On Eminescu’s posthumous works
The study examines a very important issue regarding the publication of Eminescu’s work, i.e. whether Eminescu’s posthumous works can be taken into account when assessing his work. The issue of the works posthumously published used to attract many critical spirits during the first decades after Mihai Eminescu’s death.
The issue of Eminescu’s posthumous works was first raised by Garabet Ibrăileanu. Eminescu’s posthumous work, his study from 1908, represented a reaction to the publication of some posthumous works in magazines or of certain editions of his work. The critic considered that there was no good reason for the publication of the manuscripts in editions of wide use, since this would impede the poet’s image as established in the public consciousness by the anthumous works. This would only be useful for literary researchers, he argued. It would be unfair to change the image of “true Eminescu”, the one from Maiorescu’s edition. “Eminescu is not and cannot be other than what he himself wanted to be”, believed Ibraileanu. At the other side of the spectrum there are a number of prestigious literary critics and historians (T. Vianu, G. Calinescu, etc.) who consider the posthumous works just as important as those published during the poet’s life, naturally integrating them in their critical discourse.
Keywords: Eminescu, posthumous work, critical editions, problems, works published during his life, reception, perspective
1. Mihai Eminescu, Opere, vol. IV, 1952, p. 23.
2. Poezia lui Eminescu, ed. a II-a, Ed. Eminescu, 1970,
p. 8 şi urm.
3. „Viaţa Românească”, III, 8 aug.
4. v. Studii literare, vol. I, Minerva, 1979, p. 189
5. Ibid., p. 190
6. Ibidem.
7. 1991, nr. 1.
8. Loc. Cit., p. 11
9. Numai până în 1889, anul morţii poetului, ediţia a
cunoscut 4 reeditări. În 1883, T. Maiorescu prefaţează
volumul cu un scurt cuvânt explicativ: „Colecţia de faţă
cuprinde toate poesiile lui Eminescu publicate în
Convorbiri Literare de vre-o doisprezece ani încoace,
precum şi cele aflate până acum numai în manuscript pe
la unele persoane particulare. Publicarea se face în lipsa
poetului din Ţară. El a fost totdeauna prea impersonal
şi prea nepăsător de soarta lucrărilor sale, pentru a fi
putut fi înduplecat să se îngrijească însuşi de o asemenea
culegere, cu toată stăruinţa amicilor săi literari. Poesiile,
aşa cum se prezintă în paginele următoare, nu sunt dar
revăzute de Eminescu şi sunt prin urmare lipsite de
îndreptările ce avea de gând să le facă, cel puţin la cele
vechi ( Venere şi Madonă, Mortua est, Egipetul, Noaptea,
Înger de pază, Împărat şi proletar, Rugăciunea unui Dac,
Înger şi demon). Dacă totuşi am publicat şi aceste poezii,
împreună cu celelalte, aşa cum se găsesc, am făcut-o
dintr’un simţimânt de datorie literară. Trebuiau să
devie mai uşor accesibile pentru iubitorii de literatura
noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începătoare,
ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa
adânca sa simţire şi cele mai înalte gândiri într’o
frumuseţă de forme, subt al cărei farmec limba română
pare a primi o nouă viaţă.” Bucureşti, Decemvrie 1883.
Ediţia din 1883 a fost republicată în facsimil, cu prilej
aniversar (1989, 1991…)
10. Perpessicius, Introducere. Tabloul ediţiilor, în Mihai
Eminescu, Opere, vol. I, Bucureşti, Fundaţia pentru
Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1939, p. 11.
11. M. Eminescu, Proză şi versuri , Editor V. G.
Morţun, Iaşi, 1890. Reeeditare facsimilată în 1990 la
Editura Eminescu.
12. Ibidem. Cine este Morţun de apelează Eminescu la
ajutorul lui? Un om politic, prieten al scriitorilor şi
artiştilor, mare iubitor de artă şi literatură, un Mecena
român. Un portret expresiv al lui găsim la I. G. Duca:
“Morţun adunase, precum se ştie, ani de-a rândul,
tablouri ale pictorilor români, reuşind să aibă cea mai
completă şi cea mai frumoasă coleţie. Era unică şi cu
adevărat minunată. Poseda portrete de Aman, care
clasificau pe acest artist mai presus decât poate fi judecat
după celelalte pânze ale lui. Avea cele mai frumoase
Luchianuri şi Andreeşti, avea, de Mirea, lucrări
delicioase, avea, în fine, de Grigorescu, bucăţi
neîntrecute, între altele portretul unui Polizu-
Micşuneşti, mort tânăr de tuberculoză, poate cea mai
remarcabilă operă a sa. Astfel, mărturisesc că atunci
când s-a hotărât evacuarea tablourilor statului la
Moscova (e vorba de primul război mondial – n. n., O.
M.) şi când Morţun m-a întrebat dacă nu aş putea
trimite şi colecţia lui, nu m-am simţit în măsură să-I
resping propunerea” (I. G. Duca, Amintiri politice, vol.
II, 1981, p. 213).
13. V. Florin Rotaru, Mihai Eminescu şi V. G. Morţun,
în Addenda la volumul Proză şi versuri, cit. supra, ed.
1990, p. 5.
14. Vol. citat, p. 247. A doua poezie e Stelele-n cer.
15. Cineva nota („Familia”, XXVI, 28, din 15/27 Iunie
1890) că Eminescu nu ar fi fost de acord cu forme ca
acestea : ochii negri, cari ierau ai iei, iera, iel întreg,
iel copilul… iea îl crescu…
16. Loc. cit, p. 18.
17. Un cuvânt, în vol. citat, p. 5şi urm.
18. Ion Scurtu, Prefaţă la M. Eminescu, Poezii. Ediţie
îngrijită după manuscrise, Bucureşti, Minerva,1908, p.
6. V. şi textul reprodus în Corpusul receptării critice a
operei lui M. Eminescu. Sec XX, vol. VI, 1908-1909,
Bucureşti, Ed. Saeculum I. O. , 2006, p. 68.
19. Corpusul…, cit. supra, p. 69.
20. Prefaţă, loc. cit., p. 19.
21. Ibidem, p. 19.
22. Anonim, în „Mişcarea”, Buc., an II, nr. 223, 10
octombrie 1910, p. 1.
1. Eminescu, Mihai, Proză şi versuri (Prose
Fiction and Poems), Editor V. G. Morţun, Iaşi, 1890.
2. Ibrăileanu, Garabet, Studii literare (Literary
Studies), vol. I, Minerva, 1979
3. Negoiţescu, Ion, Poezia lui Eminescu
(Eminescu’s Poetry), ed. a II-a, Ed. Eminescu, 1970.
4. Perpessicius, Introducere. Tabloul ediţiilor
(Introduction. Overview of Editions), în Mihai
Eminescu, Opere (Works), vol. I, Bucureşti,
Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol
II”, 1939.
5. Rotaru, Florin, Mihai Eminescu şi V. G.
Morţun (Mihai Eminescu and V. G. Morţun), în
Addenda la volumul Mihai Eminescu, Prose Fiction
and Poems, ediţia V. G. Morţun, Ed. Eminescu,
1990.
6. Scurtu, Ion, Prefaţă (Preface) to M. Eminescu,
Poezii (Poems). Bucureşti, Minerva,1908.
