Peter Kopecký, Misiunea militară a generalului Milan Rastislav Štefánik în România în lumina documentelor din arhivele militare române

1. Misiunea lui Štefánik în România nu a constituit, până în prezent, obiectul unor studii detaliate. Centrul de Cercetare şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din Piteşti a permis, în anul 2000, la cererea Ambasadei Republicii Slovace din Bucureşti, accesul la sursele arhivistice necesare unei atari cercetări. Pentru căutarea şi executarea de xerocopii ale acestora aducem mulţumiri pe această cale cu deosebire domnului col.Gh.Nicolescu şi domnului Štefan Unatinský (†). Copiile acestor documente pot fi comparate, corelate şi completate cu lucrarea amplă şi bine documentată, conţinînd date exactă, a lui Jean Grandhom, La mission Berthelot en Roumanie et dans la Russie méridional, Service historique de l´armée de terre, Paris, 1999. Am făcut uz , de asemenea, de actele colocviului dedicat personalităţii generalului slovac, Milan Rastislav Štefánik, astronome, soldat, grande figure franco-slovaque et européenne. (Almanach: Milan Rastislav Štefánik, astronomer, soldier, important French, Slovak and European figure.) Coordonatorul volumului Bohumila Ferenčuhová. Misiunea lui Štefánik în Romania constituie tema contribuţiilor cercetătorilor Autori: Zuzana StanovaFaivre Dupaigre, Marian Hronský. Volumul a fost editat de Societatea Pentru Istoria şi Cultura Europei Centrale şi de Est, 1999, în cadrul proiectului VEGA 2/4089/99. Articolul asemănător semnat de acelaşi autor, întitulat Misiunea militară a generalului Milan Rastislav Stefanik în România în lumina documentelor din arhivele române şi franceze a apărut în Revista istorică – Serie nouă. Tomul 15, Nr. 5-6 (2004), p.179-186. Prezentul articol cuprinde însă mai multe date din sursele cu caracter documentar care au apărut între timp: Ladislav Takáč, Životná cesta generála Ferdinanda Píseckého. Bratislava, Arm 333: 2006, 202 p. Pavol Kanis (scenarist şi regizor), Štefánik. Príbeh hrdinu. Un film documentar realizat în serie de patru episoade, 2011.) (Štefánik. A story of a hero. Documentary film.) Cercetările lui Kanis includ şi activitățile lui Štefánik în România, inclusiv audiența acestuia la regele Ferdinand. In prezentul articol autorul face mai multă deosebire între premizele subiective şi faptele reale, însoțite, după caz, de copiile documentelor semnificative. Traducerea neoficială din limbile franceză şi română, a documentelor de arhivă (versiune slovacă), aparţine autorului. Traducerea prezentului articol din limba slovacă în limba română a fost posibilă datorită bunăvoinţei d-nei conf. dr. Dagmar Maria Anoca.
2. Ioan Saizu, Repere noi în relaţiile româno-cehe , Octombrie 1917 T.G. Masaryk la Mărăşeşti în 1917. Pe frontul de Est, Focşani, 1997, pp. 275-292. T.G.Masaryk s-a aflat în nordestul României între 21 octombrie 1917 şi – probabil- până la 1 noiembrie 1917. Inainte de a veni în România, Masaryk a vizitat în mai 1917 Petrograd ca sădea un imbold activităților pronunțate ale legiunilor ceho-slovace şi să salute crearea filialei Consiliului Național Ceho-Slovac din Kiev. Foarte puțin se ştie însă despre întâlnirea lui Masaryk cu bolşevicii în iunie 1919 la Petrograd în cursul căreia a obținut acordul bolşevicilor ( şi implicit al lui Lenin) cu retragerea legionarilor ceho-slovaci spre Novosibirsk, putând folosi faimoasa magistrală Transsiberiana. O decizie prematură şi fatală fiind că legionarii au devenit pe parcurs o forță importantă în luptă împotriva bolşevicilor în timpul războiului civil …. Potrivit The Russian Revolutions – The University of Kansas. Online : www.ku.edu/~/eceurope/…/ch2.html.
3. Concretizate în decretul privind armata ceho-slovacă din Franţa, din data de 16.12.1917, la care se adaugă statutul din 7.2.1918; M.Hronský, Légie vo Francúzsku (Legions in France) , în „Historická revue“, 5/99, p.16. (In prezentul articol cuvântul legiune, legionari înseamnă
prizonierii cehi şi slovaci din România şi Rusia țaristă care au format, ca voluntari, unitățile militare sub comanda armatei ruse pe frontul de vest sau, deplâsandu-se în Franța, sub comanda franceză pe frontul de vest. Astfel de legionari au luptat din 1918 şi în Italia.) În acest sens, presupunem că doar istoricilor militari le e cunoscut faptul că pe teritoriul României, încă înaintea misiunii lui Štefánik şi Masaryk, au luptat împotriva Puterilor Centrale numeroşi combatanţi cehi şi slovaci. Este vorba de aproximativ 500 de cehi şi slovaci (în majoritate ofiţeri şi subofiţeri) care au trecut în vremea prizonieratului la ruşi din Odesa la corpul de voluntari sârbi. Sub comanda colonelului Hagici au participat la luptele crâncene împotriva unităţilor bulgare şi turce în Dobrogea lângă Medgidia în septembrie 1916. Monumentul ridicat în acele locuri aminteşte până în zilele noastre de luptele purtate.
4. E. Campus, Thomas Masaryk, în Diplomaţi iluştri. Editura politică, Bucureşti, 1983, t.IV, p.268-270.
5. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p.44.
6. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p.42.
7. Ibidem.
8. Dušan Kováč, Deux hommes dans la Grande Guerre: Maurice Janin et Milan Rastislav Štefánik , în “Guerres Mondiales et conflits contemporains”, avril 1993, nr. 169, pp.51-58. 9. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p.42.
10. După întoarcerea sa din Rusia pe data de 13 februarie 1917, Štefánik îi pune în vedere lui Beneš că onoarea şi mândria sa naţională îl determină să întrerupă orice legătură cu Durich, întrucât acesta a adus prejudicii intereselor Consiliului Naţional Ceho-Slovac pe lângă comandamentul rus şi a pus sub semnul întrebării onestitatea membrilor acestuia în privinţa cauzei slave. Štefánik, din aceste considerente, l-a scos din rândul Consiliului. Această intervenţie, Štefánik, de asemenea, o aduce la cunoştinţa Ministerului de Externe al Franţei. Ibidem, p.3.
11. Ibidem, p.49/14. Părerile asupra organizării politice şi teritoriale postbelice a Cehiei şi Slovaciei, resp. ambelor unite, sufereau modificări frecvente în timpul războiului; spre pildă, istoricul slovac cu stagiu îndelungat în exil, prof. M.Ďurica, în cuvântul său solemn din data de 5 mai 2003 în localitatea Ivanka pri Dunaji (în perimetrul catastral al acestei localităţi din Slovacia , pe data de 4 mai 1919 Štefánik s-a prăbuşit cu avionul, pe locul tragediei fiind ulterior ridicat un monument sub formă de piramidă, Anexa nr 5), a arătat că Štefánik din luna aprilie 1918, după o perioadă mai lungă de timp, petrecută în Italia, reflecta asupra ideii de a făuri un regat ceho-slovac, de uniune personală cu regatul Italiei. Principele italian urma, conform afirmaţiilor prof. M.Ďurica, să acorde Slovaciei statutul de independenţă, conducerea fiind asigurată de un locţiitor (în persoana lui Štefánik?), numit de către principe.
12. Gen. Berthelot a purces la trierea alsacienilor şi lotaringienilor din motive de logică. “Românilor le-ar veni foarte greu să priceapă de ce acordăm atâta atenţie cehilor şi manifestăm dezinteres pentru conaţionalii noştri din zonele
anexate…” Jean Gradhom, op.cit., p.752.
13. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p.43.
14. V.S. Mamatey, The United States and East-central Europe, Princeton, 1957, p.129.
15. Românii din America nu au format o unitate de sine stătătoare în Franţa; campania de recrutare a activiştilor din România s-a soldat cu un eşec în S.U.A., iar românii din America au luptat în cadrul a două batalioane speciale din armata americană. V.T. Podea, Transilvania, Editura Fundaţiei Culturale, s.a. (reeditare a originalului din 1936, fără anul apariţiei, ISBN 973-9155-12-X), pp.120-126, 174175.
16. Generalul rus Gurko l-a învinuit pe Berthelot în cadrul unei conversaţii, mai în glumă, mai în serios, că ar fi “mai român decât înşişi românii” imputându-i chiar întâlnirile sale regulate cu regele român. “Ce interese vă conduc, ca armata română să fie reformată şi încă atât de repede?”- încerca să afle Gurko. Discuţia i-a lăsat lui Berthelot impresia că intenţia ascunsă a ruşilor era “să obţină din partea României achitarea notei de plată pentru efortul depus de Rusia pentru cucerirea ei.” Jean Gradhom, op.cit., p.503.
17. Gen. Berthelot a reuşit în cele din urmă să formeze cu eminentele cadre miltare române o armată operativă numărând 20 de divizii şi aproape o jumătate de milion de soldaţi. După terminarea războiului armata română, bine pregătită, a intervenit prompt împotriva agitatorilor bolşevici şi unguri şi naţionaliştilor ucraineni atât răsăritul Slovaciei, în Bucovina, cât şi în Basarabia. Col. Dějiny Rumunska/ History of Romania (Kurt W.Treptow editor), Nakladatelství Lidové noviny, Praha, 2000, p. 252 şi urm.
18. Abia pe data de 14 aprilie 1919 România adoptă calendarul gregorian. Documentele citate, provenite din arhivele românşti, sunt datate în marea majoritate conform ambelor calendare. Calendarul iulian “rămânea în urmă” faţă de cel gregorian cu 13 zile. Pentru o mai bună orientare în cronologia faptelor, toate datele din text respectă calendarul gregorian.
19. Jean Grandhom, op.cit., p.372.
20. Ibidem, p.722.
21. Centrul de Cercetare şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Unitatea Militară (Center of Historical Research and Military Archives, Military Unit in Pitesti nr. 02405) nr. 02405, Piteşti, fondul 5456, dosarul 984 şi urm.; de acum încolo, toate documentele de arhivă utilizate provin din acest dosar.
22. Ibidem, dosarul 462.
23. Jean Grandhom, op.cit., p.723.
24. Gardienii din tabere sunt calificaţi de documentele franceze drept “indivizi brutali şi răzbunători”. Ibidem, p.752.
25. Ibidem, p. 723.
26. Marián Hronský, Milan Rastislav Štefánik et l´ armée étrangère tchécoslovaque – les légions, în Zborník…, pp.54-56.
27. Jean Grandhom, op.cit., p.723.
28. Ibidem. Majoritatea surselor indică în jur de 1800 cehi
şi slovaci.
29. Jean Grandhom, op.cit., 753.
30. Ibidem, p. 724. 31Vezi şi Petre Otu, « L’influence de la doctrine militaire française sur l’évolution de l’armée roumaine (1878-1940) . In: Revue historique des armées [En ligne], 244 | 2006, mis en ligne le 24 novembre 2008, consulté le 06 janvier 2016. URL : http://rha.revues.org/5862