Considerations Regarding Earthen-Buckets Found at Capidava
Problems of Conservation and Restoration
The systematic archaeological research made at Capidava led to the discovering of a rich ceramics material, dated Early Middle Ages, and made up from objects of different shapes and sizes. Among these are also to be found Earthen- buckets with round bottom. They represent though a common founding among archaeological material, if we speak of X-th to XIII-th centuries, found not only in nowadays’ Romania, but also found in the big space from Don to Middle Danube. Even though Earthen- buckets from Capidava occupy a special place in archaeological monographs, I felt the need to bring some further information, providing the second part of this study to be dedicated to problems of conservation- restoration of some of them, pursuing the technology and the principles used in restoring works of art.
Keywords: Romania, Dobroudja, Capidava, Middle Ages, Archaeological research, Earthen- buckets, conservation- restoration.
1.[1] Despre istoricul cercetărilor arheologice de la Capidava v. Simona Maria Cursaru -Herlea, Capidava -o cetate milenară a Dobrogei, în Transilvania, nr 1, 2009, p. 16-23.
2.[1] Lukacs Antal, Observaţii privind răspândirea căldărilor de lut pe teritoriul României, în SCIVA, 35, 1984, nr. 4, p. 320- 329 şi fig. 1, 2.
3.[1] Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava. Monografie arheologică, I, Bucureşti, 1958, p. 211-215.
8.[1] Ibidem, p. 435; Dan Gh. Teodor, Cîteva observaţii în legătură cu căldările de lut descoperite la Răducăneni (r. Huşi, reg. Iaşi), în SCIV, 14, 1963, 1, p. 197.
9.[1] Silvia Baraschi, Un cuptor de ars oale de la Păcuiul lui Soare (secolul al XI-lea), în SCIVA, XXV, 1974, nr. 3, p. 461-471.
10.[1] Dan Gh. Teodor , op. cit, p. 202; Dan Gh. Teodor, Cultura Dridu pe teritoriul Moldovei, în SCIVA, 19, 2, 1968, p. 262, 266.
11.[1] Lukacs Antal, op. cit., p. 323-324; Petre Diaconu, Din nou despre căldările de lut…op.cit., p. 157.
14.[1]Ibidem, p. 212.
15.[1] P. Diaconu menţionează un fragment de căldare (sec. X-XI), descoperit la Capidava, “cu buză răsfrântă în afară ca la oalele obişnuite” şi cu corpul ce pare a avea formă sferoidală, fără a prezenta vreo imagine cu acest fragment, v. Gr. Florescu, Ştefan Constantinescu, P. Diaconu, Mişu Davidescu, Radu Florescu, Gavrilă Simion, Capidava. Raport asupra activităţii arheologice din 1956, în MCA, 5, 1959, p. 562. În literatura de specialitate sunt prezentate drept căldări de lut şi vase de formă tronconică , însă cu fundul plat –sec.X-XI, v. Anca Păunescu, Şantierul arheologic Târgşorul Vechi, în CA, I, 1975, p. 231; idem, Căldări de lut cu torţi interioare descoperite la Târgşor, judeţul Prahova, în CA, II, 1976, p. 305-309; Emilia Corbu, Sudul României în evul mediu timpuriu (secolele VIII-XI). Repere arheologice, Brăila, 2006, p. 150.
19.[1] Descrierea celui de-al doilea vas este sumară, fără amănunte legate de pastă, forma urechilor şi dimensiuni, v. R. Florescu, N. Cheluţă-Georgescu, Săpăturile de la Capidava, op. cit., p. 431, 432, PL. II, fig. 1.
20.[1] La Nufăru, de exempu, astfel de degresanţi sunt foarte frecvenţi- informaţie primită de la Oana Damian, căreia îi mulţumim.
21.[1] Gh. Ştefan, I. Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, op. cit., p. 203-204.
22.[1]Ibidem, p. 203-204; Silvia Baraschi, p. 466 -467.
27.[1] În textul expunerii “The Conservator –Restorer: a Definition of the Profession” prezentat în 1984 la Copenhaga, restaurarea este definită ca “o acţiune întreprinsă pentru a reda un obiect deteriorat sau afectat în măsură semnificativă, sacrificând la minimum integritatea sa estetică şi istorică”, v. ICOM- Code of Ethics, Copenhagen 1984. “The Conservator –Restorer: a Definition of the Profession”. În aceste condiţii restauratorii au căutat şi caută soluţii pentru o “sacrificare la minimum” a integrităţii estetice şi istorice a obiectelor.
28.[1] Buletinul de analiză nr. 263/09 pentru căldarea ce aparţine tipului 1 şi buletinul de analiză nr. 255/09 pentru căldarea ce aparţine tipului 2. Buletinele au fost eliberate de laboratorul de investigaţii fizico-chimice al Complexului Naţional Muzeal ASTRA, Sibiu şi efectuate de expertul în investigaţii fizico-chimice şi conservare preventivă Marta Guttmann.
29.[1] Descrierea în detaliu a operţiilor de restaurare o facem din dorinţa de a veni în ajutorul celor care se află la început de drum în această profesie, în special în ajutorul studenţilor de la facultăţile de profil.
30.[1] Formulă propusă de D. Vicoveanu în cursul privind restaurarea materialelor anorganice (manuscris), p. 25.
31.[1] Este o masă de modelat compusă din caolină naturală curăţată, liant aglomerat pe bază naturală, pigmenţi cosmetici anorganici, conservant alimentar, apă. Diluţia se prepară cu apă distilată şi se folosesc trei diluţii cu fluiditate diferită: nr. 1-foarte fluidă, nr 2, mai puţin fluidă, nr. 3 este o pastă untoasă. Diluţiile 1 şi 2 se depun în straturi succesive prin pensulări repetate, cu timp de uscare între pensulări. Diluţia nr. 3 se aplică la final cu o spatulă.
32.[1] Este un copolimer de metacrilat de etil şi acrilat de metil (PEMA/MA) cu un raport molar de 70 : 30. Rămâne unul dintre puţinii polimeri testaţi şi cunoscuţi în detaliu, utili în restaurare. Se prezintă sub formă de granule, incolore, dure, se aplică în soluţie, iar gradul de penetrare într-un strat poros depinde de natura solventului şi de concentraţia de paraloid. Prezintă solubilitate foarte bună în hidrocarburi aromatice (toluen, xilen), cetone (acetaonă, metil-etil-cetonă), esteri (acetat de metil, acetat de etil, acetat de butil) şi o solubilitate limitată în alcooli. A fost considerat de Feller ca etalon de stabilitate pentru calasa A în ierarhizarea materialelor din punctul de vedere al stabilităţii lor în timp.
33.[1] Ileana Ildico Zahariade, Este o necesitate de neevitat conservarea ceramicii păstrate în spaţii închise?, în Restitutio. Buletin de conservare-restaurare, nr. 2, 2009, p. 57-58.
35.[1] Ibidem, p. 261-262.
