The Transcoding of Historical Reality into Fiction: Anti-Utopia in the Literary Work of Jonathan Swift and Dimitrie Cantemir
This article unfolds the similarities present in the works of two greatest minds of European Enlightenment, Jonathan Swift and Dimitrie Cantemir. We tried to approach them on the level of their common literary device, consisting in transcoding reality into fiction by using dystopia. ‚’Gulliver’s Travels’’ and ‚’Istoria ieroglifică’’ are hiding in their satires a similar mechanism of denouncing the corrupt and imperfect reality by using an apparent utopian world infested secretely with dystopian seeds. Almost utopian in their social harmony, the worlds visited by Gulliver are decayed and putrid in their substance. In the same way, the city of Epithimia in Cantemir work, so luminous and mesmerazing in its architecture, is the host of dystopia, the roots of evil and corruption represented by the godess idol Pleonexia, incarnation of cupidity and gold hunger that feeds the real society in Cantemir century. Our effort strived to demonstrate that in similar social and political conditions, the human mind replicates its techniques, artistic forms and inspiration.
Keywords: Enlightenment, Jonathan Swift, Dimitrie Cantemir, utopia, dystopia.
1. Bogdan Crețu, Utopia negativă în literatura română, București, Ed. Cartea Românească, 2008, pag. 81-82: Lucrarea lui Thomas Morus, intitulată complet Libellus aureus nec minus salutaris quam festivus de optimo reipublicae statu deque nova insula Utopia ( «Cartea de aur, pe cât de utilă, pe atât de plăcută, despre cea mai bună alcătuire a statului și despre noua insulă Utopia»), avea să impună un nou concept, cel de utopie, dar succesul acestuia avea să fie asigurat de o întreagă tradiție antică și medievală care constase în puseuri de gândire utopică precum căutarea Paradisului terestru, milenarismul, cucerirea Lumii Noi, etc.
2. Alexandru Ciorănescu, Viitorul trecutului. Utopie și literatură, București, Ed. Cartea Românească, 1996, pag. 20.
3. Apud. Robert C. Elliot, The Shape of Utopia, în ELH, The John Hopkins University Press, vol. 30, nr. 4, dec. 1963, pag. 320: Relevantă în argumentarea acestui sens satiric al utopiei este una din epistolele adresate de Erasmus unuia din umaniștii cu care coresponda, William Cop :’’ (…) If you have not read More’s Utopia, do look out for it, whenever you wish to be amused, or rather I should say, if you ever want to see the sources from which almost all the ills of the body politic arise.’’
4. Sorin Antohi în Utopica. Studii asupra imaginarului social, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică ,1991, pag.13.
5. Alexandru Ciorănescu , op.cit. , pag.23.
6. Sorin Antohi , op.cit. , pag.35.
7. ibidem , pag.36.
8. Raymond Trousson , în Utopie et roman utopique, în Revue des Sciences Humaines, nr.5, 1974, pag.370.
9. Bronislaw Baczko, Lumières de l’utopie, Paris, Éd. Payot, 1978, p.29.
10. ,,Il n’est pas d’utopie sans une représentation totalisante et disruptive de l’alterité sociale.”, cf. ibidem , pag.30.
11. Paolo Carile, La Réunion, refuge protestant dans un projet d’Henri Duquesne à la fin du XVIIéme siècle, în L’insularité: thématique et représentations. Actes du colloque international de Saint-Denis de la Réunion (avril 1992) , coordonat de J.-C. Marimoutou și J.-M. Racault Paris, Éd. L’Harmattan, 1995, pag.117.
12. ibidem , pag.118.
13. Raymond Trousson , Voyage aux pays de nulle part. Histoire littéraire de la pensée utopique, Bruxelles, Éd. de l’Université de Bruxelles, 1999, pag.15.
14. Raymond Trousson, D’Utopie et d’utopistes, Paris, Ed. L’Harmattan, 1995, pag.116.
15. Raymond Ruyer L’Utopie et les utopies, Ed. Gérard Monfort, 1988 , pag.47. 16. Raymond Trousson, Voyage aux pays… , op.cit. , pag.16.
17. Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, vol. II, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1995, pag.101.
18. Raymond Trousson, Voyage aux pays… , op.cit. , pag.16.
19. Raymond Ruyer, op.cit. , pag.50.
20. Raymond Trousson, Voyage aux pays… , op.cit. , pag.18.
21. Bogdan Crețu, Utopia negativă… , op.cit., pag. 29.
22. ibidem, pag. 20: În laboratorul oricărei utopii literare se ascunde voința de putere a totalitarismului, remarca Bogdan Crețu, atunci când utopia devine ,,practică’’ ( comunismul, de exemplu ), ea se transformă în exact opusul lumii ideale pe care o promitea inițial.
23. Corin Braga, The Rationalist Critique of Utopian Thinking: Islands of Fools and Other Anti-Utopian Classics, în University of Bucharest Review, serie nouă, vol. 1, nr. 2, 2011, pag. 173.
24. Corin Braga, Du paradis perdu à l’antiutopie aux XVIe – XVIIIe siècles, Paris, Éd. Classiques Garnier, 2010, pag. 13.
25. Zsolt Czigányik, Satire and Dystopia: Two Genres ?, în Proceedings of the 6th Biennieal Conference of the Hungarian Society for the Study of English, Debrecen, HUSE Papers, 2003, pag. 305.
26. David Fishelov, Satura contra utopiam. Satirical distortions of utopian ideas, în Revue de littérature comparée, nr. 4, 1993, pag. 463.
27. Zsolt Czigányik, op.cit. , pag. 306.
28. ibidem, pag. 307.
29. Nicole Pohl, Utopianism after More: The Renaissance and Enlightenment, în volumul Utopian literature, editat de Gregory Claeys, Cambridge University Press, 2010, pag. 66.
30. Teodor Iordăchescu, Jonathan Swift, a master of satire. An Overview of ‚’Gulliver’s Travels’’, în Analele Universității Dimitrie Cantemir. Seria Științele Limbii, Literaturii și Didactica Predării, nr. 4, 2005, pag. 25.
31. Apud. Corin Braga, The Rationalist critique …, op.cit., pag. 184.
32. Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, traducere de Leon D. Levițchi, prefața de Vera Călin, București, Editura Pentru Literatură, 1967, pag. 98.
33. Corin Braga, Les antiutopies classiques, Paris, Éd. Classiques Garnier, 2012, pag. 90.
34. Corin Braga, Du paradis perdu…, op.cit., pag. 317.
35. Jonathan Swift, Călătoriile…, op.cit. , pag. 186.
36. ibidem, pag. 209, 210 și 211.
37. Corin Braga, The Rationalist Critique … , op.cit. , pag. 184.
38. ibidem, pag. 234-235.
39. Corin Braga, Du paradis perdu…, op.cit., pag. 320.
40. Corin Braga, Les antiutopies…, op.cit. , pag. 91-92.
41. Jonathan Swift, Călătoriile…, op.cit. , pag. 264-265.
42. Corin Braga, Du paradis perdu…, op.cit., pag. 334.
43. Jonathan Swift, Călătoriile…, op.cit. , pag. 322.
44. Donald Gilliland Murchie, Utopia vs. History: Jonathan Swift and the Twentieth Century, teză de doctorat susținută în august 1989 la Universitatea din Glasgow, pag. 89: Este clar că atunci când îl face pe Gulliver să se plângă în epistola care prefațează cartea, către vărul său Sympson, că unii cititori consideră că ,,Houyhnhnmi-ii și acei Yahoos nu au mai multă realitate decât locuitorii Utopiei’’, Swift se plasează în linia utopianismului deschisă de britanicul Morus în secolul al XVI-lea.
45. Corin Braga, Du paradis perdu…, op.cit., pag. 339.
46. Jonathan Swift, Călătoriile…, op.cit. , pag. 323.
47. Albert Ball, Swift and the animal myth, în Transactions of the Wisconsin Academy of Sciences, Arts and Letters, volum editat de Stanley Beck, vol. XLVIII, 1959, pag. 244.
48. Corin Braga, Du paradis perdu…, op.cit., pag. 356.
49. Jonathan Swift, Călătoriile…, op.cit. , pag. 353.
50. Teodor Iordăchescu, op.cit. , pag. 28.
51. Albert Ball, op.cit. , pag. 247.
52. Mircea Coloșenco, Modernitatea capodoperei cantemiriene: ,,Istoria ieroglifică’’, în Dacia literară, anul XX, serie nouă din 1990, nr. 82, 1/2009, pag. 9: Titlul original al lucrării, după manuscrisul olograf, este ,,Istoria ieroglifică în douăsprezece părți împărțită cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură de scară a numerelor dezvăluitoare, iară la sfârșit cu a numerelor streine tâlcuitoare’’, iar sursa inspirației ei ar fi putut fi ,,Etiopicele’’ lui Heliodor (sec. III î.Hr.), ,,Istoria secretă’’ a lui Procopios din Cesareea, sau ,,Le roman de Renart’’ (sec. XII-XIII).
53. Dan-Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un prinț al literelor, București, Ed. Elion, 2001, pag. 153-154: Lucrarea lui Cantemir a fost mereu subiectul disputelor dintre exegeții ei pentru a o înscrie literar unui gen. Dacă A.D. Xenopol vedea în ea o ,,lucrare morală-filosofică’’ și o ,,satiră politică’’, N. Iorga o aprecia drept ,,roman istoric’’, sau ,,memorii îmbrăcate în haină alegorică a acestei politici urâte, prefăcută în fabulă hazlie și în feerie ideală’’. P.P. Panaitescu vedea în ea un ,,pamflet politic’’, un text criptat de alegorie. Istoricul Dan Bădărău opinează pentru ,,roman satirico-politic’’. Repertoriind aceste considerații, se impune ca fapt comun majoritar al lor definiția de ,,roman alegoric’’ pe care au propus-o.
54. Bogdan Crețu, Discreditări timpurii ale modelului utopic în literatura română, în Analele Științifice ale Universității Al.I.Cuza, serie nouă, Secțiunea Literatură, tomul XLVIII-L, 2002-2004, pag. 71.
55. Ana Cartianu, The Hieroglyphic History. A Few Landmarks, în Secolul 20. Revistă de literatură universală, nr. 11-12, 1973, pag. 15.
56. Alexandru Zotta, Lecturi parabolice din proza românească, București, Ed. Virtual, 2010, pag. 7: Ca și Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver, Dimitrie Cantemir utilizează mitul animal, așa cum remarcă criticul Alexandru Zotta, ,,are pe deplin conștiința caracterului indirect al discursului alegoric. În mentalitatea lui este clară nevoia de a recurge la codul alegoriei animaliere, procedeu răspândit pe larg în Evul Mediu și preluat de Renaștere. (…) Autorul a înțeles condiția «asuprelii» care-l obligă la discursul aluziv, nevoia de a obscuriza discursul prin paralelismul alegoric realizat între «firea chipului și a dihaniii», prin codificarea animalieră.’’
57. Manuela Tănăsescu, Despre istoria ieroglifică, București, Ed. Cartea Românească, 1970, pag. 88: ,,Dar Cantemir face literatură, el despoaie persoana devenită personaj de amănuntele care i se par fără importanță și adaugă altele ce contribuie la esențializare, ferindu-se însă întotdeauna de a ajunge până la schemă’’.
58. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, postfață de Elvira Sorohan, Iași, Ed. Junimea, 1988, pag. 8.
59. ibidem, pag. 7.
60. Elvira Sorohan, Teatrul politic în ,,Istoria ieroglifică’’ și modernitatea romanului, în Dimitrie Cantemir. Perspective interdisciplinare, volum coordonat de Bogdan Crețu, Iași, Ed. Institutul European, 2012, pag. 120-121.
61. Elvira Sorohan, Singurătatea scriitorului, Iași, Ed. Universității ,,Al. I. Cuza’’, 2004, pag. 18: Deși probabil familiarizat cu unele scrieri utopice ale perioadei anterioare precum ,,Civitas solis’’ a italianului Campanella, sau ,,Obeliscus Pamphilius’’, lucrarea lui Athanasius Kircher, după cum remarca Elvira Sorohan, ,, (…) Cantemir nu avea vocația de utopist, deși decăderea țărilor române secătuite de cotropiri, asemănătoare cu starea Italiei din vremea lui Campanella, i-ar fi putut stimula fantezia evaziunii într-o patrie ideală.’’
62. ibidem, pag. 151.
63. Bogdan Crețu, Discreditări timpurii…, op.cit. , pag. 72.
64. Bogdan Crețu, Pactul faustic al Camilopardalului, în Caiete critice, nr. 9 (275) /2010, pag. 38: După cum remarcă Bogdan Crețu, ,,printre personajele Istoriei ieroglifice, unul se situează diplomatic dincolo de toate interesele, reușește să se plaseze într-o neutralitate mereu profitabilă, să intermedieze întâlniri, să arbitreze împăcări, să ofere posibile soluții, dar fără a uita să urmărească, fără excepție, în orice situație, propriul profit’’.
65. Mihaela Pop, O definiție negativă a autorității politice românești de la începutul secolului al XVIII-lea (Disoluția imaginii voievodului în ,,Istoria ieroglifică’’ a lui Dimitrie Cantemir), în Analele Universității București. Seria Filosofie, 2006, pag. 118: Epithumetikon era pentru vechii greci, acea parte inferioară a sufletului, responsabilă cu guvernarea instinctelor umane primare: hrănire, supraviețuire și procreere.
66. Doina Ruști, Bestiarul cantemirian, Iași, Ed. Universitas XXI, 2007, pag. 49.
67. Dimitrie Cantemir, op.cit., pag. 154.
68. ibidem, pag. 156.
69. ibidem, pag. 156.
70. Bogdan Crețu, Discreditări timpurii…, op.cit. , pag. 75: Spre comparație, se poate remarca lipsa de valoare a acestui metal pentru utopienii lui Morus, care-l folosesc pentru confecționarea oalelor de noapte.
71. Dimitrie Cantemir, op.cit., pag. 158.
72. ibidem, pag. 164-165.
73. Alexandru Cizek, Simbolistica în ,,Istoria ieroglifică’’, în Secolul 20. Revista de literatură universală, nr. 11-12, 1973, pag. 61: ,,(…) Aflată la polul negativului, imaginea bodzii Pleonaxia, întruchipare a lăcomiei, amintește de plăsmuirile apocaliptice. În speță, este vorba de simbolul lăcomiei de bani a Porții otomane’’.
74. Elvira Sorohan, Cantemir în Cartea ieroglifelor, București, Ed. Minerva, 1978, pag. 81: Criticul Elvira Sorohan avea să remarce acest lucru cu justețe: ,,Cantemir contestă, în termenii criticismului iluminist, concentrarea absurdă și confuză a puterii de tip oriental, într-o tiranie irațională a centrului lăcomiei, în afara spațiului național, dar nu fără reflexe în interiorul lui, unde degradarea și disoluția morală succed necesar expansiunii unor moravuri străine’’.
75. Bogdan Crețu, Discreditări timpurii…, op.cit. , pag. 75.
76. Exegeza operei lui Swift a identificat în acest idol un croitor alegoric, autorul dorind să satirizeze pe cei care manipulează religia după ,,moda’’ timpului, denaturându-i adevărul în funcție de împrejurări, n.n.
77. Jonathan Swift, Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, București, Ed. Univers, 1971, pag. 37.
78. Andrei Brezianu, Swift și Cantemir, sau Gulliver și Licorna, în Secolul 20. Revista de literatură universală, nr. 11-12, 1973, pag. 40-41.
79. ibidem, pag. 42.
80. Andrei Brezianu, Swift and the Cantemirs: an 18th Century Case in Literary Contingency, în Revue des Études Sud-est Européennes, tome XXIII, juillet-septembre, nr. 3, 1985, pag. 231.
81. Jonathan Swift, Jurnal pentru Stella, traducere de Andrei Brezianu, București, Editura Univers, 1973, pag. 16-17.
82. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, postfață și bibliografie de Magdalena Popescu, București, Ed. Minerva, 1976, pag. 176-177
Surse primare:
Surse secundare:
