Pantha Rei: cu Mo Yan, despre schimbare în China

1. http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2012/yan-facts.html (accesat la 22.03.2015). Acordarea premiului Nobel pentru literatură fusese însă anticipat de acordarea altor premii internaţionale: Premiul Laure Bataillin, 2001; Premiul Nonino, 2005; Premiul pentru Cultură Asiatică Fukuoka, 2006; Premiul Newman pentru literatură chineză acordat de Oklahoma University, 2009; Premiul Manhae, 2011 etc.
2. Vezi de exemplu Perry Link, „Does This Writer Deserve the Prize?”, în The New York Review of Books, 6 December 2012, text disponibil la http://www.nybooks.com/articles/archives/2012/dec/06/mo-yan-nobel-prize/ (accesat la 22.03.2015) .
3. Amintim criticile formulate de scriitoarea chineză din exil, Mo Li, „Mo Yan’s Nobel, an ideal betrayed”, text disponibil la http://www.opendemocracy.net/mo-li/mo-yans-nobel-ideal-betrayed (accesat la 22.03.2015). Aceasta pune la îndoială oferirea premiului lui Mo, deoarece prin acest act Academia suedeză și-ar fi trădat propriile valori.
4. En Khong, „Nobel winner Mo Yan and China’s cultural amnesia”, în The Telegraph 14 decembrie 2012, text disponibil la: http://www.telegraph.co.uk/culture/books/booknews/9743516/Nobel-winner-Mo-Yan-and-Chinas-cultural-amnesia.html (accesat la 22.03.2015).
5. Mo Yan, Schimbarea, trad. Bogdan Perdivară, consultant științific Florentina Vișan, Ed. Trei, București, 2012, 127p. Alte cărți ale scriitorului chinez traduse la noi sunt: Mo Yan, Obosit de viață, obosit de moarte, trad. Dinu Luca, Humanitas Fiction, București, 2012; Mo Yan, Sorgul roșu, trad. Dinu Luca, Humanitas Fiction, București, 2012; Mo Yan, Baladele usturoiului din paradis, trad. Luminița Bălan, Humanitas Fiction, București, 2013; Mo Yan, Broaște, ediția a II-a, trad. Luminiţa Bălan, Humanitas Fiction, București, 2014; Mo Yan, Țara vinului, trad. Luminiţa Bălan, Humanitas Fiction, București, 2014.
6. Mo Yan, Schimbarea, p. 18.
7. Mo Yan, Baladele usturoiului…, p. 5.
8. Cu o notă de umor, autorul ne spune: „…cartea de față este, propriu-zis, una de memorii, și dacă nu tot ce scriu dovedește acuratețe istorică, asta e fiindcă după atâția ani, memoria îmi mai joacă feste” (Mo Yan, Schimbarea, p. 23). Cu alte cuvinte, ceea ce contează este intenția autorului de a expune adevărul faptelor, orice eventuală eroare fiind involuntară.
9. Istoria parvenirii acestui personaj ocupă un loc destul de substanțial, fără însă a dăuna subiectului: împlinirea pe plan spiritual a autorului, devenit scriitor cunoscut, este dublată de împlinirea pe plan material a lui He Zhiwu – ambele procese având loc însă printr-o serie de întâmplări ce par ireale. Vezi Ibidem, p. 94 ș.u.
10. Acest camion reprezintă în sine un „personaj” al romanului: „un camion sovietic, rămas din Războiul de Rezistență și Ajutorare a Coreei împotriva Agresiunii Americane din anii 1950. Găurile de gloanțe din cabină, provenite de la avioane de vânătoare americane, stăteau dovadă că era vorba despre un camion ce se scălda în glorie. În toiul luptei, camionul înaintase eroic printr-o ploaie de gloanțe, iar acum, în timp de pace, ridica nori de praf spintecând distanțele”. Ibidem, p. 19. Ajuns în cadrul armatei, autorul întâlnește o „soră geamănă” a acestui camion, motiv pentru care un alt personaj, Zhang, se gândește să le organizeze celor două Gaz-uri o întâlnire, fiindcă ele „au suflet, cum sunt copacii din care se nasc spirite”. Ibidem, p. 46.
11. Tocmai parcă pentru a susține verosimilitatea acestei scene, Mo Yan aduce în scenă o imagine asemănătoare, și mai improbabilă: un obuz de artilerie sovietic ce ar fi aterizat
43
exact în țeava unei piese de artilerie din al Doilea Război
Mondial. Ibidem, p. 31.
12. Ibidem, p. 76.
13. Ibidem, p. 51.
14. Ibidem, p. 55.
15. Ibidem, p. 59. Iar Mo Yan detaliază, tocmai pentru a
sugera că toate evenimentele tragice din vremea lui Mao s-au
datorat exclusiv acestuia, și nu regimului comunist chinez:
„Colegiile și universitățile își deschideau iarăși porțile;
proprietarii de terenuri și țăranii bogați se scuturau de starea
lor nedemnă; familiile de țărani mâncau mai bine, iar vitele
cooperativelor se îngrășau”.
16. Ibidem, p. 60.
17. Ibidem, p. 61-62.
18. Ibidem, p. 65-66.
19. Ibidem, p. 74.
20. Ar fi interesant de făcut o paralelă cu „filosofia nuanțelor” a lui Petre Țuțea. Vezi Petre Țuțea, Philosophia Perennis, Ed.
Icar/Horia Nicolescu, București, 1992, p. 258 ș.u.
21. Nicolae Steinhartd, Jurnalul Fericirii, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1997, p. 6-9.
22. În altă parte, Mo Yan este de opinie că adevărata
literatură transcede granițele spațio-temporale, având un
caracter universal. Vezi Mo Yan, Yao, Benbiao, „A Writer
Has a Nationality, but Literature Has No Boundary”, în
Chinese Literature Today 1 (July 2010), nr. 1, p. 22–24.
23. Dintre ultimele analize pe această temă, a se vedea
monografia lui Frank Dikötter, Maos großer Hunger.
Massenmord und Menschenexperiment in China (1958-
1962), Klett-Cotta, Sttutgart, 2014. O recenzie a acestei
lucrări la Alan Posener, „Mao Zedong, Massenmörder”, în
Die Literarische Welt 8 (22 februarie 2014), p. 1.
24. În peisajul cultural de la noi această atitudine ironică
în a expune negrul regim totalitar comunist se regăsește
și la cărțile lui Yan Lian Ke. În Bucurați-vă de viață! (trad.
Roxana Rîbu, Ed. Allfa, București, 2013) se prezintă un
sat uitat din munții Chinei, Shouhuo, unde prefectul Liu
vrea să cumpere trupul îmbălsămat al lui Lenin, să-l ducă
pe Muntele Minunilor, iar apoi toți oamenii din regiune
să trăiască de pe urma viitorilor turiști care vor veni aici.
Aceeași ironie o întâlnim și în În slujba poporului (trad.
Smaracdina Bufnă și Ana Zavate, Ed. Polirom, Iași, 2010),
unde ordonanța și bucătarul unui comandant de divizie
din Armata Populară de Eliberare, Wu Dawang, este
sedus de tânăra soție a acestuia Liu Lian. Aventura extraconjugală
a celor doi culminează cu scena în care, pentru a-și
întări jurămintele de dragoste, cei doi iubiți distrug toate
simbolurile comuniste aflate în posesia comandantului:
statuia, portretul, fotografiile și operele alese ale lui Mao.
O cu totul altă perspectivă întâlnim la Anchee Min, Azalea
Roșie, trad. Mihaela Negrilă, Ed. Polirom, Iași, 2009.
Autoarea înfățișează anii copilăriei și tinereții sale în China
maoistă a Revoluției Culturale, și mai ales situația tragică a
despărțirii adolescentei de familie și trimiterea ei la o fermă.