Metafizicieni, gazete, diavoli şi… vin la E. A. Poe (I)

1. Pentru relaţia dintre literatura şi gazetăria lui E. A. Poe mai multe detalii pot fi găsite în Lucian-Vasile Szabo, The Facts in the Case of E. A. Poe. Fantasy, Real Life, Science Fiction, Journalism, LAP Lambert Academic Publishing, Saarbrücken, 2013.
2. A cunoscut mai multe variante în română, primul tălmăcitor fiind I. L. Caragiale. Autorul roman a realizat traducerea după varianta în franceză efectuată de Charles Baudelaire.
3. Poe a intervenit de mai multe ori asupra textului, cât şi asupra titlului. Ortografia numelui eroului este şi ea diversă, acesta fiind Hans Phaall, Phaal sau Pfaall. Şi editorii săi vor avea ezitări în acest sens. În ediţia Opere din 1850 va apărea titlul The Unparalleled Adventure of One Hans Pfaall (Inegalabila aventură a unuia zis Hans Pfaall), la varianta considerată de referinţă. Pare a fi o modificare operată de autor ori cu acordul acestuia, însă nu există o certitudine în acest sens, deoarece Poe era decedat la data apariţiei volumului. Precauţiile sunt necesare deoarece tilurile în registru senszaţionalist nu îi sunt caracteristice autorului, deşi epoca era plină de ele.
4. Publicată prima dată în The Extra Sun, din 13 aprilie1844. De menţionat că a fost reluată a doua zi, cu unele modificări, în New York Sunday Times. Precizarea este importantă, căci reflectă nu doar maniera obişnuită în epocă de a face un circuit al lucrărilor în mai multe publicaţii, ci şi modul de lucru strict jurnalistic al lui Poe în acest caz, textul din ziua următoare conţinând modificări prin care subiectul va fi actualizat.
5. A se vedea Lucian-Vasile Szabo, „Postmodern Anticipations whith E. A. Poe”, Postmodern Openings, iunie 2013, pp. 7-21.
6. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, vol. II. (edited by Thomass Ollive Mabbott, with the assistance of Eleanor D. Kewer and Maureen C. Mabbott, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts London, England, 1978, p. 91.Traducerea lui Liviu Cotrău sună astfel: „A fost sufletul lui Cratinus – pasabil! Aristofan – savuros! Platon – perfect! Nu Platonul dumitale, ci Platon poetul comic. Platonul dumitale ar fi întors pe dos şi stomacul lui Cerber…” (în E. A. Poe, Prăbuşirea Casei Usher, Ed. Univers, Bucureşti, 1990, p. 35).
7. Preluând sugestiile făcute de Thomas Ollive Mabbott, marele editor şi comentator al scrierilor lui Poe, L. Cotrău, va reaminti faptul că scriitorul american era într-o perioadă de maxim dispreţ faţă de filosofie şi filosofi, aspect relevat şi de corespondenţa sa din acea perioadă (a se vedea notele la ediţia în limba română din E. A. Poe, Prăbuşirea Casei Usher, Ed. Univers, Bucureşti, 1990, pp. 611-619).
8. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, p. 86. L. Cotrău a tradus: „Teoriile prietenului meu nu erau pe înţelesul tuturor, deşi nu erau câtuşi de puţin greu de pătruns. Desigur că nu era platonician – nici strict vorbind aristotelian, şi nici nu reconcilia, precum Leibnitz, lucruri ireconciliabile. Mai presus de toate era pedronist. Era ionic şi italic. Raţiona a priori şi a posteriori. Ideile sale erau înăscute, sau dimpotrivă. Credea în Gheorghe din Trapezunt, credea în Visarion. Despre celelalte preferinţe ale sale a rămas puţin. Se zice însă că îl prefera pe Catul lui Homer, Sauterne în loc de Médoc” (în E. A. Poe, op. cit., p. 80).

9. Preluând o altă sugestie făcută de Th. O. Mabbott, L. Cotrău va nota că numele eroului nu se potriveşte cu cel al unui nobil. Acesta ar fi motivul (presupus!) al înlocuirii cu Bon-Bon din proza omonimă şi care reprezintă o variantă pentru The Bargain Lost. Nu putem ignora sugestia, dar nici nu putem fi de acord cu ea până la capăt. Dacă numele nu este potrivit pentru un reprezentant al clasei sus-puse este foarte nimerit pentru un filosof (să ne amintim de Bacon!), dar, mai ales, serveşte scopurilor satirice ale scriitorului.
10. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, vol. II. p. 86. L. Cotrău va traduce astfel: „Aş putea spune că patricianul nostru purta părul tăiat scurt şi pieptănat lins pe frunte; că pe creştet avea o tichie ţuguiată viorie şi cu pompon; că surtucul de finet verde nu era cusut după moda nobilimii veneţiene din acele timpuri, căci avea mânecile tăiate mai adânc decât îngăduia portul, iar manşetele nu erau tivite, cum se obişnuia în acea epocă barbară, cu mătase colorată, ci cu o superbă piele roşie de Maroc” (în E. A. Poe, op. cit., p. 81).
11. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, vol. III. (edited by Thomass Ollive Mabbott, with the assistance of Eleanor D. Kewer and Maureen C. Mabbott, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts London, England, 1978, p. 751. În româneşte, Liviu Cotrău a tradus astfel: „Ce păcat că autorul lui nu s-a născut papagal – în care caz ar fi fost cel mai faimos papagal din semiţia lui. N-a făcut decât să repete datele unei opinii deja publicate; culegându-le cu o lăudabilă sârguinţă de ici şi colo de prin gazete” (în E. A. Poe, Misterul lui Marie Rogêt şi alte povestiri, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 29).
12. Vin alb, dulce, dintr-o podgorie de renume din sudul Franţei.
13. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, vol. II. p. 93. În româneşte fragmentul a fost redat astfel: „Aici musafirul făcu o plecăciune şi se retrase, cum şi pe unde filosoful nostru n-ar putea stabili cu precizie. Dar în efortul bine concertat de a slobozi o sticlă după nemernic, lanţul subţire ce atârna din plafon fu retezat, iar metafizicianul se prăbuşi sub greutatea candelabrului” (în E. A. Poe, Prăbuşirea Casei Usher, Ed. Univers, Bucureşti, 1990, p. 88).
14. O bună analiză cu privire la prezenţa vinului în această povestire, dar şi în opera lui Poe în întregul ei poate fi găsită în L. Moffitt Cecil, „Poe’s Wine List”, Poe Studies, December 1972, vol. V, nr. 2, pp. 41-42.
15. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, vol. II. pp. 98-99. Ion Vinea va traduce: „În singurătatea lui, sortise vinului de Bourgogne un ceas anume, iar pentru vinul Côtes du Rhône erau hărăzite alte clipe prielnice. Pentru el, Sauternes-ul era faţă de Médoc ceea ce era Catul faţă de Homer. Sorbea dintr-un pahar de St. Peray jucându-se cu un silogism, dar descurca o întreagă argumentare cu Clos-Vougeot şi nimicea o teorie cu un puhoi de Chambertin” (în E. A. Poe, op. cit., p. 91). Toate sunt vinuri din podgorii franţuzeşti celebre.
16. Format mic de carte, obţinut prin împărţirea colii tipografice în 12.
17. Culegeri, volume colective (în fr. în original).
18. Collected Works of Edgar Allan Poe, Tales and Setches 1843-1849, vol. II. p. 101. Ion Vinea a redat astfel în româneşte: „În ungherul dimpotrivă se găseau laolaltă, întrăţite întru totul, uneltele de bucătărie şi biblioteca. Pe bufet se odihnea în tihnă o farfurie cu lucrări de polemică. Ici, o tavă încărcată cu cele mai noi tratate de etică, dicolo, o oală cu diferite culegeri, format in-duodecimo. Cărţi nemţeşti de morală zăceau pe grătar; alături de Eusebiu puteai găsi o furculiţă de prăjit. Platon se răsfăţa în voie într-o tigaie, şi manuscrisele contemporane stăteau înfipte în frigare” (în E. A. Poe, op. cit., p. 93).