Bernard Lewis and the Return of Islam
The current tensions brought in Europe by massive Muslim immigration, combined with terror bombing campaign by radical Islamic organizations, raise the question of the peaceful cohabitation and successful integration. Looking for suitable models, the article explores the relationship between Muslims and Christians from the Middle Ages. Despite some serious problems related to reciprocal understanding and self-sufficiency, the most important obstacle is the failure of modernization in most of the Muslim countries. As imported ideas, nation, state and secularism have never been fully understood and accepted by Muslim people, who still conceive community and solidarity through a religious lens. The current internal uprising against forced modernization (as a consequence of both savage colonialism and pervasive capitalism) and the external war against the West test the limits of the cohabitation of Muslims and Christians in a secular Europe.
Keywords: Islam, contemporary Europe, religious tolerance, Christians, Muslims
1. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, Paris, Gallimard, 1985.
2. Este vorba aici de revirimentul islamului ca un set de valori culturale și standarde de acțiune și comportament social și politic, și nu de islam ca religie revelată. Alte limbi, printre care franceza, fac distincția între cele două concepte prin utilizarea majusculei și minusculei în ortografierea cuvântului „islam”.
3. Maurice Lombard, L’islam dans sa première grandeur (VIIIe – XIe siècle), Paris, Flammarion, 2014.
4. Rémi Brague, Au Moyen du Moyen Age. Philosophies médiévales en chrétienté, judaïsme et islam, Paris, Flammarion, 2006.
5. Ibidem, p. 272.
6. Ibidem, p. 280.
7. Ibidem, p. 353.
8. Bernard Lewis, Comment l’islam a découvert l’Europe, Paris, Gallimard, 1991.
9. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 316.
10. Ibidem, p. 444.
11. Lewis trece în revistă contextul politic și cultural al apariției „studiilor de arie”, o ramură a studiilor culturale ce s-au dezvoltat exploziv în anii ‘50 prin angrenarea unor specialiști din diferite ramuri (filologie, sociologie, antropologie, istorie și geografie) în cercetări multidisciplinare. Investiții publice și private masive s-au realizat în toate statele occidentale, dar mai ales în Marea Britanie și Statele Unite, pentru fondarea de noi facultăți și departamente, institute de cercetare și reviste științifice (vezi Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, pp. 312-313). Cu toate discuțiile legate de randamentul incert al acestor investiții, acele eforturi din anii ‚50 explică avansul acestor țări față de România în studiile de arie dedicate spațiului sovietic, Europei centrale și de est, Orientului Mijlociu, Indiei și Chinei, Orientului Îndepărtat și Africii.
12. Ibidem, p. 445.
13. Cei doi termeni fac referire la sunna, ca expresie a ortodoxiei teologice islamice, ca adeziune la interpretarea oficială a Coranului și a succesiunii politice a Profetului, respectiv la shīʼat ʼAlī, comunitatea partizanilor lui Alī la succesiunea Profetului, în acord cu pretenția istorică a lui Alī (soțul Fāṭimei, fiica profetului) la începuturile islamului. În ciuda descendenței, dreptul său de succesiunea califatului a fost uzurpat de descendenți aparținând tribului Omayya (vezi și Dominique Sourdel, Islamul, trad. rom. Liliana Saraiev, București, Humanitas, 1993).
14. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 15.
15. Maurice Lombard, L’islam dans sa première grandeur
16. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 16.
17. Ibidem, p. 17.
18. Hariǧiții sunt „răsculații” împotriva succesiunii lui AbuBakr, după moartea Profetului, și a lui ʼOmar, desemnat calif de către Abu-Bakr (vezi și Dominique Sourdel, Islamul, p. 22).
19. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 17.
20. Dominique Sourdel, Islamul, p. 25.
21. Pe ruinele lumii antice, islamul cuceritor a revitalizat vechi orașe aflate în declin, dar a fondat și noi orașe, Kūfa, Bagdad și Baṣra în Mesopotamia (Irak), Fusṭāṭ în Egipt, Kairuan și Tunis în Ifrīqiya (Tunisia), Fez în Maghreb al-Aqsā (Maroc). Aceste orașe au devenit mari centre economice și culturale ale vremii, unele fiind adevărate metropole, cu populații de două milioane de locuitori (vezi și Maurice Lombard, L’islam dans sa première grandeur).
22. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 19.
23. Răscoala împotriva puterii ommeyade a culminat în anul 750 cu proclamarea lui Abu-l-ʼAbbās drept calif în marea moschee din Kūfa (vezi și Dominique Sourdel, Islamul, p. 27).
24. Dominique Sourdel, Islamul, p. 28.
25. Imamul secret al sectei ismaelite, ʼObeyd-Allah, pretins descendent al Profetului prin Fāṭima, fiica acestuia, a fost adus la putere în urma unor vaste revolte șiite care au cuprins Mecca și Egiptul. ʼObeyd-Allah a intrat în Kairuan în decembrie 909, proclamându-se drept mahdi-ul așteptat de toți șiiții (vezi și Dominique Sourdel, Islamul, p. 33).
26. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 22.
27. Invazia mongolă reprezintă un moment de cotitură în istoria Orientului musulman. Cucerirea mongolă a pus capăt la mijlocul secolului al XIII-lea Califatului de Bagdad (vezi și Dominique Sourdel, Islamul, p. 36).
28. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 23.
29. Conform lui Weber, o formă religioasă dată apare într-o anumită clasă socială tocmai pentru că aceasta îi conferă șansa maximă de supraviețuire în conflict cu alte forme, mai puțin adaptate mediului social, în reformularea lui Lewis (op. cit. p. 24).
30. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 54.
31. Știința și tehnica occidentale (mai ales cele cu posibile aplicații militare) i-au atras tot mai mult pe membrii elitelor musulmane, în ciuda disprețului cultural (mai ales religios) persistent la adresa europenilor. Modernizarea la care aceste elite au recurs nu a venit însă doar cu beneficiile tehnicii și științelor, ci și cu valori sociale și politice profund transformatoare, pe care mulți dintre musulmani nu le acceptă nici azi. Aceste tensiuni create în lumea musulmană de influențele occidentale nedorite sunt (parțial) și cauza conflictului cultural actual.
32. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 40.
33. Retrocedarea de mari proprietăți Bisericii Ortodoxe Române, după naționalizarea realizată de regimul politic comunist, precum și sprijinul financiar masiv (prin scutiri generalizate de impozite și donații din bugete publice locale și centrale) sunt subiecte tabu, considerate un dat istoric de necontestat. De aici și pretenția BOR de a extinde limita istorică a retrocedărilor până la naționalizarea averilor bisericești de către domnitorul Alexandru-Ioan Cuza în secolul al XIX-lea și recunoașterea sa prin legea cultelor drept „Biserică națională”.
34. Problema nu este doar una a contradicției dintre legile religioase musulmane și cele ale statului secular. Tensiuni asemănătoare se înregistrează și în România între Biserica Ortodoxă și stat în cazul orelor de religie și a amplasării icoanelor în școlile publice, în cazul retrocedărilor unor biserici aparținând anterior Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) sau a legilor statului privind avortul și căsătoria, considerate prea liberale de către Biserică. Recent, un grup de inițiativă religios a depus la Curtea Constituțională un proiect de modificare a Constituției cu privire la definiția legală a căsătoriei, care în practica prezentă este declarată între „soți”, și nu între „un bărbat și o femeie”, așa cum își doresc inițiatorii modificării constituționale.
35. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 446.
36. Această putere a islamului de a reglementa toată viața, publică și privată, este și motivul admirației creștinilor fundamentaliști, critici față de efectele laicizării statelor europene.
37. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 447.
38. Un musulman irakian se simțea mai departe, comunitar vorbind, de un irakian nemusulman decât față de un musulman egiptean, de exemplu.
39. Bernard Lewis, Le retour de l’Islam, p. 448.
40. Ian Buruma, Avishai Margalit, Occidentalismul: Războiul împotriva Occidentului: O scurtă istorie a urii față de Vest, trad. rom. Anca Bărbulescu, București, Humanitas, 2016.
41. Exemplele lui Lewis din anii ‘80 sunt Frații Musulmani în Egipt, Al-Fatah în Palestina sau Fidayan-e Islam în Iran. Al-Qaeda și Daech (Statul Islamic) sunt exemple similare din zilele noastre, mai puternice și mai influente la nivel mondial, capabile să mobilizeze musulmani radicali și să-i angreneze în acțiuni teroriste în New York (2001), Madrid (2004), Londra (2005), Boston (2013), Paris (2015) și Bruxelles (2016).
42. Un exemplu al exacerbării mândriei europene, considerat ca un continent capabil să-și anihileze adversarii la nivel mondial prin avantaje competitive debordante (etica muncii, spiritul capitalismului productiv, performanța cercetării științifice inovatoare, beneficiile competiției, puterea războiului etc.), este apologia occidentului în Niall Fergusson, Civilizația. Vestul și restul, trad. rom. Doris Mironescu și Andreea Mironescu, Iași, Polirom, 2014.
Brague, Rémi, Au Moyen du Moyen Age. Philosophies médiévales en chrétienté, judaïsme et islam / At the Heart of Middle Ages. Medieval Philosophies in Christian, Jewish and Islamic World, Paris, Flammarion, 2006.
Buruma, Ian, Avishai Margalit, Occidentalismul: Războiul împotriva Occidentului: O scurtă istorie a urii față de Vest / Occidentalism – A short History of Anti-Westernism, București, Humanitas, 2016.
Ferguson, Niall, Civilizația. Vestul și restul / Civilization : the West and the Rest, Iași, Polirom, 2014.
Lewis, Bernard, Le retour de l’Islam / The Return of Islam, Paris, Gallimard, 1985.
Lewis, Bernard, Comment l’islam a découvert l’Europe / The Muslim Discovery of Europe, Paris, Gallimard, 1991.
Lewis, Bernard, What Went Wrong? The Clash Between Islam and Modernity in the Middle East, Oxford, Oxford University Press, 2002.
Lombard, Maurice, L’islam dans sa première grandeur (VIIIe – XIe siècle) / Islam in its First Grandeur, Paris, Flammarion, 2014.
Sourdel, Dominique, Islamul / Islam, București, Humanitas, 1993.
