Istroromânii în lumina investigaţiilor istoriografice, antropologice şi etnografice. Succintă analiză a surselor

1. Vezi „Ideea Europeană” anul 1923.
2. Viorel Cosma, Teodor Burada, Viaţa în imagini,
Bucureşti, 1923, p. 4. Teodor Burada se naşte în anul
1839, într-o familie ai cărei membri puneau mare preţ
pe învăţătură. Teodor Burada primeşte o educaţie de tip
enciclopedist, de aici şi pasiunea sa pentru ştiinţele
umaniste şi pentru cultura tradiţională a românilor,
indiferent de spaţiul acestora de rezidenţă. Călătoriile
sale ample la românii din Balcani, la cei din Basarabia
sau la cei din Croaţia au fost prolifice, permiţându-i
relevarea unor trăsături ale culturii populare, la românii
ce animau acele părţi din Europa.
3. Ioan Maiorescu, Itinerar istrian, Iunie şi Iulie 1857,
pp. 22, 24. Memorile de itinerar ale lui Maiorescu nu
sunt rezultatul unui proces de obiectivare ştiinţifică.
Sunt observaţii de teren, cu valoare antropologică sau
etnografică, traversate de aprecieri de natură istorică.
Ele se constituie prioritar în surse de primă importanţă
pentru registrul unei discuţii sintetice şi analitice, în
ceea ce –i priveşte pe istroromâni.
4. Ibidem.
5. Leca Morariu, Istroromânii, Institutul de Arte
Grafice şi Editură „Glasul Bucovinei, 1927, apud Ioan
Maiorescu Itinerar istrian 1874, p. 9.
6. Sat situat la nord vest de comunitatea rurală
istroromână Letai.
7. Ibidem, p. 10.
8. Viorel Cosma, op. cit., p. 65.
9. Ibidem, p. 17.
10. Ibidem.
11. Teodor T. Burada, O călătorie prin satele româneşti
din Istria, Iaşi, Tipografia Naţională, 1896, p. 39.
12. Ibidem, p. 134. Autorul s-a confruntat chiar cu
anchete poliţieneşti şi cu un succint sechestru, tocmai
datorită faptului că intenţiile sale de a-i lua pe copii spre
a fi educaţi în ţară erau manipulate de autorităţi spre
cele mai negre intenţii.
13. Acesta susţinea că vlahii istrieni făceau parte din
neamul slavilor.
14. Este vorba de călătoriile lui Ioan Maiorescu, Teodor
Burada, Traian Cantemir, ş.a.
15. Astăzi istroromânii sunt practicanţi ai ritului
catolic.
16. Silviu Dragomir (n. 13 martie 1888, Gurasada,
Hunedoara – d. 23 februarie 1962, “http://ro.wikipedia.
org/wiki/Bucuresti”o”Bucureşti”şti) a fost un
academician român, istoric, om politic, membru titular
(1928) al “http://ro.wikipedia. org/wiki/“Academia
Română”o”Academia Română”. Ca istoric a avut o
orientare eclectică. A fost profesor la Universitatea din
Cluj. A publicat lucrări privind îndeosebi istoria
românilor din Peninsula Balcanică şi istoria luptei
românilor din Transilvania pentru liberate politică şi
culturală, valoroase sub raport documentar. Vlahii şi
morlacii, 1924; Studii şi documente privitoare la
revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848-1849,
4 volume, (1944-1946); Vlahii din nordul Peninsulei
Balcanice în evul mediu, 1959.
17. Dragomir, Silviu, Originea coloniilor române din
Istria” în Memoriile Secţiunii Istorice ale Academiei
Române, Seria III, Tomul II, Memorii. 4, Bucureşti,
1924., pp. 1-20.
18. Silviu Dragomir, Vlahii şi morlacii, Academia
Română, Bucureşti, 1924, pp. 210- 221.
19. Ibidem.
20. Sextil Puşcariu, Studii istroromâne, Extras din
Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Literare,
Bucureşti, 1906, p. 118.
21. Ibidem.
22. Tache Papahagi, Cercetări în munţii Apuseni,
Bucureşti, 1925, p. 42-44
23. Ibidem, p. 44.
24. August Kovacek, Descrierea istroromânei actuale,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971.
25. Sextil Puşcariu, op. cit.
26. Ibidem, p. 6. Textul lua în discuţie aspectele care
ţineau de propaganda fanatică a croaţilor catolici,
împotriva eforturilor unor profesor români şi chiar
italieni pentru statuarea unor şcoli în limba
istroromână.
27. Leca Morariu, D-ale Cirebirilor, nr. I-V; Extrase din
revista „Făt Frumos”, Institutul de Arte Grafice „Glasul
Bucovinei”, 1926-1936. Pasionatul cercetător al limbii şi
literaturii populare istroromâne Leca Morariu se
lansează într-o suită de incursiuni analitice asupra
originilor, dar şi asupra condiţiilor de diminuare a
literaturii populare istroromâne. Astfel, dacă pentru
prima parte a ipotezei sale de lucru constată că ritmurile
vieţii lor dure de la munte, ca şi pasiunile înăbuşite ale
ţăranilor, au fost resorturile interne ale creaţiei, în ceea
ce priveşte dispariţia literaturii tradiţionale, aceasta este
pusă pe seama izolării sociale şi lingvistice ale acestor
încercaţi munteni.
28. Idem, Lu fraţi noştri, Libru lu Rumeri din Istrie,
Susnevita-Jeian, Editura Revistei „Făt Frumos”,
Suceava, România, 1928.
29. Multe dintre locuinţele din piatră, afectate în cel de
al doilea război mondial ca urmare a confruntărilor
dintre nazişti şi partizani, nu au fost refăcute nici astăzi.
30. Emil Panaitescu, Prin satele românilor din Istria
(Attraverso i paesi dei rumeni d Istria) Tiparul
Ardealul, Cluj, 1931. Emil Panaitescu a ocupat o
funcţie cu valenţe culturale şi diplomatice, aceea de
Director al Şcolii româneşti de studii din Roma, între
1929-1940.
31. „Unirea”, Foe Bisericescă – politică, Blaş, din 14
ianuar, 1904, p. 2.
32. „Unirea” din 26 maiu, 1906, p. 2
33. „Unirea” din 25 aprilie, 1906, p. 1.
34. Emil Riegler, La românii din Istria, în „Ideea
Europeană” , nr. 177 din 1 noiembrie, 1925, p. 1.
35. Ibidem.
36. Vatră fără coş.
37. Ibidem, p. 2.
38. De la Fraţii Istroromâni în „Glasul Bucovinei”, nr.
1203 din 1 martie 1923, p. 2
39. Ibidem, p. 2.
40. Stelian Brezeanu, De la populaţia romanizată la
vlahii Balcanici, în „Revista de Istorie” februarie, 1976,
p. 67.
41. Gheorghe Zbuchea, O istorie a românilor din
Peninsula Balcanică, secolele XVIII-XX, Bucureşti, 1999.
42. Cătun.
43. Ibidem, p. 33.
44. Ion Gherman, (coordonator), Românii in jurul
României, Editura Vremea, Seria Fapte, Idei,
Documente, Bucureşti, 2003.
45. Este vorba, cu precădere, de evenimentele politice
majore care au afectat în mod decisiv evoluţia
românilor din provinciile istorice: destinul
bucovinenilor, al basarabenilor, al românilor din
Bulgaria şi Macedonia, cu trimitere şi la situaţia celor
din Croaţia.