Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae
Aspects of the Modernity of Rhetoric Discourse
The paper investigates the memorandum Supplex… at the level of discourse rhetoric mechanisms. This approach brings forward both the ideological determination of the authors and their contribution to the conceptualisation of the discourse types. The Supplex is a rhetoric discourse with an expressly ideological content and surface structure, aspect which I demonstrate by the rhetoric instruments of rhetoric analysis at the level of the argumentation. Concurrently, the panpedagogism which characterises the whole cultural activity of the Scoala Ardeleana is extant in this memorandum as well by the deployment of the peculiar methods of the discursive didactic strategy. Therefore, this lesson of history is at the same time an authentic lesson of rhetoric, which has not been adequately revealed so far in the literature. In this analysis, I hope to accentuate in another way some of the coordinates underlying the crucial contribution of the Scoala Ardeleana to the modernisation of the Romanian culture and, implicitly, to its integration into the circuit of the greater culture (European and universal). The concerned methodology is the linguistic approach – general rhetoric analysis (with elements of the theory of argumentation), semantic analysis and pragma-stylistic analysis.
Keywords: rhetoric mechanisms, logical evaluation, tasological evaluation, tropological evaluation, persuasive value
„luminilor”, Cluj, Ed. Dacia, 1972, p. 20.
2. David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria
formării naţiunii române, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1998,
p. 10.
3. Ibidem, p. 11.
4. Ibidem, p. 44.
5. Ibidem.
6. păstrat în arhivele Statului din Cluj, apud D. Prodan, op.
cit., p. 43.
7. Ibidem, p. 57.
8. Ibidem, p. 11
9. Ibidem
10. vezi D. Prodan, de exemplu, Memoriul clerului unit, din
1791, în „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, XI
(1968)
11. David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria
formării naţiunii române, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1998,
p. 232
12. ab invidia (argumentum) – (lat.) argumentul urii, falsă
demonstraţie menită, sub pretextul apărării adevărului, să
stârnească ura activă împotriva părerilor adversarului sau
să-l compromită pe nedrept.
13. Demonstrarea paternităţii lui I. Budai-Deleanu în ceea
ce priveşte Combaterea aparţine lui Iosif Pervain, Ion Budai-
Deleanu. Scrieri inedite, Cluj, Ed. Dacia, 1970.
14. În Ana Ene, Şcoala Ardeleană şi tipurile ei de discurs – o
perspectivă comparatistă, Braşov, Ed. Univ. „Transilvania”,
2008, p. 187-200.
15. Vezi antologia Şcoala Ardeleană, ediţie critică întocmită
de F. Fugariu, vol. I, Bucureşti, Ed. Minerva, 1983, p. 142.
16. Ibidem
17. Am preferat traducerea realizată de F. Fugariu celei a
prof. Th. A. Naum (prezentă în anexa lucrării citate şi de
noi a istoricului D. Prodan). Traducerea oferită de F.
Fugariu, în antologia citată (p. 142 şi urm.), ni s-a părut a fi
mai aproape de textul original, spre deosebire de cea a prof.
Th. A. Naum care pune accent pe o traducere mai
expresivă.
18. Apud Florea Fugariu, Şcoala Ardeleană, op. cit., p. 144.
19. Răspuns care, în realitate, nu a fost prompt şi nici în
conformitate cu doleanţele exprimate în apel. Rezolvarea a
venit mult mai tîrziu, dar memoriul din care analizăm şi noi
un fragment a creat un precedent, greu de ignorat, în lupta
pentru drepturile românilor din Transilvania..
20. Stephen Edelston Toulmin, Les usages de l’argumentation,
(trad. fr. de Brabanter P. a vol. The use of arguments), Paris,
PUF, 1993.
21. fallacia (lat.) – sofism; tip de raţionament eronat care are
(voit sau nu) aparenţa corectitudinii şi a adevărului. În cazul
nostru nu poate fi vorba de un raţionament falacios, căci
silogismul-entimemă presupune aici evitarea/omisiunea
unor premise oricum subînţelese. Dacă nu sunt exprimate
din intenţia de a nu da, probabil, un ton prea vehement
cererii, nu înseamnă că avem de-a face cu o incorectitudine
de ordin silogistic, cu o eludare a adevărului.
22. Lucian Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul
al XVIII-lea, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1996, p. 120.
23. paragr. 51, în var. tradusă şi reprodusă de F. Fugariu, în
antologia Şcoala Ardeleană, vol. I, op. cit., p. 164.
24. Ibidem.
25. ad rem (argumentum) – (lat.) mod de argumentare care nu
depăşeşte limitele intrinseci ale obiectului disputei (res),
cum fac, de exemplu, argumentaţiile de tip ad hominem.
26. Op. cit., p. 157, nota b.
