Ion Flueraş and the Affiliation of the Socialist Movement from Romania
at the III-rd Communist International
After the dellegation of the Socialist Party returned to the country, the problem of affiliation to the IIIrd Communist International got to a new level characterized by the confrontation on that theme between the three existing trends inside the socialist movement. Cristescu, Popovici, Fabian, Rosvan, Dobrogeanu-Gherea started a dividing action following the Leninist model, trying to get control on the headquarters, on the party’s newspaper and to remove the unwanted leaders. On the 30th of January-3rd of February 1921, they convoked the General Council of the Socialist Party and the General Comittee of the Unions, which had to analyse the general situation of the party and of the unions after the general strike in October 1920, and to hear the report of the dellegation returning from the Soviet Russia. As the idea of affiliation to the Komintern triumphed, the split of the Socialist movement became a reality. In these circumstances, the Social-Democrats left the meeting and the party, Flueraş remaining attached to the values of democracy and of
Western social-democracy.
The Communist elements, taking advantage of the confusion within the Socialist organization and with Moscow’s
direct support, appealing to means taken from the Komintern, organized the congres from May 1921 which would state
the creation of the Communist party and ratify its affiliation to the IIIrd International. The leaders of the Social-
Democrat parties from Transylvania, Banat, and Bucovina reasserted their independence and declared that the congress’
decisions only involve the territory of the former Romanian Kingdom.
Keywords: the III-rd Communist International, the socialist movement from Romania, Ion Flueraş, the Komintern
affiliation, Communist groups
1. Stelian Tănase, Clienţii lu’ tanti Varvara. Istorii clandestine,
Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 41.
2. Paul H. Stahl, Şerban Voinea (1894-1969). Contribuţie la
istoria social-democraţiei române, ediţia a II-a, Bucureşti,
Fundaţia „Constantin-Titel Petrescu”, 2004, p. 85-87.
3. Vasile Niculae, O istorie a social-democraţiei române, vol. II,
Bucureşti, Editura Noua Alternativă, 1998, p. 104. Vechea
istoriografie comunistă a insistat ani buni pe ideea că socialdemocraţii
„oportunişti” au depus mari eforturi pentru a
preîntâmpina organizarea unei greve generale, cu scopul de
a ajuta burghezia: „Dându-şi seama – scria Clara Cuşnir-
Mihailovici, în anul 1960 – că victoria grevei generale va
însemna o cotitură radicală în dezvoltarea luptelor pe calea
revoluţiei, oportuniştii au amânat declararea grevei cu
scopul de a permite burgheziei un răgaz pentru pregătirea
înăbuşirii luptei muncitorilor. Elemente trădătoare ca Petrescu,
Ghempet, Flueraş, Grigorovici etc. au luat public atitudine împotriva
grevelor, aşa cum au procedat, la rândul lor, Kautsky în
Germania, Turati în Italia etc.” [s.a.]. Mai mult decât atât,
după începerea grevei, la 20 octombrie 1920, „trădătorii
Flueraş, Grigorovici şi Jumanca au fost convocaţi special la
cabinetul ministrului de interne – Argetoianu – pentru a
stabili acţiunile de sprijinire a guvernului şi poliţiei în
vederea înăbuşirii grevei” (Clara Cuşnir-Mihailovici,
Mişcarea muncitorească din România între anii 1917-1921.
Crearea Partidului Comunist Român, Bucureşti, Editura
Politică, 1960, p. 270, 279). În mod interesant, Flueraş era
chemat de către ministrul C. Argetoianu în momentul în
care acesta se afla încă la Moscova. La fel de neadevărate
sunt şi afirmaţiile lui V.A. Varga, care susţinea, nici mai
mult, nici mai puţin, că Ion Flueraş poartă o mare vinovăţie
pentru eşecul grevei generale din octombrie 1920, el jucând
un rol important în sabotarea luptei muncitorilor
(V.A.Varga, Avântul mişcării revoluţionare din România în anii
1917-1921, în “Anale de Istorie”, anul VII, nr. 1-2, 1961, p.
98-99). Se vorbea chiar despre o „înţelegere” dintre guvern
şi „şefii oportunişti”, între care se afla şi Flueraş, pentru
sabotarea acţiunilor greviste (Greva generală din România.
1920, Bucureşti, Editura Politică, 1960, p. 251).
4. Nicolae Jurca, Istoria social-democraţiei din România,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1994, p. 120-122; Stelian
Tănase, op. cit., p. 42.
5. Calendarul muncii, Bucureşti, 1925, p. 32-33.
6. Ilie Moscovici, Problemele actuale ale Mişcării Socialiste,
[Bucureşti], [f.a.], p. 5.
7. În ceea ce priveşte punctul de vedere al istoriografiei
comuniste faţă de acest moment, lucrările apărute până în
1971 promovează clişee precum „poziţia rigidă” a socialdemocraţilor,
îndeosebi a lui Flueraş, „oportunismul”,
„trădarea” acestuia etc. Vezi, în acest sens: Gheorghe
Stoica, Florea Dragne, Primul Congres al Partidului Comunist
din România (8-12 mai 1921), în “Anale de Istorie”, anul VII,
nr. 1-2, 1961, p. 133-135; Clara Cuşnir-Mihailovici, Florea
Dragne, Gheorghe Unc, Mişcarea muncitorească din România.
Făurirea Partidului Comunist Român, Ediţia a II-a, Bucureşti,
Editura Politică, 1982, p. 302-304; Crearea Partidului
Comunist Român (mai 1921), coordonatori Ion Popescu-
Puţuri, Augustin Deac, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971,
p. 361-364; Titu Georgescu, De la revoluţionarii democraţi la
făurarii Partidului Comunist Român, Bucureşti, Editura
Politică, 1971, p. 130-132.
8. În acest sens, foarte interesante sunt relatările lui
Alexandru Bădulescu [G. Moscu], făcute în cadrul unui
raport trimis de către acesta Comitetului Executiv al
Internaţionalei Comuniste, la data de 15 iunie 1921,
referitor la mişcarea comunistă din România. El arăta cum,
prin munca depusă, s-a asigurat majoritatea comuniştilor în
Consiliul General al Partidului Socialist: „Această muncă
(difuzarea de manifeste, propaganda verbală, luare de
poziţie în şedinţele legale de comitet) – raporta Bădulescu
– a fost dusă de tovarăşii care formau grupa noastră ilegală,
cât şi de către un alt tovarăş de partid, care au aplicat
întocmai lozincile noastre. Prin circulare, care au fost
trimise către sediile de Partid şi Comisiile locale sindicale,
am luat poziţie în legătură cu aproape toate problemele de
Partid şi consecinţa a fost, că după întoarcerea delegaţiei din Rusia
(Cristescu, Fabian etc.) comuniştii au format majoritatea Consiliului
General şi social-democraţii s-au văzut nevoiţi să iasă din Partid. […]
După întoarcerea delegaţiei române, după şedinţa
Consiliului General, care a constituit un început al clarităţii,
care a adus despărţirea de social-democraţi, am lucrat întro
oarecare măsură, în înţelegere cu o serie de tovarăşi
conducători ai Partidului Socialist” [s.a.] (Arhivele
Naţionale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R., Secţia
Relaţii externe, dos. 4/1921, f. 4-5).
9. Lucrările Consiliului General. Hotărârile luate eri, în
Socialismul, anul XV, nr. 13, 5 februarie 1921; Nicolae Jurca,
op. cit., p. 125-126; Vasile Niculae, op. cit., p. 105-106;
Constantin-Titel Petrescu, Socialismul în România. 1835-6
septembrie 1941, ediţia a II-a, studiu introductiv de Nicolae
Jurca, Bucureşti, Fundaţia social-democrată „Constantin-
Titel Petrescu”, 2003, p. 365-366; Documente din istoria
mişcării muncitoreşti din România 1916-1921, Bucureşti,
Editura Politică, 1966, p. 566-576; F. Vladimir
Krasnosselski, Stânga în România. 1832-1948. Tentativă de
sinucidere sau asasinat?, Aarhus/Danemarca, Editura Victor
Frunză, 1991, p. 80-81; Ghiţă Ionescu, Comunismul în
România, Bucureşti, Editura Litera, 1994, p. 42.
10. Lucrările Consiliului General. Ziua I-a, în Socialismul, anul
XV, nr. 13, 3 februarie 1921.
11. Relatarea lui C. Popovici nu pomeneşte nimic despre
incidentul Flueraş (Călătoria delegaţiei noastre în Rusia. De
vorbă cu tov. Popovici, în Socialismul, anul XV, nr. 7, 28 ianuarie
1921).
12. Întoarcerea delegaţiei din Rusia. De vorbă cu tovarăşul Fabian,
în Socialismul, anul XV, nr. 4, 22 ianuarie 1921.
13. La Congresul din august 1920 s-a luat hotărârea ca
ziarul oficial al P.S. din Ardeal şi Banat, Tribuna Socialistă, săşi
schimbe numele în Desrobirea; redactor responsabil era în
continuare Tiron Albani (Tribuna Socialistă, în Desrobirea,
Cluj, anul XVII, nr. 1, 16 ianuarie 1921). Din februarie
1921, Desrobirea se va contopi cu Vremea Nouă, datorită
problemelor financiare. La 8 ianuarie 1922, va reapărea
Tribuna Socialistă, avându-l drept editor şi redactor
responsabil, până în 1925, pe Ion Flueraş.
14. Lucrările Consiliului General. Ziua III-a, în Socialismul, anul
XV, nr. 14, 4 februarie 1921.
15. Întoarcerea delegaţiei din Rusia. De vorbă cu tovarăşul Fabian,
în Socialismul, anul XV, nr. 4, 22 ianuarie 1921.
16. O întâmpinare şi un răspuns, în Socialismul, anul XV, nr. 7,
27 ianuarie 1921.
17. Către membrii Partidului Socialist şi către muncitorii din
România, în Socialismul, anul XV, nr. 17, 6 februarie 1921.
18. I. Creţu, Muncitorii din Ardeal şi social-democraţii, în
Socialismul, anul XV, nr. 21, 12 februarie 1921.
19. Ibidem; Presa muncitorească şi socialistă din România, vol. III,
partea a II-a (iulie 1919-mai 1921), Bucureşti, Editura
Politică, 1973, p. 319-320.
20. Huliganism social-democrat, în Socialismul, anul XV, nr. 23,
14 februarie 1921.
21. De vorbă cu tovarăşul Flueraş. Impresii din Rusia sovietică, în
Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 88, 13 februarie 1921.
22. Ibidem.
23. Internaţionala Comunistă şi partidul nostru. Mărturisiri
importante ale tov. Flueraş, în Desrobirea, Cluj, anul I, nr. 4, 6
februarie 1921.
24. Ibidem. Flueraş va mai face câteva precizări cu privire la
vizita sa la Moscova şi la 6 martie: Note din Rusia.
Organizarea partidului comunist. Din Raportul tov. Flueraş, în
Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 91, 6 martie 1921.
25. Flueraş martorul acuzării, în Socialismul, anul XV, nr. 25, 19
februarie 1921.
26. Socialismul, anul XV, nr. 24, 15 februarie 1921.
27. Mărturisirile importante ale tov. Flueraş, în Desrobirea, Cluj,
anul XVII, nr. 4, 6 februarie 1921; Situaţia partidului socialist
în Ardeal, în Vremea Nouă, Bucureşti, anul III, nr. 92, 13
martie 1921.
28. Socialismul, anul XV, nr. 67, 18 aprilie 1921.
29. Muncitori şi Ţărani!, în Documente din istoria Partidului
Comunist din România. 1917-1922, vol. I, Bucureşti, Editura
de Stat pentru Literatură Politică, 1953, p. 299.
30. Muncitorimea ardeleană consideră ca excluşi din rândurile sale
pe social-democraţi, în Socialismul, anul XV, nr. 44, 10 martie
1921. Vezi şi Documente din istoria Partidului Comunist din
România. 1917-1922, vol. I, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
de Stat pentru Literatură Politică, 1956, p. 293-295;
Documente … 1916-1921, p. 597-598.
31. Sciziunea Partidului Socialist în Ardeal. Între social-democraţi
şi comunişti, în Gazeta Ardealului, Cluj, anul I, nr. 6, 7 martie
1921.
32. Memoriu înaintat guvernului, în Vremea Nouă, Bucureşti,
anul III, nr. 89, 20 februarie 1921.
33. Lipsa de lucru şi cauzele ei. O anchetă a Ministerului Muncii,
în Vremea Nouă, anul III, nr. 90, 27 februarie, 1921.
34. Ibidem.
35. Redeschiderea organizaţiilor sindicale din Valea Jiului, în
Vremea Nouă, anul III, nr. 98, 24 aprilie 1921.
36. Sărbătorirea zilei de întâi Mai, în Vremea Nouă, anul III, nr.
100, 8 mai 1921.
37. Nicolae Jurca, op.cit., p. 127-128.
38. Congresul General al Partidului Socialist din România, în
Documente … 1916-1921, p. 692.
39. Ibidem, p. 707.
40. Nicolae Jurca, op.cit., p. 129-130.
1. 1. Sources
a. Unedited sources
Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti,
Fond C.C. al P.C.R., Secţia Relaţii externe / Central
National Historical Archives from Bucharest, The
Fund of the C.C. of the P.C.R., Section of External
Relations.
b. Edited Sources
Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România
1916-1921 / Documents regarding the history of the
Romanian working class’ history, Bucureşti, Editura
Politică, 1966.
Documente din istoria Partidului Comunist din România
1917-1922 / Documents regarding the history of the
Communist Party from Romania 1917-1922, vol. I,
Bucureşti, Editura pentru Literatura Politică, 1953.
c. Press
Calendarul muncii / Work’s Calendar, Bucureşti, 1925.
Desrobirea / The Independence, Cluj, 1921.
Gazeta Ardealului / Transylvanian Gazette, Cluj, 1921.
Vremea Nouă / New Times, Bucureşti, 1921.
Socialismul / Socialism, Bucureşti, 1921.
d. Memoirs
Stahl, Paul H., Şerban Voinea (1894-1969). Contribuţie
la istoria social-democraţiei române / Şerban Voinea (1894-
1969). Contribution to the History of Romanian Social
Democracy, IInd ed., Bucureşti, Fundaţia „Constantin-
Titel Petrescu”, 2004
2. 2. General Studies
Crearea Partidului Comunist Român (mai 1921) / The
Creation of the Communist Romanian Party (May 1921),
coord. by Ion Popescu-Puţuri, Augustin Deac,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971.
Cuşnir-Mihailovici, Clara, Dragne, Florea, Unc,
Gheorghe, Mişcarea muncitorească din România. Făurirea
Partidului Comunist Român / The Romanian Working Class’
Movement. The Creation of the Communist Romanian Party,
IInd ed., Bucureşti, Editura Politică, 1982.
Ionescu, Ghiţă, Comunismul în România / Communism
in Romania, Bucureşti, Editura Litera, 1994.
Jurca, Nicolae, Istoria social-democraţiei din România /
The History of Social Democracy in Romania, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1994.
Krasnosselski, F. Vladimir, Stânga în România. 1832-
1948. Tentativă de sinucidere sau asasinat? / The Left Wing
in Romania. 1832-1948. Suicidal Attempt or Assassination?,
Aarhus/Danemarca, Editura Victor Frunză, 1991.
Moscovici, Ilie, Problemele actuale ale Mişcării
Socialiste/ Contemporary Problems of the Socialist Movement,
[Bucureşti], [f.a.].
Niculae, Vasile, O istorie a social-democraţiei române / A
History of Romanian Social Democracy, vol. II Bucureşti,
Editura Noua Alternativă, 1998.
Petrescu, Constantin-Titel, Socialismul în România.
1835 – 6 septembrie 1941 / Socialism in Romania. 1835 – 6th
of September, 1941, IInd ed., introd. study by Nicolae
Jurca, Bucureşti, Fundaţia social-democrată
„Constantin-Titel Petrescu”, 2003.
Stoica, Gheorghe, Dragne, Florea, Primul Congres al
Partidului Comunist din România (8-12 mai 1921) / The
First Congress of the Communist Party from Romania (8th –
12th of May, 1921), în “Anale de Istorie”, anul VII, nr.
1-2, 1961.
Tănase, Stelian, Clienţii lu’ tanti Varvara. Istorii
clandestine / Ma’am Varvara’s Clients. Clandestine Histories,
Bucureşti, Humanitas, 2005.
