The Midsummer Night. The Inhabitation of the Sacred in the Recuperator Hermeneutics
The hermeneutical reading of the novel Noaptea de Sânziene (translated as The Forbidden Forest) emphasizes the survival of the sacred in the spiritual adventure of its characters, in a series of initiation scenarios, and also identifies a style, a poetics, a set of rules and rhetorical procedures in order to isolate -within the discursive ”body” – the space of a sacred memory, the space of a spiritual journey.
Key words: mythical discourse, anagogic scenarios, poetic, sacred, profane.
1. Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Editura Minerva, București, 1991, vol. II, p .412.
2. Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Editura Minerva, București, 1991, vol. I, p. 28.
3. idem.
4. Idem.
5. Julius Evola, Metafizica sexului, Editura Humanitas, București, 2006, p172-173.
6. Starea Sahaja,descrisă de Mircea Eliade în Yoga.Nemurire și libertate, Editura Humanitas, București, 1993. În capitolul Unirea contrariilor autorul numește starea de sahaja ”starea celui nenăscut”, pentru care spiritul este lampa secretă a existenței sale întunecate. Advaya, stare de non dualitatae, marea beatitudine, trăită de inițiații în misterele Mahayanei, este perceptibilă doar prin experiența directă:”natura ultimă a lumii fenomenale(samkleśa) este identică aceleia a absolutului(vyavadāna) și este descrisă simbolic ca mers împotriva curentului, ieșire din Timp, reintegrare a Androginului primordial, contopirea în propria ființă a masculului și a femelei, recucerirea plenitudinii, care precede orice Creație. Sādhana tantrică are ca scop practic să refacă în experiența erotică ”procesul de resorbție care are loc o dată cu moartea”, descris în Bardo Thodol. Tantricul își trăiește moartea în viață, este de două ori născut, în sensul inițiatic.p. 228-230.
7. Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Editura Minerva, București, 1991, vol. I, p. 43.
8. Idem.
9. Ibidem., p.60.
10. Ibidem.p. 91.
11.Cf. cu Viața lui Milarepa, redactată către sfârșitul sec XII, tradusă în 1925 în franceză de către J. Bacot și în engleză în 1938 de W.Y. Ewans-Wentz.
12. Mircea Eliade, Nuntă în cer, Editura pentru literatură,București. 1969.
13. În Cântarea cântărilor, din Adevărul literar și artistic,1926,(an VII), p.4,și în Limbajul secret al misticei indiene, din Vremea,1932, (an V), nr244, p.7, Mircea Eliade decodează sensul anagogic al poemului biblic ca necesitate de sfințire a omului, de androginizare, întrupare a pruncului, a iubirii desăvârșite, ideal al tuturor tradițiilor metafizice și religioase, înainte de căsătoria profană:”În ordine mistică, aceeși Comunitate (a sfinților) este identificată după um am văzut,cu al zecelea Sephirah, care se numește fie Malcuth (care însemnează literal, Regat sau Regn), fie Schekinah (prezența lui Dumnezeu, atât în sfera divină cât și pe pamânt) și care la rîndul ei poate fi simbolizată prin Regină, Soție, Lună, etc”.
14. Paul Evdochimov, Femeia și mântuirea lumii, București, Editura Sophia, 2015. În acceptarea liberă a feminității arhetipale Paul Evdochimov regăsește expresia legii reciprocității, dialog sacru al bărbatului și al femeii, ”față către față”, în opoziție cu legea autonomiei, sursă a alienării în singurătatea celuilalt. Autorul surprinde semnele misterioasei feminități: ”Și în răspunsul Fecioarei izbucnește flacăra curată a celei ce se dă pe sine, și, prin aceasta, ea e gata să primească(…)Sfântul nu poate veni decât de la izvorul limpede al propriei Sale sfințenii. Atitudinea lui Adam și a Evei, despărțirea de Dumnezeu, exclude întruparea (p245). Maria devine arhetipul feminității și al maternității sacralecu care omenirea se identifică.Cel care începe este fără de început, Cel care sfârșrște este fără sfârșit.
15. Hazrat Inayat Khan, Sufism, Calea iluminării, București, Editura Sophia, 2003. p.26.
16. Jakob Böhme, Aurora sau răsăritul care se întrezăreşte, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1993.
17. Mircea Eliade citează în Mefifotofel și androginul, Editura Humanitas, București, 1995, p.98. un text gnostic, Epistola Preafericitului Eugnoste care vorbește despre androginitatea christică: ”El se împreunează cu Sophia sa și dă naștere unei mari lumini androgine, care este, pe numele său bărbătesc, Mântuitorul, cretor al tuturor lucrurilor, iar pe numele său femeiesc, Sophia, născătoare a toate cele, care mai e numită și Pistis”p.98, după J. Doresse, Les livres secrets des gnostiques, vol.,I, Paris, 1958. În același text, conform Codexului X de la Khenoboskion, care citează Evanghelia după Filip,separarea Evei este consideratăprincipiul morții, iar venirea lui Iisus, refacerea acelei prime rupturi, unirea celor doi într-unul: moarte, renaștre, Nuntă.
18. Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, p.102.
19. Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, Nemira,1995,p284. Culianu povestește cum toți cei aflați alături de Mircea Eliade în momentul morții sale au simțit trecerea sa în lumile de dincolo ca pe revelarea unei mari taine, mahâparinirvana, un ultim dar făcut de maestru discipolilor.
20. ibid., p. 22.
21. Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene ,vol. II,p 92.
22. Ibid.p. 96.
23. Idem.
24. Julius Evola, Metafizica sexului, Editura Humnitas, București,2006, p. 228.
25. Ibidem. p. 219 și urm.
26. Firea umană este feminină prin componentele ei materne, corespondent sacru al paternității creatoare. Maternitatea creației se supune duhului creator și necontrolabilal iubirii,ordinea fără ordine, ordinea necontrolabilului sacru, (dez)echilibrul lui Tao, forța transformării care conduce către echilibrul celor doi care devin unu, armonie. Taina Iubirii:”cuvântul întrupat este pruncul tăcerii băbătești și al consimțirii materne, al fiat-ului, al acelui fie mie rostit de maica Domnului”. cf și cu Paul Evdochimov, op. cit.p,199.
27. Al treilea chip al lui Ianus, Ochiul lui Siva, în care se naște ”simțul veșniciei”, simbolizează în ordine ezoterică și Androginul, timpul fast în careziua esteegală cu noaptea, corpul mistic al Sfîntuuil Ioan Botezătorul, ‘apud.René Guenon, op. cit.
28. Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, Humanitas, București,1995.p. 68 și urm.
29. Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, Humanitas, București,1995
