Istroromânii de azi, vlahii balcanici de odinioară

1. Vezi Sextil Puşcariu, Studii istroromâne, în
colaborare cu M. Bartoli, A. Belulovici şi A. Byhan,
vol. II, Bucureşti, 1926; Cf. şi A. Kovačec, Descrierea
istroromânei actuale, Bucureşti, 1971. (v. şi cap.
Istroromâna, Tratatul de dialectologie românească,
Craiova, 1984, p. 550 şi urm.). Vezi şi Goran Filipi,
Atlasul lingvistic istroromân, Pola, 2002.
2. Cf. Istoria limbii române, Iaşi, 1980, p. 308, 311.
3. Cf. Istoria limbii române, vol.I, Bucureşti, 1961, p.
220-221.
4. Vezi Emil Petrovici, Elementele sud-slave orientale ale
istroromânei şi problema teritoriului de formare a limbii
române, în „Cercetări de lingvistică”, XII, nr. 1, Cluj,
1967, p. 11-19.
5. Vezi Elena Scărlătoiu, Istroromânii şi istroromâna.
Relaţii lingvistice cu slavii de sud, Bucureşti, 1998, p.
325.
6. De la cr. čiča «unchi»; acest etnonim semnifică un
conducător, un cneaz, sau provine de la numele
feudalului istrian de origine vlahă Pascalus Chichio, pe
moşiile căruia lucrau strămoşi ai istroromânilor de azi.
7. Acest etnonim, după părerea unor lingvişti reflectă
rotacismul, o particularitate fonetică specifică a acestui
dialect: čire («cine») + bire (« bine»). Credem că provine
de la tc. ceri beri «apărător de graniţă, grănicer»,
întrucât, aşa cum se ştie din istorie, «vlahii– voinici»,
organizaţi în «cătune», ca apărători ai graniţelor
sârbeşti, adesea luptau cu turcii, beneficiind, ca
recompensă, de aşa-numitul «drept valah», din partea
regilor sârbi (de ex., în timpul domniei lui Uroş al IIIlea).
Vezi Sextil Puşcariu, op. cit., p. 9; Silviu Dragomir,
Vlahii din Serbia în secolele XII – XV, ”Anuarul
Institutului de Istorie Universală din Cluj”, I (1922), p.
279 – 299; Vlahii şi Morlacii, ”Publicaţiile Institutului de
Istorie Universală”, Cluj, 1924; Idem, Originea
coloniilor române din Istria (Academia Română, Secţia
Istorie, Seria III, tom. II, mem., 4), Bucureşti, 1924;
idem, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul
mediu, Bucureşti, 1959; Anton Kovaz, Dei Rimgliani o
Vlahi d’Istria, “L’Istria”, 1-2, Trieste, 1946; Giuseppe
Vassilich, Sui rumeri dell’Istria. Loro sedi. Quando e
donde vennero (Riassunto storico-bibliografico),
Gabinetto di Minerva, Nuova Serie, vol. XXII, 1899-
1900, fascicolo primo, Trieste, 1900, p. 157-236. Cf. şi
Goran Filipi, Atlasul lingvistic istroromân, Pola, 2002.
8. Vezi Iosip Miličevič, Istrovlasi ili čiribirci, «Jadranski
zbornik», 13, Pola – Rieca, 1989, p. 301 – 302.
9. Într-o prezentare mai amplă, această problemă a
constituit subiectul lucrării pe care am susţinut-o la Cel
de-al 13-lea Congres Internaţional al Slaviştilor, care a
avut loc la Ljubljana în 2003. Cf. Aktual’nye tendencii v
istrorumynskom dialekte. Vlijanie chorvatskogo jazyka,
publicată în “Romanoslavica”, nr. 38, p. 77-85.
10. Cf. Limba română, I. Privire generală, Bucureşti,
1940, p. 193.
11. Vezi studiul Terminologia corpului omenesc în
dialectul istroromân, în Analele Universităţii din
Timişoara, XXXVIII, 2000, p. 127-198.
12. A. Kovačec, pe baza ocurenţelor lexicale în textele
care au alcătuit corpusul cărţii sale Dicţionar istroromân
– croat, ajunge la conluzia că lexemele moştenite din
româna comună reprezintă cea mai importantă
componentă a textelor istroromâne glosate, cu o mare
frecvenţă de apariţii, în timp ce elementele străine
(slave, în special croate, şi italiene), în ciuda numărului
lor mare, ocupă un loc periferic în vocabular. Vezi
Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i
tekstovima), Pola, 1998, p. 306.
13. Iosip Miličevič, Postoje li istrorumunji? “Annales,
Anali za istrske in mediteranske študije”, 6/’95, Series
historia et sociologia, 2, Koper, 1995, p. 99.
14. Prof. dr. Ivan Biondič, dr. A.Ž. Lovrić, dr. Stjepan
Murgić, dr. Mladen Rac, Žejanci su prahrvati, a ne
Rumunji, “Glas Istre”, 9 oct, 2000, p. 19.
15. Vezi, de exemplu, în aceeaşi revistă “Annales, Anali
za istrske in mediteranske študije”, 6/’95, Series historia et
sociologia, 2, Koper, 1995: August Kovačec, Iezik
istarskih “Rumunija”, p. 65-74; idem, Hrvatski i
talijanski uticaji u istrorumunjskoj gramatici, p. 89-97;
Goran Filipi, Istrska ornitonimia: ptičja imena v
istrorumunskih govorih, p. 77-88; Srdja Orbanić, Status
attuale delle comunitŕ istroromene, p. 57-64; Ervino
Curtis, La lingua, la storia, le tradizioni degli
istroromeni, în vol. L’Istroromeno. La lingua, la cultura,
la storia. Parliamone per salvarlo, Trieste, 1996, p. 6-12;
Fulvio Di Gregorio, Alcune note storiche sugli
istroromeni, în acelaşi volum L’Istroromĺno…, p. 20-24;
Dario Marušič, Le tradizioni musicali dei rumeri, în
acelaşi volum L’Isroromeno…, p. 14-19. Cf. şi Elena
Scărlătoiu, Istroromânii şi istroromâna. Relaţiile
lingvistice cu slavii de sud, Bucureşti, 1998.