Ion Heliade Rădulescu, Kiseleff and the censorship
Ion Heliade Rădulescu was a great personality of the first part of the 19th century in the place where Romania of today would develop. Some aspects of his activity were less highlighted although almost two centuries have passed since then. Besides being a poet and underlining some merits as a promoter of journalism, Heliade Rădulescu was a powerful publisher (of books, newspapers and reviews) able to fight for imposing them in troubled times of strong opposition to the opening of mass communication. Skilled in organising a newspaper and funding it, the publisher has been continuously fighting the censorship. Each and every victory of his was important in a framework dominated by Romanian and foreigner
decision-makers (e.g. Kiseleff, the Russian general) of Vallachia administration. Those people did not want the journalist activity to be developed. The present research brings important specifications regarding the Heliade Rădulescu’s merits in his heated debates with the Political Power of that period.
Keywords: Romanian journalists, Heliade Rădulescu, Publisher, Curierul românesc, Censorship, Kiseleff
1. Grigore Ţugui, Ion Heliade Rădulescu îndrumătorul cultural şi scriitorul, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p.180.
2. Ibidem.
3. Mihai Zamfir, Întemeietorul, România literară, nr. 20, 20-26 mai 2011.
4. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bucureşti, 1986, p. 131.
5. Idem, p. 132.
6. Primul număr al Curierului românesc va vedea lumina tiparului în 8 (20) aprilie 1829, iar Albina românească va ieşi în public penru prima dată la 1 (13) iunie 1829.
7. Introducţia semnată de Mihail Kogălniceanu este mai mult un text de istoria presei, una generalistă, nu doar literară.
8. Înştiinţarea a fost reluată în Nerva Hodoş şi Al. Sadi Ionescu, Publicaţii periodice româneşti, Institutul de arte grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1913, pp. 176-177.
9. Grigore Ţugui, op. cit., p. 184.
10. Mircea Anghelescu, Ion Heliade Rădulescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1986, p. 43.
11. Curierul românesc, an XI, nr. 165, 1839.
12. Marian Petcu, Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 91.
13. Curierul românesc, an II, nr. 12, 24 aprilie/6 mai 1830.
14. Mircea Anghelescu, op. cit., p. 46.
15. Grigore Ţugui, op. cit., p. 185.
16. În Mihail Kogălniceanu, Misiune de credinţă, Editura Litera internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2003, p. 177.
17. Înştiinţarea a fost reluată în Nerva Hodoş şi Al. Sadi
Ionescu, op. cit., p. 19.
18. Marian Petcu, op. cit., p. 87.
19. Grigore Ţugui, op.cit., p. 187.
20. Lucian-Vasile Szabo, Capcane ale comunicării. Putere şi… puteri în mass-media, Editura Univesităţii de Vest, Timişoara, 2011, p. 100.
21. George Călinescu, op. cit., p. 134. De fapt, şi aici opinia poate fi mai nuanţată. Aricolul a fost scris pe la 1838, dar nu a putut fi publicat în gazetele scoase de I. H. Rădulescu. A apărut, în 1841, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, supliment al Gazetei Transilvaniei girate de George Bariţiu la Braşov. După apariţie, Heliade va fi speriat de consecinţe şi-şi va afirma loialitatea pentru domnitor. Necazurile întâmpinate din cauza acelei scrieri, una cu tonuri pamfletare, vor fi amintite la o reeditare de peste mai bine de două decenii, în 1862, când alta era situaţia în ţară. O consecinţă a fost, totuşi, chiar dacă George Călinescu nu o aminteşte: intervenţia fusese în mare parte în sprijunul dascălilor români, fiind argumentată necesitatea unui sistem de învăţământ regulat. Din 1842, dascălii vor întra în rândurile funcţionarilor de stat şi se vor lua măsuri pentru organizarea şcolilor pe cicluri de învăţământ.
22. Idem, p. 143.
23. Grigore Ţugui, op. cit., p. 194.
