Ştefan Bănulescu’s novellas
The author of the study gives emphasis to several defining features of Ştefan Bănulescu’s short story fiction, as revealed up to the volume Scrisori provinciale – Provincial Letters (1976). After an insignificant volume of literary reportage, Ştefan Bănulescu’s picture in the public consciousness becomes that of an exceptional story teller, immediately following M. Sadoveanu,s from this perspective, according to certain critics. Bănulescu cherishes an expression characterized by a mysterious aura, he pursues the solid construction and considers terms of reference which tend towards the classical harmony of the epical matter, but still exhibiting an undeniable modernity of the rhythm and perception. Ever since its publication, after Drum în câmpie – Path in the Plain (1960, with a foreword written by Eusebiu Camilar!), Iarna bărbaţilor – Men’s Winter (1965) was one of the most commented books of the 7th decade. Mistreţii erau blânzi – Boars used to be harmless, Dropia – The Bustard, Satul development lut – The Loam Village, Vară şi viscol – Summer and Blizzard, and less Masa cu oglinzi – The Table with Mirrors, Gaudeamus or Iarna bărbaţilor- Men’s Winter (which was left apart in the subsequent edition) have brought about subtle, encomiastic comments over the years, the critical verb being seduced by the storyteller’s gift. The volume Scrisori provinciale – Provincial Letter paves the way for the novels which will to be published in the following year, representing, at the same time, a moment of full recognition of his narrative art.
Keywords: Ştefan Bănulescu, story, narrative strategy, myth, symbol, magic, fiction, Danube Delta, Danube Plain, tradition, customs, breed.
1.[1] Termenul preluat de Claude Bremond, Logica povestirii, traducere de Micaela Slăvescu, prefaţă şi note de Ion Pânzaru, Buc., Univers, 1981, pp. 213-293, unde se face o interesantă trecere în revistă a tipurilor de agenţi naratori sau narativi.
2.[1] Konstantin Paustovski, Trandafirul de aur. Traducere de Janina Ianoşi, prefaţă şi tabel cronologic de Ion Ianoşi, Buc., Minerva, 1981 („BPT”). K. Paustovski realizează prin povestirile sale (1956) educaţie literară într-o vreme când probleme esenţiale ale artei scrisului erau denaturate. Istoria unei povestiri, Bătrânul din bufetul gării, Arta de a vedea lumea ş.a. sunt modele ale genului, prin apăsarea pe demonstraţie. Şi autorii noştri pornesc de la aceleaşi premise.
3.[1] Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, Buc., „Cartea Românească”, 1971, p. 88.
4.[1] Sintagma „réalisme sans rivages” tradusă la noi „realism neţărmurit” îi aparţine lui Roger Garaudy (v. Despre un realism neţărmurit, tradusă şi la noi în 1968) Ion Negoiţescu foloseşte sugestia în Scriitori moderni, Buc., EPL, 1966, p. 483.
5.[1] Perpessicius, Iarna bărbaţilor, în „Gazeta literară”, 1966, nr. 21, p. 3
6.[1] Vezi W. Kayser, Opera literară, O introducere în ştiinţa literaturii. Traducere şi note de H.R. Radian, cuv. înainte Mihai Pop, Buc., Univ., 1979, pp. 289-298 passim şi 491-499 passim
7.[1] Pentru verificarea acestora, v. bibliografia lui C. Regman, Nuvela şi povestirea românească contemporană (1944-1974), studiu introductiv, antologie şi bibliografie de…, Buc., Eminescu, 1974, pp. 335-337 şi Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, antologie, introducere şi aparat critic de …, Buc., Eminescu, 1983, p. 226 şi urm.; de asemenea, Ieronim Tătaru, Ştefan Bănulescu – Dropia, în „Limbă şi literatură”, 1981, vol. 1, pp. 71-77; Radu G. Ţeposu, Fabulosul parodic, în „România literară”, 1982, nr. 40, p. 4; Ion Vlad – Povestirea. Destinul unei structuri epice, Buc., Minerva, 1972, p. 109; Dicţionarul general al literaturii române, A-B, Buc., Editura Enciclopedică, 2004, p. 443 şi urm.
8.[1] Adrian Păunescu, op. cit., p. 88.
9.[1] Perpessicius, op. cit., p. 3.
10.[1] Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, Buc., Cartea Românească, 1978, p. 603
11.[1] Sofia, rudă cu Grigore Nereju. Numele ei nu este ales întâmplător.
12.[1] Eugen Simion, op. cit., p. 599
13.[1] Op. cit., p. 485.
14.[1] Eugen Simion, op. cit., p. 601
15.[1] Cu această imagine a soarelui care începea să crească la orizont, semn al ratării momentului prinderii, se încheie nuvela.
16.[1] Op. cit., p. 602
17.[1] Adrian Păunescu, op. cit., p. 84
18.[1] Vladia, ca teritoriu al „ficţiunii dictatoriale”, prezentă în volumul de debut (Despre purpură) şi în romanul Vladia, după Antonia.
19.[1] Autorul a publicat ulterior (1994) o variantă înnoită a volumului sub titlul Scrisori din provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri.
20.[1] Op. cit., p. 86.
21.[1] Titlurile formează o listă impresionantă: Marin Preda, Imposibila întoarcere (1971), Viaţa ca o pradă (1979); Geo Bogza, Paznic de far (1978); Eugen Jebeleanu, Deasupra zilei (1981); Fănuş Neagu, Cartea cu prieteni (1979); Florin Mugur, Profesiunea unui scriitor (1979); A. Păunescu, Sub semnul întrebării (1971), Ana Blandiana şi R. Rusan, Convorbiri subiective (1971), G. Bălăiţă, Nopţile unui provincial (1983) etc.
22.[1] Al. Ştefănescu, Jurnal de critic, 1980, p. 117 şi urm.
23.[1] V. Alphonse Daudet, Lettres de mon moulin sau efectul Provincialelor lui Pascal, a căror ironie a distrus multe prejudecăţi.
24.[1] Ion Vlad, Lectura – un eveniment al cunoaşterii, Buc., Eminescu, 1977, p. 236 sqq.
25.[1] Eugen Simion, Op. cit., p. 609 şi urm.
26 [1] Ibidem.
