Ion Stratan’s Poetry. The Synopsis of the Critical Reception
The study aims at a systematization and organization of the variegated and almost chaotic critical reception of the several dozen of volumes containing Ion Stratan’s poetry, from the 1980s until today. The author observes the ambiguous relation between Ion Stratan’s initial poetics and that of his strict contemporaries from the influential “Cenaclul de luni” (“The Monday Literary Circle”), led by the most authoritative literary critic of the time, Nicolae Manolescu – Ion Stratan, though belonging to its very core, did not participate in the canonic battle of the young poets of the 80’s with their predecessors from the 60’s and mainly with the poetics of Nichita Stănescu; as a matter of fact, Ion Stratan’s poetry proves rather to continue, though using the refined technicalities of the 80’s (with its seemingly jocular and vernacular spirit), the metaphysical bias of Nichita Stănescu’s poetry.
Keywords: Romanian literature, Romanian poetry, Generation ‘80, textualism, post-modernism
1. Parţial, pentru că insistă şi el asupra metafizicului lui
Ion Stratan, însă similaritatea cu Nichita Stănescu o
consideră un „mimetism nereuşit”.
2. Marin Mincu, Ruleta poeziei, Contemporanul, nr. 43,
1999.
3. Octavian Soviany, Feţele Parodiei, Contemporanul,
nr. 3, 1996.
4. Octavian Soviany, Experimentul perpetuu,
Luceafărul, nr. 6/ 19 februarie 2003.
5. Octavian Soviany, Feţele Parodiei, Contemporanul,
nr. 3, 1996.
6. Cel mai probabil referiri la toate aspectele lingvistic
active ale simbolului.
7. Raluca Dună, Bombă cu efect întârziat, Luceafărul, nr.
14/ 16 aprilie 2003.
8. idem.
9. Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române,
2007.
10. Traian T. Coşovei, Hotel Urmuz, Editura Călăuza,
Deva, 2000.
11. Raluca Dună, Bombă cu efect întârziat, Luceafărul,
nr. 14/ 16 aprilie 2003.
12. Marin Mincu, Ruleta poeziei, Contemporanul, nr.
43, 1999.
13. „Creativitatea se defineşte ca un ansamblu de
predispoziţii ale caracterului şi ale minţii care pot fi
cultivate şi care pot fi întâlnite dacă nu chiar la toată
lumea (…) cel puţin la mulţi oameni. Creaţia,
dimpotrivă, este inventarea şi compunerea unei opere,
artistică sau ştiinţifică, satisfăcând două criterii: să aducă
ceva nou (altfel spus să producă ceva ce nu a mai fost
făcut niciodată) şi să vadă valoarea acestei noutăţi
recunoscută, mai devreme sau mai târziu, de către un
public”. Didier Anzieu, Psihanaliza travaliului creator,
Editura Trei, Bucureşti, 2004.
14. România literară, nr. 50, an XII, 1979, p. 10.
15. România literară, nr. 6, an XV, 1982, p. 9.
16. Alex Ştefănescu, Versuri cu diamante, România
93 >>>
literară, 1983, p. 9.
17. România literară, nr. 20, an XI, 1978, p. 4.
18. idem.
19. idem.
20. Nicolae Manolescu, Ion Stratan şi alţii, România
Literară, nr. 24, an XIV, 1981.
21. „O infiltraţie doinaşiană se vede numaidecât în
poezia lui Ion Stratan: pânza lumii nu e decât vălul
fenomenelor originare, al stratului conceptual din care
aceasta a ieşit”, Revista Familia, nr. 12, 1983.
22. Nicolae Manolescu, Ion Stratan şi alţii, România
Literară, nr. 24, an XIV, 1981.
23. ibidem.
24. Dan Cristea, Ion Stratan, Luceafărul, nr 31, 1981.
25. a se înţelege artificialul ca mai mult decât o simplă
convenţie ci o transformare continuă a naturalului,
prin impunerea legitimă de umanitate asupra
naturalului, care, de fapt, este o înşiruire de dezastre
într-un lanţ trofic.
26. Radu Săplăcan, Geometria Iluziei, Astra, nr. 10,
1983.
27. Dumitru Mureşan, Ieşirea din apă, Vatra, nr. 10,
1981.
28. „Ion Stratan, spirit deschis, cu alonjă intelectuală,
fermecător în paradox şi în lacrimă, speranţă dintâi a
poeziei noastre” – Nichita Stănescu, Nichita Stănescu,
1983
29. „…şi un postmodernism genuin, încercat numai cu
degetul şi mai cu seamă în variantele sale soft,
culturaliste şi globalizante. Postmodernă nu este, în
cazul lor, (al optzeciştilor) în primul rând tehnica
poetică, ci mai ales un anumit feeling, un sentiment al
gratuităţii marilor focuri de artificii, o lejeritate
interioară nemaiîntâlnite până la ei în poezia
românească. Chiar dacă, prin structură, optzeciştii nu
au mers, în genereal, mai departe, faptul că ei au
întrevăzut marginile continentului postmodern şi au
campat cu o parte din forţe pe acel vast teritoriu este
esenţial pentru poezia de azi” şi încă şi mai important
de spus: „Niciun fel de dezvoltare ulterioară nu ar fi fost
posibilă fără acest fapt poetic”; Mircea Cărtărescu,
Postmodernismul românesc, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1999.
30. Radu Săplăcan, Geometria Iluziei, Astra, nr. 10,
1983.
31. Aer cu diamante, p. 87.
32. Ion Stratan era copleşit de poezia şi aserţiunea lui
Dan David care spunea: „Eu vă iubesc pe toţi!”.
33. Ion Stratan citat de Mircea Cărtărescu,
Postmodernismul românesc, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1999, p. 383.
34. idem.
35. Familia, nr. 12, 1983.
36. Ieşirea din apă, Revista Familia, nr. 12, 1983.
37. Traian T. Coşovei, Mai singur decât un păianjen cu
picioarele tăiate, Contemporanul, nr. 51-52, 2001.
38. Ieşirea din apă, Revista Familia, nr. 12, 1983.
39. Iulian Boldea, Poeţi români postmoderni, Editura
Ardealul, Tg. Mureş, 2008.
40. idem.
41. „Poetul manierist este un combinator de cuvinte, un
inventator al unei lumi care este făcută posibilă şi nu
există decât prin cuvinte”. Alexandru Muşina, Eseu
asupra poeziei moderne, Editura Cartier, Chişinău, 1997.
42. Iulian Boldea, Poeţi români postmoderni, Editura
Ardealul, Tg. Mureş, 2008.
43. Dan Cristea, Poezia vie, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 2008.
44. idem, p. 250.
45. Iulian Boldea, Poeţi români postmoderni, Editura
Ardealul, Tg. Mureş, 2008.
46. Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura
Aula, Braşov, 2002.
47. Cornel Regman citat de Mircea A. Diaconu, Poezia
postmodernă, Editura Aula, Braşov, 2002.
48. Gheorghe Grigurcu, Un avatar al romantismului în
vol. Poezie română contemporană.
49. Cornel Regman, Dinspre „Cercul Literar” spre
„Optzecişti”, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1997
50. idem.
51. Dacă insurgentul Tonegaru studia cu prefăcută
răceală, asupra anatomiei unui ostaş sfârtecat de obuz,
efectele războiului, mod de a scoate şi mai crud în
evidenţă monstruozitatea fenomenului, teribiliştii mai
noi experimentează o gamă largă de nimiciri, accidente,
catastrofe, pentru care găsesc cele mai neaşteptate
unghiuri de filmare şi o terminologie pe măsură,
concurând cartea tehnică. Cornel Regman, Dinspre
„Cercul Literar” spre „Optzecişti” , Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1997
52. Cornel Regman, Dinspre „Cercul Literar” spre
„Optzecişti”’, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1997, p. 122
