1. Sculptor, grafician, decorator şi scenograf, Mac Constantinescu (Mihail Filip C., 1900-1979) a participat la campanile monografice, alături de soţia sa, coregrafa Floria Capsali.
2. Ştefania Cristescu şi D.C. Amzăr se aflau la studii în Franţa, respectiv în Germania.
3. La Löwenberg, între 28-30 septembrie 1934, avusese loc a doua reuniune a studenţilor din Europa de sud-est aflaţi la studii în Germania. A.G. scrisese cu acest prilej cronica II. Südosteuropa Kolleg. A doua reuniune sud-est-europeană, care va apărea în „Dreapta”, an. III (1934), nr. 5 (30 oct.), p. 4-5 (retipărită în A.G., Opere Complete, I, p. 112-118).
4. Avocatul Viorel Virgil Tillea (n. 1896), Secretar în Consiliul Naţional Român de la Viena (1918), secretar particular al lui Iuliu Maniu (1919) şi secretar în delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Londra (1919-1922) iniţiase organizaţia naţional-ţărănistă şi ziarul „Chemarea” şi conducea în 1930-1932 serviciul presei, al informaţiei şi al propagandei în calitate de Subsecretar de Stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
5. Mihai Stelescu (1907-1936), politician de exremă dreaptă, legionar, a fost asasinat de legionari.
6. Gregor Strasser (1892-1934), figură proeminentă a partidului nazist, rival al lui Adolf Hitler, fusese asasinat în 1934, în Noaptea cuţitelor lungi.
7. Este vorba de Nichifor Crainic (1889-1972), teolog, filozof, scriitor şi ziarist, politician de extremă dreaptă, care fusese arestat ca legionar în anul 1932.
8. E vorba de Institutul de Conjuncturq condus de Virgil Madgearu.
9. În ms., în curent.
10. O.N. începuse să lucreze la Fundaţia Regală.
11. E vorba de Alexandru Christian Tell, avocat, publicist şi scriitor, membru al grupului Criterion, fruntaş legionary executat în 1939.
12. E vorba de Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950), unul din făuritorii României Mari. În 1932 şi 1933 Vaida-Voevod era prim-ministru şi preşedinte al Partidului Naţional-Român din Transilvania (1933). După 1935, el părăseşte P.N.Ţ., creând Frontul românesc, şi devenind ulterior consilier regal şi preşedinte al partidului Frontul Renaşterii Naţionale.
13. Pictorul Tache Soroceanu (n. 1897) era preşedintele societăţii plastice „Grupul nostru” şi publicist (pseudonime: Sorin Tansa, Andrei Marosin).
14. În 1934, Bucur Ţincu (1910-1987), absolvent al Facultăţii de filosofie din Cluj, se afla la Paris cu o bursă de studii.
15. Ion Veverca (n. 1912), asistent la Academia de înalte studii comerciale şi industriale din Bucureşti a colaborat la Enciclopedia României, Excelsior, Rânduiala şi a publicat lucrări despre scrierile economice ale lui Nicolae Şuţu şi Ion Ghica, între altele.
16. * Steinberg (nu-i cunoaştem prenumele) lucra la Librăria de artă Hasefer din Bucureşti înlesnindu-i lui A.G. procurarea la preţ favorabil a multor cărţi.
17. E vorba probabil de darea de seamă amintită la sfârşitul scrisorii anterioare.
18. V. Measnicof, Measnicoff, Miasnicov sau Measnicov sunt semnături pe care le întâlnim deopotrivă în epocă. Vania Measnicov (n. 1901) lucra la Institutul de Statistică şi era consultantul tehnic recunoscut al monografiştilor gustieni.
19. În traducere, „Privire asupra lumii”.
20. Săptămânal berlinez, care a apărut între 1933-1935.
21. Nu dispun de bilet, dar scrisoarea amplă lui O.N. din 29.11.1934, care urmează, detaliază întâmplările care au dus la retragerea de la „Dreapta” a lui Neamţu şi Horescu.
22. În ciornă se reia: după ce au smuls buruienile şi au gătit după cuviinţă straturile.
23. În ciornă urmează o paranteză al cărei început nu e clar: „[…] pentru viaţa ei de până acum; nu e de ajuns însă să schiţezi în articole de o zi viaţa nouă pe care o socoteşti de datoria ei.)”
24. În ciornă, quadrupla. A.G. se referă la grupul de prieteni apropiaţi compus din O.N., Brutus Coste, V. Rădulescu-Pogoneanu şi el însuşi.
25. Episodul e povestit şi de P. Comarnescu în scrisori către A.G. publicate în Rapsodia I, p. 204-208.
26. O.N. se referă la „Dreapta”, care nu mai apărea.
27. După Primul Război Mondial, conform Tratatului de la Versailles, Teritoriul Saar, puternic industrializat, aflat în bazinul râului cu acelaşi nume, cu capitala la Saarbrucken şi o populaţie de 812.000 locuitori în 1933, a fost guvernat de Liga Naţiunilor între 1920-1935, având monedă (francul Saar-ez) şi timbre proprii. Minele lui de cărbune au fost atribuite Franţei. În 1935, populaţia a votat revenirea la Germania.
28. Nicolae N. Popescu a lucrat la Institutul Social Român şi la Fundaţie. Corespondenţa lui cu A.G. urmează să apară în Rapsodia IV.
29. În Banat şi Transilvania, spăiie, spahie, spăiluc se referă la un om bogat, proprietar de pământ.
30. Scriitor şi bibliograf, membru correspondent al Academiei Române, Emanoil Bucuţa (1867-1946) a fost unul dintre principalii colaboratori ai lui D. Gusti la Fundaţiile Regale.
31. Este vorba de concursul pentru catedra de Sociologie a Universităţii din Cluj, care s-a desfăşurat în februarie 1936. D. Gusti a fost membru în comisia examinatoare, iar Traian Herseni candidat, postul fiind atribuit lui C. Sudeţeanu. Vezi D. Gusti, Consideraţii în legătură cu un concurs universitar, „Sociologie românească”, I (1936), No. 3. P. 1-7.
32. E vorba de plecarea la post ca diplomat. Iniţial repartizat la Santiago de Chile, B. Coste va fi numit la Legaţia română din Paris în mai 1936. Cf. Rapsodia I, p. 421-425.
33. O.N. se eferă la „scrisorile din Germania” publicate cu doi ani în urmă de E. Cioran. A.G. a scris o serie de Note germane, pe care nu le-a publicat şi care urmează să apară în volumul III al Opere-lor complete.
