Generation ‘80 between Textualism and Postmodernism
The ideological debates of the last two decades have proposed two main manners of approaching and situating the literature of the Generation ’80: on the one hand, it was read and understood, by critics like Marin Mincu, as an autochtonous realization of the textualist desiderata; on the other hand, the main representatives of the generation (and first of all Mircea Cărtărescu) saw themselves as the first postmodernist generation of the Romanian literature (with the important exception of Alexandru Muşina, who has firmly delimitated himself from post-modernism and designed a new concept and a new ideology: that of anthropocentrism).
Keywords: Romanian literature, Romanian poetry, Generation ’80, textualism, post-modernism.
1. Ion Bogdan Lefter Flashback 1985 Începuturile „noii
poezii” – Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, p. 106
2. idem
3. Octavian Soviany, Apocaliptica textului, Editura
Palimpsest, Bucureşti, 2009, p. 25
4. „În context românesc, termenul de experimentalism este
folosit pentru prima dată în legătură cu fenomenul
postbelic (chiar dacă noţiunea mai fusese vehiculată
accidental) de către Marin Mincu…, criticul va face
distincţia între avangarda istorică, ce se particularizează
prin furia ei demolatoare la adresa tradiţiei şi
experimentalismul care e «stilul culturii actuale» şi care
interoghează, dimpotrivă, fertil această tradiţie”, idem, p.
84
5. idem, p. 85
6. ibidem, p.85
7. Marin Mincu, O panoramă critică a poeziei româneşti în
secolul al XX-lea, Editura Pontica, Constanţa 2007, p. 903
8. idem
9. Fiecare dintre reprezentanţii generaţiei ’80 va spune
acelaşi lucru sintetizat foarte bine de Radu G. Ţeposu, şi la
care s-a gândit cel mai probabil şi criticul Marin Mincu
prin referirea la „influenţele externe”, bineînţeles, pe lângă
dezvăluirea realului: „O concluzie ar fi că în versurile
acestor autori se răsfrâng ecouri din iconoclaştii noştri
Tonegaru, Dimitrie Stelaru şi Geo Dumitrescu, dar şi din
Beat Generation, în varianta ei ponderată, a grupului de la
New York, ori din furioşii francezi strânşi în grupul La
Bréche, excitaţi de poemul invectivă, de versul
demascator” Radu G. Ţeposu – Istoria tragică şi grotescă a
întunecatului deceniu literar nouă. Editura Eminescu,
Bucureşti, 1993, p. 18
10. Marin Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti
în secolul al XX-lea, Editura Pontica, Constanţa 2007, p. 37
11. Radu G Teposu, Istoria tragică si grotescă a
întunecatului deceniu literar nouă. Editura Eminescu,
Bucureşti, 1993, p. 11
12. idem p. 12
13. Marin Mincu – O panoramă critică a poeziei româneşti
în secolul al XX-lea, Editura Pontica, Constanţa 2007, p. 46
14. Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a
întunecatului deceniu literar nouă, Ed. Eminescu,
Bucureşti, 1993, p. 29
15. „Adevărul este că ceva a început să se schimbe în
mentalitatea contemporană, gusturile par sastisite de
excesul de frumuseţe al modernităţii, perfecţiunea a
început să-i lase reci pe cei mai mulţi, obsesia purităţii
artistice le dă o senzaţie de saturaţie. Ceva s-a modificat
deci, şi în lipsa unui concept foarte exact care să dea
măsura schimbării, acestei prefaceri i s-a spus
postmodernism. Un termen bun la toate, i-a zis un
Umberto Eco, jucându-se el însuşi cu nevoia de precizie a
spiritelor exacte”. Radu G. Ţeposu – Istoria tragică şi
grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Ed. Eminescu,
Bucureşti, 1993, p. 28
16. România literară, an XII, nr. 17, 26 aprilie 1979, p.
9
17. Ion Bogdan Lefter – Flashback 1985: începuturile noii
poezii, Ed Paralela 45, Piteşti, 2005, p. 67
18. ibidem, p 73
19. ibidem.
20. „Dacă o cercetăm factologic, cu strictă referire la epoca
ei de autoritate, ne rămân prea puţine lucruri care să
semene cu fenomenele poeziei mai noi” – op. cit., p. 102
21. „Avangarda se poate recunoaşte şi ea într-unele din
multiplele tehnici şi aluzii culturale folosite azi. În
catalogul tradiţiei literare româneşti şi universale care este,
pe o latură a sa, literatura noii generaţii, suprarealismul şi
celelalte mişcări de avangardă îşi ocupă locul lor. Nu mai
mult decât atât: un loc între altele” – op. cit., p. 103
22. Ion Pop, Avangardismul poetic Românesc, Editura
Paralela 45, ed. a II-a, Cluj, 2007
23. op. cit., p. 103
24. Calculul lui Ion Simuţ, aşa cum a fost menţionat tot de
Radu G. Ţeposu în a sa istorie, în jurul anului 1983,
înainta cifra de nu mai puţin de 32 de critici
25. Marin Mincu s-a văzut întotdeauna ca prim recenzor şi
analist al generatiei ’80, mai mult decât Nicolae Manolescu
26. Este vorba chiar de Umberto Eco. El spune, citat de
Radu G. Ţeposu: „postmodernismul poate fi un cuvânt
bun la toate, câtă vreme teoreticienii lui se complac în
ipoteze şovăielnice, sfioase fără curajul de a tăia nodul
gordian”. Însăşi Linda Hutcheon, profesoară la Toronto,
avea iritările ei in ce priveşte impreciziile legate de termen,
lucru care a rezultat in aparitia a două cărţi despre
postmodernism
27. op. cit., p. 46
28. „S-ar putea spune şi că în poezia de după obsedanta
perioadă postbelică s–a cam bla bla blagianizat excesiv” –
op. cit., p.106
29. „…nu e exagerat să vorbim acum despre desuetudinea
poeziei blagiene, care a rămas să îi influenţeze pe
începători – pe linia primelor sale versuri – în timp ce
opera lui Arghezi etalează triumfător o proaspătă
vitalitate, indicând una din cele câteva direcţii (dacă nu
chiar direcţia) de evoluţie a poeziei române dinspre
sfârşitul mileniului” – op cit., p. 105
30. idem
31. ibidem, p. 105
32. Mircea Cărtărescu, Dreptul la timp, Echinox, an XI, nr.
11-12, noiembrie-decembrie 1979, p. 12, cit. de Ion Bogdan
Lefter, op. cit., p. 143
33. „Cum va arăta acest nou umanism, iată o întrebare
şireată. Probabil că omul îşi va fi sfânt trup şi hrană sieşi,
va fi propria sa transcendenţă şi imanenţă, păpuşarul
propriilor zei şi iluzii. La metaphisique c’est moi!, va putea
spune el, iar universul său va fi biblioteca. O bibliotecă
imensă însă, în care vor coborî şi îngerii arhanghelului
Mihail, şi dracii impieliţaţi ai lui Budai Deleanu. O
bibliotecă în care se va juca o apocalipsă bufonă şi
livrescă”.
34. Radu G. Ţeposu, op. cit., p. 30
35. Alexandru Muşina, Eseu asupra poeziei moderne,
Editura Cartier, Chişinău, 1997, p. 67
36. Înţelegerea simultană a poeziei moderne, sau prin
simultaneitate presupune să existe modele „de o mare
subtilitate şi profunzime” dar care să nu sufere de marele
neajuns de a limita poezia modernă doar la „una sau două
din direcţiile ei”
37. „Poate că termenul de «experimentalism», pe care l-am
propus, este un pic forţat” Marin Mincu – op. cit., p. 27
38. Traian T. Coşovei a scris într-un număr pentru Revista
nouă de la Câmpina: „M-am uitat în ochii lui Eminescu!”
referindu-se exact la această reluare, la această ataşare a
predecesorilor.
39. Marin Mincu – op. cit., p. 44
40. „A descoperi un procedeu al scriiturii (textuarea) şi a
face din acesta singurul conţinut de comunicat în poezie,
iată criza traversată de generaţia optzecistă, angajată
exclusiv în ofensiva textului” – Marin Mincu – op. cit., p.
45
41. idem, p. 45
42. Al. Cistelecan, Ineranţa poetică, Revista Vatra, nr. 3,
2006
43. Marin Mincu – op.cit., p. 46
44. Ibidem, p. 54.
