Misiunea militară a generalului Milan Rastislav Štefánik în România în lumina documentelor din arhivele române şi franceze1

1. Misiunea lui Štefánik în România nu a constituit, până în
prezent, obiectul unor studii detaliate. Centrul de Cercetare
şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din Piteşti a permis,
în anul 2000, la cererea Ambasadei Republicii Slovace din
Bucureşti, accesul la sursele arhivistice necesare unei atari
cercetări. Pentru căutarea şi executarea de xerocopii ale
acestora aducem mulţumiri pe această cale cu osebire
domnului col. Gh. Nicolescu şi domnului Štefan
Unatinský. Copiile acestor documente pot fi comparate,
corelate şi completate cu lucrarea amplă şi bine
documentată, conţinînd date exactă, a lui Jean Grandhom,
La mission Berthelot en Roumanie et dans la Russie méridionale,
Service historique de l´armée de terre, Paris, 1999. Am
făcut uz , de asemenea, de actele colocviului dedicat
personalităţii generalului slovac, Milan Rastislav Štefánik,
astronome, soldat, grande figure franco-slovaque et européenne.
(coordonatorul volumului: Bohumila Ferenčuhová).
Misiunea lui Štefánik în Romania constituie tema
contribuţiilor cercetătorilor Zuzana Stanova-Faivre
Dupaigre şi Marian Hronský. Volumul a fost editat de
Societatea Pentru Istoria şi Cultura Europei Centrale şi de
Est, 1999, în cadrul proiectului VEGA 2/4089/99.
Traducerea neoficială din limbile franceză şi română a
documentelor de arhivă (versiune slovacă), aparţine
autorului. Traducerea prezentului articol din limba slovacă
în limba română a fost posibilă datorită bunăvoinţei d-nei
conf.dr. Dagmar Maria Anoca.
2. Ioan Saizu, Repere noi în relaţiile româno-cehe, Octombrie
1917 T.G. Masaryk la Mărăşeşti în 1917. Pe frontul de Est,
Focşani, 1997, pp. 275-292. T.G. Masaryk s-a aflat în nordestul
României între 21 octombrie 1917 şi – probabil – până
la 1 noiembrie 1917.
3. Concretizate în decretul privind armata cehoslovacă din
Franţa, din data de 16.12.1917, la care se adaugă statutul din
7.2.1918; M. Hronský, Légie vo Francúzsku, în „Historická
revue“, 5/99, p.16.
În acest sens, presupunem că doar istoricilor militari le e
cunoscut faptul că pe teritoriul României, încă înaintea
misiunii lui Štefánik şi Masaryk, au luptat împotriva
Puterilor Centrale numeroşi combatanţi cehi şi slovaci.
Este vorba de aproximativ 500 de cehi şi slovaci (în
majoritate ofiţeri şi subofiţeri) care au trecut în vremea
prizonieratului la ruşi din Odesa la corpul de voluntari
sârbi. Sub comanda colonelului Hagici au participat la
luptele împotriva unităţilor bulgare şi turce în Dobrogea
lângă Medgidia în septembrie 1916. Monumentul ridicat în
acele locuri aminteşte până în zilele noastre de luptele
purtate.
4. E. Campus, Thomas Masaryk, în Diplomaţi iluştri. Editura
politică, Bucureşti, 1983, t.IV, p. 268-270.
5. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p. 44.
6. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p. 42.
7. Ibidem.
8. Dušan Kováč, Deux hommes dans la Grande Guerre: Maurice
Janin et Milan Rastislav Štefánik, în “Guerres Mondiales et
conflits contemporains”, avril 1993, nr. 169, pp. 51-58.
9. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p. 42.
10. După întoarcerea sa din Rusia pe data de 13 februarie
1917, Štefánik îi pune în vedere lui Beneš că onoarea şi
mândria sa naţională îl determină să întrerupă orice legătură
cu Durich, întrucât acesta a adus prejudicii intereselor
Consiliului Naţional Ceho-Slovac pe lângă comandamentul
rus şi a pus sub semnul întrebării onestitatea membrilor
acestuia în privinţa cauzei slave. Štefánik, din aceste
considerente, l-a scos din rândul Consiliului. Această
intervenţie, Štefánik, de asemenea, o aduce la cunoştinţa
Ministerului de Externe al Franţei. Ibidem, p. 3,
11. Ibidem, p.49/14. Părerile asupra organizării politice şi
teritoriale postbelice a Cehiei şi Slovaciei, resp. ambelor
unite, sufereau modificări frecvente în timpul războiului;
spre pildă, istoricul slovac cu stagiu îndelungat în exil, prof.
M.Ďurica, în cuvântul său solemn din data de 5 mai 2003
în localitatea Ivanka pri Dunaji (în perimetrul catastral al
acestei localităţi din Slovacia, pe data de 4 mai 1919
Štefánik s-a prăbuşit cu avionul, pe locul tragediei fiind
ulterior ridicat un monument sub formă de piramidă), a
arătat că Štefánik din luna aprilie 1918, după o perioadă mai
lungă de timp, petrecută în Italia, reflecta asupra ideii de a
făuri un regat ceho-slovac, de uniune personală cu regatul
Italiei. Principele italian urma, conform afirmaţiilor prof.
M.Ďurica, să acorde Slovaciei statutul de independenţă,
conducerea fiind asigurată de un locţiitor (în persoana lui
Štefánik?), numit de către principe.
12. Gen.Berthelot a purces la trierea alsacienilor şi
lotaringienilor din motive de logică. “Românilor le-ar veni
foarte greu să priceapă de ce acordăm atâta atenţie cehilor
şi manifestăm dezinteres pentru conaţionalii noştri din
zonele anexate…” Jean Gradhom, op.cit., p. 752.
13. Zuzana Stanová-Faivre Dupaigre, op.cit., p. 43.
14. V.S. Mamatey, The United States and East-central Europe,
Princeton, 1957, p. 129.
15. Românii din America nu au format o unitate de sine
stătătoare în Franţa; campania de recrutare a activiştilor din
România s-a soldat cu un eşec în S.U.A., iar românii din
America au luptat în cadrul a două batalioane speciale din
armata americană. V. T.Podea, Transilvania, Editura
Fundaţiei Culturale, s.a. (reeditare a originalului din 1936,
fără anul apariţiei, ISBN 973-9155-12-X), pp. 120-126, 174-
175.
16. Generalul rus Gurko l-a învinuit pe Berthelot în cadrul
unei conversaţii, mai în glumă, mai în serios, că ar fi “mai
român decât înşişi românii”, imputându-i chiar întâlnirile
sale regulate cu regele român. “Ce interese vă conduc, ca
armata română să fie reformată şi încă atât de repede?”-
încerca să afle Gurko. Discuţia i-a lăsat lui Berthelot
impresia că intenţia ascunsă a ruşilor era “să obţină din
partea României achitarea notei de plată pentru efortul
depus de Rusia pentru cucerirea ei.” Jean Gradhom, op.cit.,
p. 503.
17. Gen. Berthelot a reuşit în cele din urmă să formeze o
armată română operativă numărând 20 de divizii şi aproape
o jumătate de milion de soldaţi. După terminarea
războiului armata română, bine pregătită, a intervenit
prompt împotriva agitatorilor bolşevici şi naţionaliştilor
ucraineni atât în Bucovina, cât şi în Basarabia. Col. Dějiny
Rumunska (Kurt W. Treptow editor), Nakladatelství Lidové
noviny, Praha, 2000, p. 252 şi urm.
18. Abia pe data de 14 aprilie 1919 România adoptă
calendarul gregorian. Documentele citate, provenite din
arhivele româneşti, sunt datate în marea majoritate
conform ambelor calendare. Calendarul iulian “rămânea în
urmă” faţă de cel gregorian cu 13 zile. Pentru o mai bună
orientare în cronologia faptelor, toate datele din text
respectă calendarul gregorian.
19. Jean Grandhom, op.cit., p. 372.
20. Ibidem, p. 722.
21. Centrul de Cercetare şi Păstrare a Arhivelor Militare
Istorice, Unitatea Militară nr. 02405, Piteşti, fondul 5456,
dosarul 984; de acum încolo, toate documentele de arhivă
utilizate provin din acest dosar.
22. Ibidem, dosarul 462.
23. Jean Grandhom, op.cit., p. 723.
24. Gardienii din tabere sunt calificaţi de documentele
franceze drept “indivizi brutali şi răzbunători”. Ibidem, p.
752.
25. Ibidem, p. 723.
26. Marián Hronský, Milan Rastislav Štefánik et l´ armée
étrangère tchécoslovaque – les légions, în Zborník…, pp. 54-56.
27. Jean Grandhom, op.cit., p. 723.
28. Ibidem. Majoritatea surselor indică în jur de 1800 cehi
şi slovaci.
29. Jean Grandhom, op.cit., 753.
30. Ibidem, p. 724.
31. Conform celor povestite de persoanele din localitatea
de frontieră Nădlac (centru al slovacilor din România), care
îşi mai aduceau aminte de evenimentele petrecute, gen.
M.R. Štefánik, după capitularea Germaniei şi Austro-
Ungariei l-ar fi influenţat pe şeful francez al Comisiei de
Demarcare care stabilea în 1919 frontiera dintre România şi
Ungaria. La cererea fratelui lui Štefánik, preot evanghelic la
Nădlac, localitatea a fost împărţită în două, deşi iniţial urma
să aparţină în întregime Ungariei.