From polemic to collaboration pact
The present work intends to examine the evolution of the relationship between C. Stere, former socialist who joined the Liberal National Party, and A. A. Bădărău, former socialist and the founder of the Radical Democrat Party, which eventually merged with the Conservative Party. The relationship starts with a biting polemic, between October 1898 and March 1899, in which C. Stere is defeated, being in a very unfavourable position, as a result of his election for the position of mayor deputy of Iaşi on the Liberal lists. The defeat itself in the “fight of ideas”, but especially the numerous blows which had as target vulnerable parts of his personality became an important factor in the decision of the majority of the socialist intellectuals – “the generous youth” – to join the Liberal National Party in January 1900. From the new and much stronger position, C. Stere immediately restarted the fight with the conservative politicians in Iaşi, having as target especially A. A. Bădărău, getting his revenge in a very powerful pamphlet entitled Bădăranul boierit (The Boor Who Became a Boyard). A new round of the polemic between the two personalities takes place in the elections period in 1903 – 1904, this time the two parties having more fair-play, more mutual respect. This was also the basis on which, later, in 1908 – 1909, a secret pact is signed between C. Stere, who had become president of the National Liberal Party Organization in Iaşi and A. A. Bădărău, who was an important name in the Democrat Conservative Party (led by Take Ionescu) – pact which functioned until the entrance of Romania in the First World War. The study thus completes C. Stere’s biography and brings into light somewhat hidden parts of his portrait. At the same time, more of his published texts are recuperated. Eventually, it brings a few new elements, which bring more light in the politic events at the end of the XIX and the beginning of the XX century.
Keywords: Romanian history, history of Romanian politics, Liberal National Party, Constantin Stere, A.A: Bădărău, Conservative Party
1. „Monitorul Oficial. Dezbaterile Adunării Deputaţilor”
1898-1899, p. 431, 445.
2. Ibidem, p. 455. În ochii lui C. Stere, cele spuse acum de
Take Ionescu vor cântări foarte greu şi, cu primul prilej, îi
va „plăti poliţa”. Rostindu-se, în şedinţa Camerei
Deputaţilor din 16 ianuarie 1903, în „discuţia cu privire la
alegerea de la Romanaţi”, de validare a alegerii ca deputat a
omului politic respectiv, el spune: „[acum patru ani] deşi eu
pe atunci eram un simplu avocat de provincie [sic!], d. Take
Ionescu nu s-a jenat să mă atace în această incintă, nu s-a
sfiit, în lipsa mea şi în împrejurări foarte gingaşe, să-mi dea
o lovitură de… cavaler.”
3. În nr. 208, din 24 ianuarie 1899, p. 1.
4. „Reptila locală [«Propaganda»] şi socialiştii în pâne au
[avut] neruşinarea de a arunca pe spatele partidului
conservator actuala mişcare ţărănească, care tulbură liniştea
colectiviştilor şi digestia d-lor Sterea şi Crupenschi”
(Declaraţia d-lui Ferekyde, în nr. 210, din 27 ianuarie 1899, p. 1).
5. Nr. 211-212, din 28 şi 29 ianuarie 1899, p. 1.
6. Anul VI, nr. 1733, din 30 ianuarie 1899, p. 1.
7. Din Carnetul săptămânei. Interview cu dl. C. Stere, în „Era
nouă”, anul X, no. 439, din 7 februarie 1899, p. 2.
8. Ziarele informează despre arestarea iniţiatorilor
„cluburilor” săteşti, I. Banghereanu şi T. Ficşinescu, despre
interogatoriul luat lui I. Nădejde şi percheziţia de la sediul
partidului, despre expulzarea câtorva socialişti ce nu aveau
cetăţenie română – Adolf Clarnet, Luigi Brunetti, Samuel
35 >>>
Gutman, Natan Grinberg, Şulim Edelstein şi Sache
Petreanu (Isac Rubinstein), acesta din urmă redactor la
„Adevărul”.
9. În „Opinia”, nr. 216, p. 1.
10. Evoluţie, în nr. 219, din 7 februarie 1899, p. 1.
11. Ultime informaţiuni, nr. 1742, din 12 februarie, p. 3.
12. Nr. 223, din 12 februarie 1899, p. 1.
13. În nr. 1746, din 18 februarie 1899, p. 2.
14. Cu acest cuvânt erau desemnaţi, de către socialişti,
colegii de partid.
15. În nr. 228, din 18 februarie 1899, p. 2.
16. I-a fost uşor lui Titu Maiorescu să le respingă: „… este
o periculoasă contrazicere când primeşte în
administraţiunea comunei Iaşi pe socialişti ca socialişti şi
acum vine şi ne vorbeşte că socialiştii ca socialişti nu sunt
buni, ci numai dacă sunt convertiţi, dacă trec în partidul
naţional-liberal”.
17. „Monitorul oficial. Dezbaterile Senatului. 1898-1899”,
p. 308.
18. Faptul este anunţat de presă în 22-23 februarie 1899.
19. Anul XII, nr. 3443, din 20 februarie 1899, p. 1.
20. Un al doilea Jeszenski, în „Opinia”, nr. 233, din 24
februarie 1899, p. 1; D. Sterea şi principiele sale, idem, nr. 234,
din 25 februarie 1899, p. 1.
21. C. Mille, Un ajutor de primar socialist. Interview cu d. C. Stere,
în „Adevărul”, anul XII, nr. 3447, din 24 februarie 1899, p.
1-2.
22. De pildă, Le Bourgeois, Moralité, în „La Roumanie”,
anul II, nr. 108, din 26 februarie 1899, p. 1.
23. În nr. 235, din 26 februarie 1899, p. 1.
24. În „Opinia”, nr. 236, din 27 februarie 1899, p. 1.
25. Autorul articolului îşi întreabă, desigur retoric,
adversarul: „Dar mai reprezentai d-ta acel grup, din
moment ce aveai păreri deosebite?”. Şi încheie: „Nu are
nevoie de aceasta d. Sterea, când e vorba de buget. Se
împacă d-sa atunci cu orice idei şi divergenţele îi trec ca o
boală ce nu e bine să o ai decât când e vorba de discuţii de
principii, iar nu când e vorba de discuţii bugetare”.
26. În nr. 3455, din 4 martie 1899, p. 1. Scrisoarea e
reprodusă fragmentar şi în „Propaganda”, nr. 193, din 5
martie 1899, p. 3.
27. C. Stere însuşi nu-şi semnase multe articole ori le
semnase cu pseudonime şi la fel va proceda multă vreme.
Şi, cel puţin în anumite cazuri, a protestat şi va protesta
când paternitatea lor a fost dezvăluită.
28. În „Opinia”, nr. 242, din 6 martie 1899, p. 1.
29. În epocă, termenul are şi sensul de „editorial”.
30. Logic, aici e locul antonimului: „lipsa de asprime”,
„blândeţea” măsurilor respective.
31. Nr. 243, din 7 martie 1899, p. 1. Primul este nesemnat,
cel de-al doilea poartă semnătură Juvenal.
32. „Cu o lovitură deci, d. Sterea umblă să prindă trei iepuri
deodată. Neexplicându-se ce este şi ce vrea, d-sa rămâne
socialist, se bucură de binefacerile bugetului şi capătă
premiuri pentru club. Un om cu aşa noroc mai rar.”
33. Prima pagină a ziarelor conservatoare e ocupată de
„afacerile” primarului N. Gane, apoi de fraudele fostului
preşedinte al comitetului Teatrului Naţional, fostul senator
Andrei Vizanti, care şi fuge din ţară, stabilindu-se în Statele
Unite ale Americii, unde, amestecat se pare în lumea
interlopă, moare asasinat.
34. În „Opinia”, nr. 264, din 2 iunie 1899, p. 3, o
„informaţiune” spune că „d. Sterea se retrage din clubul
colectivist, în urma purtărei ce a avut marele partid faţă de
candidatul socialist-colectivist, purtare care a fost o
adevărată tragere pe sfoară, [şi că] nu va ierta niciodată pe
ocultiştii care i-au pus candidatura, pentru a-l compromite,
făcându-l de râsul tipografului Mancaş, care l-a întrecut cu
multe voturi.”
