Georges Battaille and the Harmony of the Opposites
In Georges Bataille’s writings, encounters with horror and death are miraculously transformed into experiences of delight and exaltation. Throughout his turbulent life, he tried to push understanding to the limits by emphasizing the identity of perfect contraries such as extreme horror and divine ecstasy. Starting with some biographical data, this paper investigates precisely this marvelous agreement of antithetical states enclosed in Bataille’s novels. Finally, I argue that Blue of noon, Madame Edwarda and Story of the eye facilitate the encounter with the “sacred horror” that is capable of ultimately bringing life and death into harmony.
Keywords: limits, “sacred horror”, fusion, Leng Tch’e, death, ecstasy
1. André Labarthe, Georges Bataille: À perte de vue, co-produced by Amip-France 3, documentary program, broadcasted on 30 april 1997; ,,Tatăl meu stătea mereu în întuneric, fiindcă n-avea rost să aprindă luminile. Dacă nu era nimeni s-o facă, rămâneam așa, copleșit și neputincios. Îmi amintesc foarte clar cum stăteam acolo ore întregi, în semiîntuneric, fiind cele mai dureroase ore din viața mea.” (traducerea mea)
2. Georges Bataille, The impossible, City Lights Books, San Francisco, 1991, p. 9; ,,Numai moartea și dorința dețin forța copleșitoare de a tăia răsuflarea. Numai intensitatea dorinței și a morții face posibilă dobândirea adevărului.” (traducerea mea)
3. Idem, Guilty, p. 35; ,,O imagine a torturii îmi despică ființa brutal, sfâșiind-o.” (traducerea mea)
4. Idem, The impossible, City Lights Books, San Francisco, 1991, p. 8; ,,În timpul agoniei, sufletul este copleșit de plăceri indescriptibile.” (traducerea mea)
5. Idem, Tears of Eros, San Francisco, City Lights Books, 1989, p. 206; ,,Această fotografie a avut un rol decisiv în viața mea. N-am încetat să fiu obsedat de această imagine a durerii, deopotrivă extatică (?) și intolerabilă. […] Prin intermediul acestei violențe – nici până astăzi nu-mi pot imagina o formă mai nebunească , mai șocantă – am fost atât de stupefiat, încât am atins extazul. Brusc, am văzut identitatea acestor perfecte contrarii, extaz divin și opusul său, oroarea extremă.” (traducerea mea)
6. Idem, Erotismul, Editura Nemira, București, 2005, p. 105
7. Ibidem, p. 23
8. Idem, Albastrul cerului, Editura Univers, București, 1996, p. 146
9. Ibidem, p. 164
10. Idem, Madame Edwarda. Mortul. Istoria ochiului, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 35
11. Ibidem, p. 39
