Constantin Brăiloiu and the sociological dimension of ethnomusicology
Constantin Brăiloiu is, beyond any doubt, the most prominent Romanian ethnomusicologist and one of the most important European scholars in his field. During his Romanian years, he was involved in the field research carried by the Bucharest sociological school under the supervision of his initiator, Dimitrie Gusti. Gusti’s school exercised an important influence on Brăiloiu’s thought and helped the latter to design a new path for the future of his discipline. This paper focuses on the relation between Brăiloiu and the monographic school and his major contributions to the Romanian interwar ethnomusicology: the proposal he made for a new epistemological status for the folk music studies, a status which places this discipline in a close connection with sociology and the method he devised for a proper field inquiry with a sociological relevance. Also, there will be discussed Brăiloiu’s sociological background in his rejection of evolutionary and diffusionist theories in ethnomusicology and the ideological implications of his affiliation with the monographic school.
Keywords: Constantin Brăiloiu, Romanian interwar ethnomusicology, nation building, sociology of musical folklore, modernization.
1. Textele care oferă o perspectivă critică asupra istoriei etnomuzicologiei românești în perioada interbelică sunt destul de puține. Cartea Speranței Rădulescu, Peisaje muzicale în România secolului XX, Ed. Muzicală, București, 2002, oferă, în prima parte, o binevenită privire de ansamblu asupra perioadei. Tot dintr-o perspectivă critică sunt redactate și articolele lui Marin Marian-Bălașa, „Sistematic și aleator în antologiile și monografiile etnomuzicale”, (în Muzicologii, etnologii, subiectivități, politici, Ed. Muzicală, București, 2011), „Romanian Traditional Identity – As Searched by the Brăiloiu Institute”, (în East European Meetings in Ethnomusicology, 7, 2000) sau „Music, Musicology, and Hungarian and Romanian Nationalisms” (în Steven Totosy de Zepetnek, Carmen Andras, Magdalena Marsovszky (editori), The New Central and East European Culture, Aachen: Shaker Verlag, 2006). Deasemeni, articolele din volumul coordonat de Laurent Aubert, Memorie activă. Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Ed. Martor, București, 2011, conțin detalii importante referitoare la perioada discutată.
2. Claude Karnoouh, Invenția poporului națiune. Cronici din România și Europa Orientală1973-2007, Ed. Idea, ClujNapoca, 2011: „Constituindu-se încă înainte de realizarea unității politice a grupurilor etno-lingvistice din estul Europei, cercetarea folclorică și filologică a fost și a rămas instrumentul privilegiat grație căruia intelighențiile aflate în competiție în sânul imperiilor multietnice și religioase voiau să dovedească unitatea populațiilor rurale ai căror reprezentanți legitimi se autoproclamau” (p. 133).
3. Luc Charles-Dominique, „«Folclor» și «închistare națională». Etnomuzicologia europenistă a lui Brăiloiu supusă probei exotismului”, în Laurent Aubert (editor), Memorie activă. Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Ed. Martor, București, 2011, pp. 105-106.
4. Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii românești, vol. VI, Ed. Muzicală, București, 1984, pp. 362-363.
5. Conflictul dintre Brăiloiu și Breazul a avut ca obiect, printre altele, și modul de predare în școlile generale a folclorului muzical. Fiind ambii autori de manuale de muzică, cei doi muzicologi și-au disputat intens acest domeniu, Brăiloiu scriind în acest sens un articol polemic intitulat „Bocetul și hora lungă în liceu” (Universul, București, 1 septembrie 1937).
6. George Breazul, Patrium Carmen. Contribuții la studiul muzicii românești, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1941, p. 89.
7. George Breazul, „Arhiva fonogramică”, în G. Breazul, Patrium Carmen. Contribuții la studiul muzicii românești, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1941, p. 477.
8. Constantin Brăiloiu, memoriu adresat Ministerului Artelor, dactilografiat, 5 pagini, 1928, Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor, apud. Lucilia Stănculeanu Georgescu, „Constantin Brăiloiu, întemeietor și conducător al «Arhivei de Folklore» a Societății Compozitorilor Români”, în Cercetări de muzicologie, Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu, București, 1970, p. 105. Ideea de valorificare a folclorului ca mijloc de propagandă națională era una răspândită în epocă. Un alt exemplu îl putem regăsi la folcloristul Ioan Mușlea care, în pledoaria pe care acesta o făcea pentru înființarea unei arhive de folclor, sublinia faptul că o astfel de instituție ar putea avea „un rol de propagandă națională” (Ion Muşlea, Arhiva de Folclor a Academiei Romane. Studii, memorii ale intemeierii, rapoarte de activitate, chestionare. 1930-1948. Ediţie critică, note, cronologie, comentarii şi bibliografie de Ion Cuceu şi Maria Cuceu, Ed. Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005, p. 120).
9. Constantin Brăiloiu, scrisoare către Achim Stoia, București, 3 august 1931, în Viorel Cosma, „Muzicieni în texte și documente (XV)”, Revista Muzica, nr. 4, 2010, p. 149.
10. Ionuț Butoi, Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc, Ed. Eikon, București, 2015, p. 205.
11. George Breazul, Patrium Carmen. Contribuții la studiul muzicii românești, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1941, p. 172.
12. Ionuț Butoi, op. cit., p. 204.
13. Așa cum se exprima și Henri H. Stahl în Amintiri și gânduri…, Ed. Minerva, București, 1981, efortul colectiv al echipelor monografice nu s-a concretizat într-o lucrare care să sintetizeze întregul material strâns dintr-un sat anume. Singurele contribuții au fost cele individuale, precum cea a lui Stahl, Nerej, un village d’une region archaique (1939), sau cea a lui Brăiloiu, Vie musicale d’un village. Recherches sur le repertoire de Drăguș, publicat, pe baza materialelor culese între 1929-1932, abia în anul 1960.
14. Henri H. Stahl în Amintiri și gânduri…, Ed. Minerva, București, 1981, p. 95. Dimensiunea sociologică a cercetărilor lui Brăiloiu este recunoscută și de filologul Mihai Pop, un alt colaborator al său în campaniile monografice: „Brăiloiu a avut, în sensul ăsta, dacă vrei, a avut o viziune sociologică asupra lucrurilor. O dovedește și cartea lui asupra vieții muzicale din Drăguș, unde el a luat toate cântecele care se cântau în Drăguș la momentul acela, n-a luat numai cântecele vechi. Drăgușul avea probabil mai puține cântece pe care muzicologii le socoteau vechi, decât Fundul Moldovei, fiindcă Fundul Moldovei cunoștea doina” (Zoltán Rostás, Sala Lumioasă. Primii monografiști ai școlii gustiene, Ed. Paideia, București, 2003, p. 270).
15. Din tot materialul scris în acei ani, Brăiloiu contribuie în publicațiile editate de școala sociologică de la București cu trei texte: „Despre bocetul de la Drăguș”, în Arhiva pentru știinţa și reforma socială, nr. 1-4, București, 1932, „Vicleiul din Târgu Jiu” (în colaborare cu H.H. Stahl), în Sociologie românească, nr. 12, București, 1936 și „Plan pentru cercetarea vieţii muzicale”, în Dimitrie Gusti, Traian Herseni (editori), Îndrumări pentru monografiile sociologice, București, Institutul de Știinţe Sociale din România, 1940 (text care era, de fapt, o variantă prescurtată a textului „Arhiva de folklore aSocietății compozitorilor români. Schiță a unei metode de folklore muzical”, publicat inițial în revista Boabe de grâu, București, nr. 4, 1931).
16. Valoarea estetică drept factor de legitimare a unei discipline care se ocupa de studiul muzicilor țărănești trebuie văzută din perspectiva mai largă a teoriei autonomiei esteticului și, implicit, cea a muzicii absolute, teorii ce au marcat gândirea estetică europeană pe parcursul întregului secol al XIX-lea și pe o bună parte a secolului XX.
17. Constantin Brăiloiu, „Despre folklorul muzical în cercetarea monografică” (1929), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, pp. 7172. Exprimare inedită pentru mediul muzical românesc interbelic, „funcțiuni ale socialului” îl apropie pe Brăiloiu de școala funcționalistă de antropologie care se dezvolta în aceeași perioadă în Marea Britanie și pentru care „o societate poate fi considerată ca un tot integrat, în cadrul căruia fiecare instituție îndeplinește o funcție, adică participă la bunul mers al ansamblului” (Robert Dèliege, O istorie a antropologiei, Ed. Cartier, Chișinău, 2007, pp. 173174). Bineînțeles, este riscant să avansăm o influență directă a acestei școli asupra savantului român, citatul anterior demonstrând mai degrabă largul orizont intelectual al acestuia.. Zoltán Rostás, Sala Lumioasă. Primii monografiști ai școlii gustiene, Ed. Paideia, București, 2003, p. 76.
19. Constantin Brăiloiu, „Schiță a unei metode de folklore muzical” (1931), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, p. 34.
20. Ibidem, p. 34.
21. Interesul pentru momentul prezent îl apropie din nou pe Brăiloiu de antropologia funcționalistă sau de structuralism, legătură făcută și de Jean-Jacques Nattiez în Lupta dintre Cronos și Orfeu. Eseuri de semiologie muzicală aplicată, Ed. Artes, Iași, 2007.
22. Constantin Brăiloiu, „Schiță a unei metode de folklore muzical” (1931), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, p. 34.
23. În perioada interbelică s-a purtat o aprigă polemică referitoare la rolul lăutarilor romi în muzica românească. Compozitori precum Sabin Drăgoi sau muzicologi precum George Breazul consideră că romii determină degradarea muzicii țărănești românești, contaminând-o cu inflențe străine care alterează „sufletul” neamului; în consecință, se recomanda ca informatorii romi să fie evitați (Breazul) (vezi Speranța Rădulescu, Peisaje muzicale în România secolului XX, Ed. Muzicală, București, 2002, pp. 58-59).
24. Constantin Brăiloiu, „Despre folklorul muzical în cercetarea monografică” (1929), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, pp. 74-75.
25. Ibidem., p. 80.
26. Henri H. Stahl, Amintiri și gânduri…, Ed. Minerva, București, 1981, p. 133.
27. Mihai Pop își amintește: „Și pe urmă la Brăiloiu a fost foarte mult, după aceea, și asta m-a interesat și pe mine foarte mult, plasarea cântecelor, adică a melodiilor și textelor, în ansamblu, în obiceiuri, în dansuri, de pildă melodiile de dansuri separat de celelalte, pe urmă șezătorile, și pe urmă obiceiurile de nuntă și toate astea”, în Zoltán Rostás, Sala Lumioasă. Primii monografiști ai școlii gustiene, Ed. Paideia, București, 2003, pp. 271-272.
28. Constantin Brăiloiu, „Viața muzicală a unui sat. Cercetarea repertoriului din Drăguș (1929-1932)” (1960), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, p. 102.
29. Henri H. Stahl, „Constantin Brăiloiu și sociologia vieții muzicale”, în Cercetări de muzicologie, vol. 2, Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, București, 1970, p. 41.
30. Constantin Brăiloiu, „Viața muzicală a unui sat. Cercetarea repertoriului din Drăguș (1929-1932)” (1960), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, pp. 102-110.
31. Constantin Brăiloiu, „Folclorul muzical” (1959), în Opere, vol. 2, Ed. Muzicală, București, 1969, p. 46.
32. Henri H. Stahl, Amintiri și gânduri…, Ed. Minerva, București, 1981, p. 134.
33. Ibidem., p. 96.
34. Constantin Brăiloiu, „Viața muzicală a unui sat. Cercetarea repertoriului din Drăguș (1929-1932)” (1960), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, pp. 245-246.
35. Ibidem., p. 248.
36. Ibidem., p. 246.
37. Henri H. Stahl, Nerej. Un village d’une region arhaique, vol. III, București, Institut des Sciences Sociales de Roumanie, 1939, apud. Ionuț Butoi, Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc, Ed. Eikon, București, 2015, p. 211.
38. Ionuț Butoi, Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc, Ed. Eikon, București, 2015, nota 53, pp. 214-215.
39. Speranța Rădulescu, Peisaje muzicale în România secolului XX, Ed. Muzicală, București, 2002, p. 15.
40. Ionuț Butoi, op. cit., p. 210.
41. Cunoaștem, momentan, doar o singură referință la acest aspect, și aceasta oarecum incidentală, afată într-o scrisoare adresată în anul 1931 lui Achim Stoia: „Cu cât vei merge, te vei convinge mai adânc, că numai prin cultura noastră țărănească – din nefericire săpată de sus de dragul unor gogorițe progresiste – însemnăm și noi ceva în lumea asta mare” (s. n.), în Viorel Cosma, „Muzicieni în texte și documente (XV)”, Revista Muzica, nr. 4, 2010, p. 149.
42. Jacques Bouët, „Brăiloiu astăzi. Înfloririle unei gândiri fecunde în miezul marilor dezbateri ale etnomuzicologiei contemporane”, în Laurent Aubert (editor), Memorie activă. Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Ed. Martor, București, 2011, p. 62.
43. Constantin Brăiloiu, „Despre folklorul muzical în cercetarea monografică” (1929), în Constantin Brăiloiu, Opere, vol. IV, Ed. Muzicală, București, 1969, p. 91.
44. Constantin Brăiloiu, „Folklore musical”, Encyclopédie de la Musique Fasquelle, Paris, 1959, în Opere, vol. 2, Ed. Muzicală, București, 1969, p. 69.
45. Robert Deliège, O istorie a antropologiei, Ed. Cartier, Chișinău, 2007, p. 21.
46. Ibidem., pp. 55-56.
47. Jean-Jacques Nattiez, „Brăiloiu: inovații, cuceriri, prelungiri”, în Laurent Aubert (editor), Memorie activă. Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Ed. Martor, București, 2011, p. 36.
48. Vezi, de exemplu, Gheorghe Firca, „Gândirea istorică a lui Constantin Brăiloiu”, SCIA, București, nr. 2, 1965, Henri H. Stahl, „Constantin Brăiloiu și sociologia vieții muzicale”, în Cercetări de muzicologie, vol. 2, Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, București, 1970, Marin Marian Bălașa, „Constantin Brăiloiu și viața ulterioară a etnomuzicologiei”, în REF, tom 34, nr. 4, 1989.
49. Conflictul său cu George Breazul, care a avut și o componentă polemică, nu s-a purtat pe marginea ideilor enunţate de Brăiloiu în, să spunem, „Schiţă a unei metode de folklore muzical”.
50. Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, Ed. Meridiane, București, 1986, pp. 40-43.
51. Katharina Biegger, „Arhivarea în ghearele timpului”, în Laurent Aubert (editor), Memorie activă. Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Ed. Martor, București, 2011, p. 185.
52. Speranța Rădulescu, de exemplu, afirmă despre Brăiloiu următoarele: „A avut încă din tinerețe intuiția faptului că ideile dependente de ideologii sunt perisabile, așa că le-a evitat”, în „Un savant european al etnomuzicologiei”, în Revista Muzica, nr. 1, 2011, p. 99.
53. Antonio Momoc, Capcanele politice ale sociologiei interbelice, Ed. Curtea Veche, București, 2012, p. 19.
54. Ibidem., p. 27.
55. Ibidem., p. 71.
56. Vintilă Mihăilescu, „The Monographic School of Dimitrie Gusti. How is a “Sociology of the Nation” possible?”, în Ethnologia Balkanica, No. 2, 1998, p. 52.
