, de arhé ? De fapt, cel din Epură e – în bună măsură – un univers magico-religios în care divinităţile invocate ascultă şi împlinesc rugăciunile suplicanţilor, iar cântecul are eficacitate magică: efect orfic asupra realităţii. E clar că Epură pentru Longos e mai aproape de originar decât romanul lui Longos şi că în fapt, sub acest aspect substanţial, acesta din urmă e mai curând epura naraţiuni crăciunine decât viceversa. Fireşte, doar în sens pur formal relaţia dintre ele e cea indicată de titlul crăciunian!
2. Act de creaţie mai degrabă din zona poiesis-ului decât din cea a lui techne, fiindcă – deşi Dafnis îşi manifestă talentul abia trezit în domeniul artei plastice, care pentru vechii greci ţinea de techne, iar nu în cel al poeziei, singurul care ţinea de poiesis, de creaţie propriu-zisă – de la un punct încolo, după o primă fază în care re-produce după natură, el inventează şi produce imagini noi. La început face animale şi obiecte existente în lumea din jur, pentru ca apoi să inventeze figuri imaginare, mitologice, cum va fi şi ultima dintre ele, aceea a androginului.
3. Gheorghe Crăciun, Compunere cu paralele inegale, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1988, pp. 100-102.
4. Op. cit., p. 293.
Bataille, Georges, Erotismul / Eroticism, trad. Dan Petrescu, București, Ed. Nemira, 1998.
Crăciun, Gheorghe, Compunere cu paralele inegale / Composition with Uneven Parallels, București, Ed. Cartea Românească, 1988.
