Proper names of the characters in novels written by Duiliu Zamfirescu
The aim of this study are proper names of the characters in novels written by Duiliu Zamfirescu, respectively the cycle known as Comăneştenii (which includes the volumes: Country Life, Tanase Scatiu, During the war, Straightenings and Anna) and the novel Lydda. Poet, playwright and novelist, Duiliu Zamfirescu remains in the history of Romanian literature through the series of novels dedicated to the Comăneşteni-family, as a precursor to domestic realism and as an author with modern insights, although contradicted by the obsolescence of his prose. On the onomastic level, his text proves to be interesting enough, even if not very rich in meanings, and reflects a realistic poetic type, which means the adequacy of the environmental and character names, avoiding symbolic or caricatured harshness.
Keywords: Romanian literature, Duiliu Zamfirescu, proper names, novel cycle, realism, typology.
1. Aureliu Goci, „Autenticitate şi idilism în dimineaţa romanului”, prefaţă la Romanul Comăneştenilor, Ed. 100+1 Gramar, Bucureşti, 1999, p. IX.
2. Ibidem.
3. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Minerva, Bucureşti, 1985, p. 537.
4. Ibidem, p. 539.
5. Ibidem, passim.
6. Ibidem, p. 541.
7. Numele de rezonanţă rusească al personajului considerat „personajul cel mai complex din Viaţa la ţară” (Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu, Tineretului, Bucureşti, 1969, p. 80) capătă acoperire prin asemănarea, remarcată de exegeză, cu eroinele literaturii ruse: „Saşa are ceva din gingăşia şi profunzimea, din suavitatea şi farmecul eroinelor lui Tolstoi şi Turgheniev. De altfel întreaga atmosferă a romnaului aminteşte pe autorul Annei Karenina, pentru care Duiliu Zamfirescu a manifestat o admiraţie declarată şi pe care şi-l ia, deşi n-o va mai recunoaşte, ca model.” (Al Săndulescu, ibidem)
8. „În loc să urmărim un fir epic, sîntem siliţi să ascultăm expuneri pretenţioase despre Platon, Kant, Spinoza, Schopenhauer, Wundt, despre creştinism şi energetism, care nu au nici originalitate, nici strălucire stilistică. În loc să scrie memorii curate, direcţie în care condeiul său arată aplicaţie, Duiliu Zamfirescu face greşala de a se complica în chestiuni erotico-filozofice, teoretizînd la modul plicticos.” (Al. Săndulescu, op. cit., p. 93)
9. Ioan Adam, Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, Minerva, Bucureşti, 1979, p. 139.
