Liviu Petcu, Noţiunea de θέωσις (îndumnezeire) după Sfântul Grigorie de Nyssa

1.[1] John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă, Traducere din franceză de Angela Pagu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, p. 45.

2.[1] Ibidem, p. 45.

3.[1] Daniel B. Clendenin, Partakers of Divinity: The Orthodox Doctrine of Theosis, în Journal of The Evanghelical Theological Society, 37/3, 1994, p. 373.

4.[1] Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice, III, 19, P. G. XXXVI, col. 100A.

5.[1] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, foarte trebuincios şi folositor, 54, traducere din greceşte, introduceri şi note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, vol. I, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999, p. 208.

6.[1] Daniel B. Clendenin, Partakers of Divinity …, p. 374-375.

7.[1] Ibidem, p. 375.

8.[1] John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă …, p. 45.

9.[1] J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians, în Michael J. Christensen şi Jeffery A. Wittung (eds.), Partakers of the Divine Nature. The History and Development of Deification in the Christian Tradition, Grand Rapids: Baker Academic, 2007, p. 109.

10.[1] Ibidem, p. 104.

11.[1] Jules Gross descrie pe larg teologia mistică a Sfântului Grigorie fără a indica precis acele aspecte la care aplică Sfântul Grigorie terminologia îndumnezeirii (La Divinisation du chrétien d’après les Pères grecs. Contribution historique à la doctrine de grace, Paris, Gabalda, 1938, p. 219-238). Excelentul studiu al lui Walther Völker este primul care aduce în discuţie relaţia dintre deificare şi participare la Dumnezeu (Gregor von Nyssa als Mystiker, Wiesbaden: Steiner, 1955, p. 274-282). Conexiunea dintre trupul îndumnezeit al Mântuitorului Hristos şi propria noastră deificare, prin analogie, este elaborată într-un reuşit studiu aparţinând lui Elias Moutsoulas (The Incarnation of the Word and the Theosis of Man according to the Teaching of Gregory of Nyssa, Trad. de Constantine J. Andrews, Athens, 2000; publicat iniţial în greacă, în 1965), care amplasează rădăcinile doctrinei gregoriene a îndumnezeirii în învăţătura sa asupra Întrupării şi Tainelor divine. Cea mai exhaustivă tratare a modului în care omenirea se împărtăşeşte de atributele divinităţii rămâne studiul clasic al lui David Balás asupra ideii de participare la Sfântul Grigorie (Μετουσία Θεοῦ. Man’s Participation in God’s Perfections according to Saint Gregory of Nyssa, în Studia Anselmiana, 55, Roma, Libreria Herder, 1966). Mai recent, penetranta analiză a lui Brian E. Daley asupra transcendenţei divine şi nemuririi umane la Sfântul Grigorie (Divine Transcendence and Human Transformation: Gregory of Nyssa’s Anti-Apollinarian Christology, în Studia Patristica, 32, 1997, p. 87-95) a reafirmat contextul hristologic al învăţăturii sale asupra îndumnezeirii.

12.[1] În afara studiilor fundamentale ale lui H. Merki (Ὁμοίωσις  θεῷ. Von der platonischen Angleichung an Gott zur Gottahnlichkeit bei Gregor von Nyssa, Paulusverlag, Fribourg, 1952), şi Balás (op. cit.), a se vedea R. Leys, L’Image de Dieu chez saint Grégoire de Nysse, Bruxelles et Paris, Desclée De Brouwer, 1951, Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, Oxford University Press, 2006, p. 225.

13.[1] David Balás, op. cit., p. 159.

14.[1] Θεοποιέω: De virginitate, 1, P. G. XLVI, col. 320D; De Beatitudinibus, 5, P. G. XLIV, col. 1249A. Συναποθεόω: Oratio catechetica magna, 35, P. G. XLV, col. 88A; Ibidem, 37, P. G. XLV, col. 97B. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866; în afară de aceasta, pentru referinţele la textele Sfântului Grigorie de Nyssa am folosit şi traducerile româneşti publicate în colecţia Părinţi şi scriitori bisericeşti (PSB), vol. 29 şi 30, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982, respectiv 1998.

15.[1] Contra Eunomium, 4, P. G. XLV, col. 629D.

16.[1] Norman Russell, The Doctrine of Deification …, p. 226-229.

17.[1] După cum este citat în Vladimir Lossky, Mystical Theology, SVS Press, 1997, p. 196; Zachary J. Smith, Deification in The East Orthodox Tradition: a protestant assessment, 2008, p. 9-10.

18.[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 729C.

19.[1] Idem, Oratio catehetica magna, XXIV, P. G. XLV, col. 64D.

20.[1] Idem, Antirrheticos contra lui Apolinarie, 42, P. G. XLV, col. 1221D, 1224A.

21.[1] Idem, Contra Eunomium, P. G. V, col. 697CD, 736D.

22.[1] Sf. Atanasie cel Mare, De Incarnatione Verbi, 54, P. G. XXV, col. 192.

23.[1] Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius: Flight and Intoxication, în The Greek Orthodox Theological Review, vol. 44, Nos. 1-4, 1999, p. 322.

24.[1] Kallistos Ware, The Orthodox Church, Pelican, 1993, p. 232.

25.[1] Vladimir Lossky, In the Image and Likeness of God, New York, Crestwood, St. Vladimir’s Seminary, 1974, p. 104.

26.[1] Ibidem, p. 97.

27.[1] Idem, The Mystical Theology of the Eastern Church, Crestwood, New York, St. Vladimir’s SeminaryNew York, 1976, p. 154-155.

28.[1] Nancy J. Hudson, Becoming God. The Doctrine of Theosis in Nicolas of Cusa, Catholic University of America, Washington, 2007, p. 11.

29.[1] Ibidem, p. 15.

30.[1] Tâlcuind acest pasaj, traducătorul acestui text – Părintele T. Bodogae scrie: Plecând de la tratatul despre libertatea voii omeneşti redactat de Origen (Peri arhon, p. III), Sf. Grigorie lărgeşte şi adânceşte conceptul despre libertate, pe care-l socoteşte cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omului: «Cel care a creat pe om cu scopul ca să guste din toate darurile Lui, desigur că nu-l putea lipsi de tot ce era mai scump, de a fi independent şi liber»  (Marele cuvânt catehic, cap. 5, 9) (notă explicativă nr. 16 , în PSB, vol. 30, p. 22).

31.[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. IV, în PSB, vol. 30, p. 22-23.

32.[1] Ibidem, cap. VII, în PSB, vol. 30, p. 26.

33.[1] Nancy J. Hudson, Becoming God. The Doctrine of Theosis …, p. 17.

34.[1] Ibidem, p. 20-21.

35.[1] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, partea I, cap. II, în PSB, vol. 30, p. 139-140.

36.[1] Idem, Omilii la Ecclesiast, omilia I, în PSB, vol. 30, p. 201.

37.[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învăţământul religios, cap. 5, în PSB, vol. 30, p. 294. Acest preafrumos citat, cu un conţinut teologic profund ne duce cu gândul la cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul care, referindu-se exact la acest lucru, lansează câteva fraze deosebit de interesante şi de mişcătoare de suflet, izbitor de asemănătoare celor ale Sfântului Capadocian: „Dumnezeu, Cel supraplin, n-a adus cele create la existenţă fiindcă avea lipsă de ceva, ci ca acestea să se bucure împărtăşindu-se de El pe măsura şi pe potriva lor, iar El să se veselească de lucrurile Sale, văzându-le pe ele veselindu-se şi săturându-se fără săturare de Cel de care nu se pot sătura”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap. 46, în Filocalia …, vol. II, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 95.

38.[1] Nancy J. Hudson, Becoming God. The Doctrine of Theosis …, p. 18-26.

39.[1] Ibidem, p. 22.

40.[1] Ibidem, p. 24.

41.[1] Michael Pomazansky, Orthodox Dogmatic Theology, California, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, 1983, p. 140.

42.[1] „Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului”.

43.[1] John Meyendorff, Living Tradition: Orthodox Witness in the Contemporary World, New York, Crestwood, St. Vladimir’s Seminary Press, 1978, p. 176; sublinierea îi aparţine.

44.[1] Pr. Dr. Ştefan Florea, Spiritualitate şi desăvârşire la Sfântul Grigorie de Nyssa, Bucureşti, Editura Asa, 2004, p. 314.

45.[1] Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Paris, Aubier, 1944, p. 218.

46.[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, PSB, 29, p. 240.

47.[1] John Meyendorff, Living Tradition …, p. 175.

48.[1] Nancy J. Hudson, Becoming God. The Doctrine of Theosis …, p. 25.

49.[1] Michael J. Christensen, Theosis And Sanctification: John Wesley’s Reformulation of a Patristic Doctrine, în Wesleyan Theological Journal, Vol. 31, Nr. 2, 1996, p. 73.

50.[1] Ibidem, p. 72.

51.[1] De aceea întâlnim la Pateric, la întrebări de felul: „De ce plângi avva?”, răspunsuri: „Pentru că încă mai mănânc, mai dorm etc.”; ei tindeau a dobândi o stare îngerească, monahii luându-se la întrecere cu îngerii în toate, aceştia (îngerii) fiind şi lumina (în sensul de paradigmă a) monahilor.

52.[1] Kallistos Ware, The Orthodox Way, St. Vladimir’s Seminary Press, 1995, p. 168; Michael J. Christensen, Theosis And Sanctification …, p. 72.

53.[1] Tamsin Jones Farmer, Revealing The Invisible: Gregory of Nyssa on the Gift of Revelation, în Modern Theology, 21, 1, January, 2005, p. 77.

54.[1] Acesta este un alt argument retoric pe care îl angajează Sfântul Grigorie împotriva practicii cametei; camăta încurajează ataşamentul faţă de bogăţie ca proprietate a noastră, în timp ce milostenia şi iubirea îndreaptă darul bogăţiei înapoi la sursa sa originală, Dumnezeu; apud Tamsin Jones Farmer, Revealing The Invisible: Gregory of Nyssa on the Gift of Revelation …, p. 74.

55.[1] Grecescul ἐπέκτασις, εως – întindere perpetuă, din ce în ce mai mult, în sensul de a atinge un ţel; urcuş; întindere, elongaţie, extensie, expansiune; apud Anatole Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Paris, Librairie Hachette, 2000, p. 731.

56.[1] Tamsin Jones Farmer, Revealing The Invisible: Gregory of Nyssa on the Gift of Revelation …, p. 74.

57.[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XVI, în PSB, vol. 30, p. 49.