Mara Mărginean, Înfiinţarea Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii în noiembrie 1952. Premise politice şi economice

1. Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti (în
continuare ANIC), fond „Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
Stenogramele Birourilor pe ramuri de activitate de pe lângă
Consiliul de Miniştri, Biroul Culturii”, d. 13/1952, f. 16;
idem, d. 6/1952, f. 8.
2. Susan E. Reid, „The Soviet Pavilion at Brussels ’58:
Convergence, Conversion, Critical Assimilation, or
Transculturation?” COLD WAR INTERNATIONAL
HISTORY PROJECT WORKING PAPERS SERIES,
Decembrie 2010, p. 1. Disponibil on-line la http://www.
wilsoncenter.org/index.cfm?topic_id=1409&fuseaction=to
pics.item&news_id=646043. Accesat 10 iulie 2011.
3. Pentru conţinutul documentului est-german, vezi ANIC,
fond „Institutul român pentru relaţii culturale cu
străinătatea”, structura 2, d. RDG 203, f. 427; Joan Ockman,
Architecture Culture 1943-1968, New York, Columbia
University Press, 1998, p. 125; pentru evoluţia arhitecturii
est-germane vezi: Greg Castillo, “The Bauhaus in Cold War
Germany”, în Bauhaus Culture: from Weimar to the Cold War,
coordonator Kathleen James-Chakraborty, Minneapolis,
University of Minnesota Press, 2006; idem, “Blueprint for
a Cultural Revolution: Herman Henselmann and the
Architecture of German Socialist Realism”, în Slavonica 1,
2005, p. 31-51; idem, “People at an Exhibition”, în South
Atlantic Quarterly 3, 1995, p. 715-746; idem, “Socialist Realism
and Built Nationalism in the Cold War ‘Battle of Styles’,” în
Centropa 2, 1, 2001, p. 84-93.
4. Vezi Susan E. Reid şi David Crowley (coordonatori),
Socialist Spaces: Sites of Everyday Life in the Eastern Bloc, Oxford,
New York, Berg, 2002; idem, Style and Socialism: Modernity and
Material Culture in Post-War Eastern Europe, Oxford, Berg,
2000. Pentru o analiză comparativă a arhitecturii în estul
Europei, vezi Andre Amon, Architecture and Ideology during the
Stalin Era. An Aspect of the Cold War, Cambridge, Cambridge
University Press, 1991
5. Vezi ANIC, fond „Consiliul de Miniştri, Comisia de
Colaborare Tehnico-Ştiinţifică”, d. 32/1952, f. 5-8 şi 13-23;
Scânteia, 14 martie 1950, p. 1; Horia Maicu, Despre proiectarea
Casei Scânteii în Arhitectura 1/1951, p. 3-13; Stefan Bălan,
Calculul de rezistenţă la Casa Scânteii în Arhitectura 1/1951, p.
14-19; H. Hornstein, Problema instalaţiilor la Casa Scânteii în
Arhitectura 1/1951, p. 20-22; A. Stavrescu, Instalaţiile electrice
la Casa Scânteii în Arhitectura 1/1951, p. 23-25.
6. Vezi mai recent Elena Zubkova, Russia after the War: Hopes,
Illusions, and Disappointments, 1945-1957, Armonk, M. E.
Sharpe, 1998; Donald Filtzer, Soviet Workers and Late Stalinism:
Labor and the Restoration of the Stalinist System after World War
II, Cambridge, Cambridge University Press, 2002; idem, The
Hazards of Urban Life in Late Stalinist Russia. Health, Hygiene,
and Living Standards, 1943–1953, Cambridge, Cambridge
University Press, 2010.
7. S. Kibirev, Să îmbunătăţim pe toate căile calitatea proiectării
construcţiilor de locuinţe de masă în Arhitectura în URSS, 5/1953,
p. 1.
8. Pentru o analiză a evoluţiei cadrului birocratic în perioada
postbelică vezi: Timothy Colton, Moscow, Governing the Socialist
Metropolis, Cambridge, Harvard University Press, 1995;
Donald J. Raleigh (coord.), Provincial Landscapes: Local
Dimensions of Soviet Power, 1917-1953, Pittsburgh, University
of Pittsburgh Press, 2001.
9. ANIC, fond „CC al PCR, secţia Cancelarie”, d. 103/1952,
f. 9.
10. Montias, Economic Development in Communist Romania,
Cambridge, MA, MIT Press, 1967, p. 25-28.
11. Katherine Verdery, Socialismul. Ce a fost şi ce urmează, Iaşi,
Editura Institutul European, 2003, p. 49.
12. ANIC, fond „CC al PCR, secţia Relaţii Externe”, d.
26/1953, f. 7-26; Csaba Bekes, „East Central Europe,
1953-1956,” in The Cambridge History of the Cold War, ediţie
coordonată de Melvyn P. Leffler şi Odd Arne Westad,
Cambridge şi New York, Cambridge University Press, 2010,
<<< 82
vol. I, p. 334-336; Graeme Gill, Symbols and Legitimacy in Soviet
Politics, Cambridge şi New York, Cambridge University
Press, 2011, p. 164. 212.
13. Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale,
fond „Direcţia Judeţeană de Statistică”, d. 6/1958, f. 119.
14. vezi ANIC, fond „Preşedinţia Consiliul de Miniştri.
Stenograme”, d. 11/1952, f. 3.
15. Robert Levy, Ana Pauker. The Rise and Fall of a Jewish
Communist, Berkeley, University of California Press, 2000;
vezi şi Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectul
communist. România 1944-1989, Bucureşti, Simetria, 2011,
p. 25-33.
16. De exemplu, în iunie 1952 s-a organizat la Moscova, la
iniţiativa părţii sovietice, şi la propunerea ARLUS şi a
Comitetului pentru Artă, expoziţia „Monumentelor de
arhitectură românească veche şi modernă.” Finanţată prin
bugetul de stat şi fonduri de la Ministerul Construcţiilor,
scopul expoziţiei a fost de a ilustra tematic continuitatea
tradiţiei arhitecturale româneşti prin integrarea proiectelor
contemporane în tradiţia arhitecturală. Din partea
arhitecţilor, au participat Horia Maicu, Ludovic David, Nicu
Dumitriu, Lucian Stancu, Horia Teodoru, Pompiliu
Macovei, Duiliu Marcu, Nicolae Bădescu, Gustav Gusti,
Locar, Octav Doicescu, Telie Antonescu. Prezenţa în
comitetul de organizare a unor nume precum Miron
Constantinescu, Sorin Toma, Ofelia Manole, Avram
Bunaciu, Gheorghe Hossu, Eduard Mezincescu, Vasile
Modoran a contextualizat lectura exponatelor din
perspectiva semnificaţiei lor politice şi ideologice. Prin
selecţia exponatelor, românii au mizat pe capacitatea
arhitecturii de a sintetiza principiul realist socialist al formei
naţionale şi a conţinutului socialist. Prezentată pe larg în
presa de la Bucureşti şi Moscova, expoziţia a beneficiat de
promovare în rândul publicului entuziasmat de „minunile
arhitecturii româneşti.” Percepţia politicienilor sovietici a
fost însă ceva mai nuanţată; lectura ideologică practicată de
sovietici a ridicat serioase semne de întrebare referitoare la
valabilitatea demersului realist socialist în arhitectura
românească. Preocupaţi mai mult de caracterul de
reprezentare al noii arhitecturi, oficialii moscoviţi s-au îndoit
de capacitatea noilor spaţii de a asigura coeziunea şi
confortul oamenilor muncii, şi ca atare de a funcţiona ca un
garant al modernizării şi progresului de tip socialist. Întorşi
acasă, românii au admis că „în ciuda efortului de netăgăduit
ar mai fi multe de făcut.” Considerăm că datorită
componentei sale sociale foarte puternice, arhitectura a
necesitat un context particular, local, şi un altul ideologic, de
sorginte sovietică, pentru ca schimbările să fie materializate
şi implicit intervalul scurt dintre momentul deschiderii
expoziţiei şi demararea programului de transformare
instituţională nu a fost suficient pentru o preluare stilistică
integrală. Teza lui Amon conform căreia expoziţia
organizată la Moscova în vara lui 1952 ar fi fost cauza
principală a instituţionalizării arhitecturii nu poate fi
confirmată de datele istorice. Documente de arhivă relevă
intensificarea activităţii consilierilor sovietici începând cu
1951 ceea ce ar fi putut să faciliteze un schimb de idei mai
intens cu implicaţii profunde la nivel instituţional şi
ideologic. Vezi ANIC, fond „Consiliul de Miniştri”, d.
88/1951, f. 2; fond „Stenograme birouri pe ramuri”, d.
6/1952, f. 14-17; Andre Amon, Architecture and Ideology during
the Stalin Era. An Aspect of the Cold War, Cambridge,
Cambridge University Press, 1991, p. 67; M. Rzianin,
Arhitectura Republicii Populare Române în Contemporanul 29
august 1952, p. 3.
17. Vezi Sheila Fitzpatrick, “Ascribing Class: the
Construction of Social Identity in Soviet Russia,” in
Stalinism. New Directions, coordinator Sheila Fitzpatrick,
London, Routledge, 2000; vezi şi idem, Education and Social
Mobility in the Soviet Union, 1921-1934, Cambridge, Cambridge
University Press, 2002, p. 4.
18. Régine Robin, Socialist Realism: An Impossible Aesthetic,
Stanford, Stanford University Press, 1992; Mariia
Chegodaeva, Mass Culture and Socialist Realism în Russian
Studies in History 2, 2003, p. 49-65.
19. Catherine Cooke, Socialist Realist Architecture: Theory and
Practice în Art of the Soviets. Painting, Sculpture and Architecture
in a One-Party State, 1917-1992, coordonatori Matthew
Cullerne Bown, Brandon Taylor, Manchester, Manchester
University Press, 1993, p. 86-106; idem, Beauty as a Route to
‘Radiant Ruture’: Responses of Soviet Architecture în Journal of
Design History 2, 1997, p. 137-160; Hugh D. Hudson,
Blueprints and Blood: the Stalinization of Soviet Architecture,
1917-1937, Princeton, Princeton University Press, 1994; V.
Paperny, Architecture in the Age of Stalin: Culture Two,
Cambridge, Cambridge University Press 2002.
20. Terry Martin, Modernization or Neo-traditionalism? Ascribed
Nationality and Soviet Primordialism in Russian Modernity: Politics,
Knowledge, Practices, coordonatori David L. Hoffmann, Yanni
Kotsonis, New York, St. Martin’s Press, 2000, p. 161-185, în
special p. 163; vezi şi Greg Castillo, People at an Exhibition, p.
730.
21. ANIC, fond „Consiliul de Miniştri”, d. 53/1953, f. 1.
22. ANIC, fond „Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
Stenogramele birourilor pe ramuri”, d. 6/1952, f. 1-2. N.
Bădescu, Impotriva cosmopolitismului şi arhitecturii burgheze
imperialiste în Arhitectura 1/1950, p. 5-17; Leonte Rautu,
Impotriva cosmopolitismului si obiectivismului burghez in stiintele
sociale, Bucureşti, Editura Partidului Muncitoresc Roman,
1949.
23. http://dexonline.ro/definitie/popor. Accesat 7 iulie
2011.
24. ANIC, fond „Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
Stenograme birouri pe ramuri”, d. 13/1952, f. 19.
25. C. N. Boterbloem, The Death of Andrei Zhdanov în SEER
2, 2002, p. 267; Antoine Baudain, Le réalisme socialiste soviétique
de la période jdanovienne, 1947-1953, vol. 1: Les arts plastiques et
leurs institutions, Berne, New York şi Paris, P. Lang, 1997;
idem, ‘Why is Soviet Painting Hidden From Us?’ Zhdanov Art and
Its International Relations and Fallout, 1947-1953 în South Atlantic
Quarterly 94(3), 1995, p. 881-913.
26. ANIC, fond „Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
Stenograme birouri pe ramuri”, d. 13/1952, f. 10.
27. Idem, d. 14/1952, f. 8.
28. Idem, d. 10/1952, f. 2.
29. ANIC, fond „Consiliul de Miniştri”, d. 53/1953, f.
136-143.
30. Statutul Academiei de Arhitectură a URSS a fost elaborat
în 1933. La momentul respectiv, Consiliul Comisarilor
Poporului a căutat soluţii pentru a realiza o legătură
instituţională între ştiinţă şi industrie cu scopul de a înlesni
succesul nou-adopatului proiect economic de modernizare
socială. Pe lângă transferul Academiei de Ştiinţe de la
Leningrad la Moscova în 1931, au mai fost înfiinţate
Academia Lenin pentru Agricultură, Academia de
Arhitectură, Academia de Pedagogie, Academia de Medicină,
şi Academia de Artă. Centralizarea ştiinţei a fost finalizată
prin înfiinţarea uniunilor de creaţie şi practică profesională.
Cf. Timothy J. Colton, op. cit., p. 284.
31. Cf. Arhitectura în URSS, extrase din revista sovietică
Arhitektura SSSR, 4/1952, p. 46-53.
32. ANIC, „Consiliul de Miniştri, Stenogramele Biroului
Culturii”, d. 6/1952, f. 83, 87, şi 114-126.
33. Ibidem, f. 38-77.
34. Ibidem, f. 40.
35. Ibidem, f. 36.
36. Ibidem. f. 38.
37. Ibidem, f. 27.
38. ANIC, fond „Consiliul de Miniştri”, d. 87/1953, f. 2-3.
39. Ibidem, f. 8.
40. Brian Ladd, Double Restoration: Rebuilding Berlin after 1945
in The Resilient City, How Modern Cities Recover from Desaster,
coordonatori Lawrence J. Vale, Thomas Campanella,
Oxford, Oxford University Press, 2005, p. 129-30.