Mircea Țuglea, Celan și Adorno: neîntâlnirile care întâlnesc

1. Kulturkritik und Gesellschaft („Critica culturii şi societatea”), apărut însă în 1951, în Festschrift zu Leopold von Wieses 75. Geburtstag („Volum festiv dedicat celei de-a 75-a aniversări a lui Leopold von Wieses” – decanul de vârstă, la acea vreme, al sociologiei germane), şi reluat în Prismen. Kulturkritik und Gesellschaft („Prisme. Critica culturii şi societatea”), DTV, München 1963.
2. Paul Celan – Werke, Tübinger Ausgabe – Atemwende, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 2000.
3. Paul Valéry, Die junge Parze, traducere din franceză de Paul Celan, Insel Verlag, Wiesbaden 1960.
4. Apărută, ca şi toate celelalte, în volumul de corespondenţă Theodor W. Adorno – Paul Celan. Briefwechsel 1960-1968. Hrsg. von Joachim Seng, în Frankfurter Adorno Blätter 8 (2003), edition text + kritik.
Vom folosi, în continuare, notele care însoţesc acest volum, referindu-ne la el ca Briefwechsel.
5. Mahler. Eine musikalische Physiognomik, Suhrkamp, Frankfurt am Main 1960. Paul Celan a primit un exemplar din eseu la târgul de carte de la Frankfurt cu dedicaţia: „Dragului meu prieten Paul Celan, ca modest semn al celei mai cordiale afecţiuni / Theodor W. Adorno / Frankfurt, 25 octombrie 1960”. Cf. Briefwechsel.
6. Valérys Abweichungen, în Noten zur Literatur, II, Suhrkamp, Frankfurt am Main 1960. Cf. Paola Gnani, op. cit., p. 73.
7. Versiunea românească a textelor în proză, în unele cazuri uşor modificată, provine din volumul Paul Celan. „Meridianul” şi alte proze, traducere de Andrei Corbea, editura EST, Bucureşti 2009.
8. Aflată în prefaţa la volumul de corespondenţă dintre Theodor W. Adorno şi Paul Celan, deja citat ca Briefwechsel.
9. Paola Gnani, Scrivere poesie dopo Auschwitz, Paul Celan e Theodor W. Adorno, Giuntina, 2010, pp. 45-46.
10. În original este folosit termenul Es – conform lui Andrei Corbea, acesta face trimitere „mai curând la conceptul de Es al lui Buber (din Ich und Du), sinonim al divinităţii (…), decât la cel al lui Freud (din Das Ich und das Es), prin care acesta desemna, în raport cu Eul conştient, inconştientul uman”, op. cit., p. 80.
11. A se vedea studiul, însoţit de toată documentaţia aferentă, realizat de Barbara Wiedemann, Paul Celan: Die Goll-Affäre. Dokumente zu einer „Infamie”, Suhrkamp, Frankfurt am Main 2000.
12. După expresia lui Yves Bonnefoy, în volumul Ce qui alarma Paul Celan, Éditions Galilée, 2007.
13. Referinţă la un cunoscut stereotip antisemit, reluat de Celan chiar şi în dedicaţii, de pildă aceasta, la „Convorbire în munţi”: „Lui Peter Szondi, afectuos şi cu nasul coroiat, de la Paul Celan cu nasul coroiat şi cu afecţiune / Septembrie 1960”.
14. Eseu al lui Adorno despre noua ediţie a cărţii lui Ernst Bloch Spuren („Urme”) (Surkamp, Frankfurt am Main 1959), apărut iniţial în revista „Neue deutsche Hefte” (nr. 69, aprilie 1960, pp. 14-26, aflat în biblioteca lui Celan) sub titlul Große Blochmusik („Marea muzică a lui Bloch”). Cf. Briefwechsel.
15. Citat prezentat in exergo în introducerea cărţii Filosofia muzicii moderne a lui Adorno.
16. Solo, con me stesso e le mie poesie, traduzioni di Roberto di Vanni, Archinto, 2011.
17. Jene zwanziger Jahre, apărut iniţial în numărul 1, 1962 al revistei „Merkur”, ulterior publicat în volum în Eingriffe. Neuen kritische Modelle (Suhrkamp, Frankfurt am Main 1963). Finalul este următorul: „Ideea unei culturi care apare după Auschwitz este înşelătoare şi absurdă, şi din acest motiv orice creaţie care, în pofida tuturor lucrurilor, vede lumina, trebuie să plătească un preţ atât de mare. Dar din momentul în care lumea a ştiut să supravieţuiască propriului declin, ea continuă, cu toate acestea, să aibă nevoie de artă ca formă de scriitură necunoscătoare a propriei istorii. Artiştii autentici ai prezentului sunt cei în ale căror opere răsună oroarea extremă”.
18. În germană ahnungsvoll und regierungsweise. Citat din romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, care se încheie cu pasajul următor (în traducerea lui Petre Manoliu): „Au fost clipe când din moarte şi desfrâu trupesc a ţâşnit, în visurile tale în care «stăteai la cârmă», un vis de dragoste. Oare din această sărbătoare a morţii, din
pârjolul nemernic care a incendiat de jur împrejur cerul acestei înserări ploioase, se va înălţa, într-o zi, dragostea?”. Celan reia, deseori, acest citat, în scrisorile sale.
19. În 1961 au apărut la S. Fischer Verlag scrisorile lui Thomas Mann (Briefe 1889-1936), sub îngrijirea fiicei scriitorului, Erika. Erika Mann, căsătorită în 1935 cu poetul Wystan Hugh Auden, inclusese în această ediţie şi o scrisoare a lui Mann către Claire Goll (din 29.10.1933), la care Celan face voalat referire aici. Numele Samfried şi Gottmuel sunt rezultatul jocului de cuvinte între Samuel (Fischer) şi Gottfried (Bermann), respectiv fondatorul editurii şi succesorul la conducerea acesteia după moartea primului. Cf. Briefwechsel.
20. Citat din actul V din Hamlet, în traducerea lui Leon Leviţchi şi Dan Duţescu: „ah, de-aş avea răgaz (…), atâtea ce v-aş povesti!”.
21. Referire la celebra replică a lui Marcello, în actul I din Hamlet („e ceva putred în Danemarca”).
22. Ce strălucire bilingvă! Ce fosforescenţă a ceea ce, cu siguranţă, este contrariul Putre gaiului! Celan abordează din nou, aici, tema bilingvismului în poezie. În 1961, poetul răspunsese la o anchetă a librăriei pariziene Flinker în termenii următori: „Nu cred în bilingvismul poeziei. Duplicitatea – da, ea există, inclusiv în diverse arte sau acrobaţii contemporane ale cuvântului, mai cu seamă într-acelea care, în veselă conivenţă cu consumismul cultural, se poziţionează pe cât de poliglot, pe atât de polifonic. Poezia – ea este unicitate a propriului destin tradusă în limbaj”, în tălmăcirea lui Andrei Corbea, op. cit., p. 33. Cf. Briefwechsel.
23. Referinţa este la o expresie utilizată de Claire Goll în scrisoarea către Karl Krolow din 18.01.1961, în care vorbeşte despre „Celan, sioux-ul poeziei, care se mişcă pe căi ocolitoare”. Cf. Briefwechsel.
24. Este vorba despre o reacţie la articolul lui Günther Blöcker, Gedichte als graphische Gebilde („Poezia – construcţie grafică”), apărut tot în Tagesspiegel, în 11.10.1959, în care Celan reia, subliniindu-le, aprecierile autorului despre poezia sa, după modelul: „Auschwitz, Treblinka, Theresienstadt, Mauthausen, crimele,
gazarea: acolo unde poezia îşi aminteşte de ele, acolo e vorba de exerciţii contrapunctice pe hârtia cu portative”. În Herzzeit. Ingeborg Bachmann – Paul Celan. Der Briefwechsel, Frankfurt am Main, Suhrkamp 2008, traducere română de Iulia Dondorici, Timp al inimii, Art, 2010, pp. 166-167.
25. Referire la o povestire a lui R. C. Phelan, cu titlul Gibt es mich überhaupt? („Exist, până la urmă?”), publicat în numărul din decembrie 1960, al revistei „Monat” (nr. 147, pg. 43-49), despre care Celan era convins că trimitea la el prin numele anagramat al autorului. Cf. Briefwechsel.
26. Citat modificat din povestirea lui Kafka Un medic de ţară, în traducerea lui Mircea Ivănescu: „Scoateţi-i veşmintele, şi atunci el lecuieşte, / Şi dacă nu va lecui, atunci să-l omorâţi! / E doar un doftor, e numai un doftor.” Celan foloseşte acest citat şi în alte scrisori din acea perioadă, şi pentru un moment s-a gândit chiar să-l
facă epigraf al poemului Eine Gauner und Ganovenweise („Un cânt al pungaşului şi-al tâlharului”), care face parte din volumul Die Niemandsrose („Trandafirul nimănui”). Cf. Briefwechsel.
27. Interpretarea poemului Matière de Bretagne fusese publicată în numărul din martie al revistei „Merkur” şi apoi în cartea lui Jens, Deutsche Literatur der Gegenwart („Literatura germană contempoarană”), R. Piper&Co, München 1961, pp. 113-118. Walter Jens se opreşte în detaliu asupra viziunilor şi referinţelor creştine ale
poemului, dar omite faptul că autorul este evreu („de-ebreizându-l”). Pe fundalul citatului kafkian, este  clar că interpretarea lui Jens, după părerea căruia „rana” din poem ar fi „rana Domnului”, i s-a părut lui Celan foarte îngustă. Cf. Briefwechsel.
28. În italiană în text. Greşelile ortografice de transcriere sunt ale lui Celan. Cf. Briefwechsel.
29. Nelly Sachs, Fahrt ins Staublose, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1961, care conţine pe coperta a patra un citat din Kurt Pinthus, după care Nelly Sachs ar fi „epilogul final, provizoriu şi probabil definitiv, în limba germană, a acelei serii de strămoşi de trei mii de ani, care a început cu psalmiştii şi profeţii”. Cf. Briefwechsel.
30. Este vorba despre prezentarea unui volum al poetului israelian David Rokeah, în curs de apariţie la editura Suhrkamp, unde Celan este citat ca unul dintre traducători. În text se precizează că, „din cauza cunoştinţelor sumare de ebraică, aproape toate traducerile au fost făcute cu supervizarea autorului.” Celan cunoştea ebraica – aşa cum doreşte să demonstreze şi semnătura sa pe această scrisoare. În
plus, trebuie precizat că Celan tradusese doar un text din volum. Cf. Briefwechsel.
31. Celan face aluzie ironic la Claire Goll, care în 1960 obţinuse un „Mandat des poètes”, indemnizaţie oferită scriitorilor strâmtoraţi financiar. Cf. Briefwechsel.
32. În 1967, Peter Szondi organizase un seminar despre poezia hermetică (Mallarmé, Eliot, Celan) ale cărui ultime trei lecţii au fost dedicate discutării poemului celanian Engführung („Stretto”). Poziţia lui Adorno despre poezia lui Celan exprimate în Teoria estetică
conţine trimiteri semnificative la argumentele discutate în seminarul lui Szondi. Cf. Briefwechsel.
33. La începutul lui 1968 Adorno terminase o primă elaborare a cărţii Teoria estetică, care va apărea postum în 1970, fără ca filosoful să aibă timp să perfecţioneze textul. Cf. Briefwechsel.
34. Dialectica negativă. Jargonul identităţii, în Gesammelte Schriften, Suhrkamp, Frankfurt am Main 1970-86, vol 6: Negative Dialektik. Jargon der Eigentlichkeit, 1973, p. 355). Cf. şi Briefwechsel.
35. Theodor W. Adorno, Teoria estetică, traducere de Andrei Corbea, Gabriel H. Decuble şi Cornelia Eşianu, Paralela 45, 2005, pp. 455-456.