The Donor of the Trinity Cross in Boița (1640): a „Greek” Merchant?
The inscriptions of the Trinity stone cross in Boița (Sibiu County) have not been deciphered and published so far. The donor of the cross, Stoica the Greek, designated as such twice in the inscriptions of the monument, in the Slavonic-Romanian inscription and also in the Hungarian inscription, could be assimilated to the merchants who were often mentioned in the Customs registers as „Greeks”, a generic term for the merchants of Orthodox (Greek-Orthodox) confession. The term itself does not define ethnicity, because between those documentarily mentioned we may come across Romanians, Armenians and in general Christians from the Ottoman Empire or regions under its influence. Greek merchants paying taxes appear listed as subjects of the Prince of Transylvania, having a quality to which also the inscriptions of the cross in Boița refers. In this context, the inscription dated to 1640 shows Stoica the Greek in the light of a potent character, as a man of the Prince. Although there is no express mention diplomatic and archival documents of the time, we can assume that he had a similar status and may have served as harager (tax collector) in charge of gathering merchants’ fees. However, we cannot exclude the hypothesis that he might have belonged to the merchants performing outside the merchant companies.
Keywords: Trinity cross, Cyrillic inscription, Dormition of the Mother of God, Gheorghe Rákóczi I, Stoica Grecul, Greek merchants, Boița
1. Mulțumesc și pe această cale dr. Adrian Stoia pentru schimbul rodnic de opinii și colaborarea în aflarea surselor bibliografice cu privire la crucea de piatră din Boița, precum și dr. Ana Dumitran, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, pentru solicitudine și informații de natură științifică și bibliografice.
2. Paulin Popescu, „Cruci memoriale în București”, Biserica Ortodoxă Română, nr.11-12 (an. LXXVII, 1960) 1078-1114.
3. Vezi pe larg studiul lui Adrian Stoia, „Troițele din Mărginimea Sibiului, cu o privire specială asupra crucii din piatră de la Boița” în acest Studia Universitatis Cibiniensis Series Historica, în curs de apariție (2017).
4. Nicolae Sabău, „Troița de piatră de la Merghindeal (sec. al XVII-lea)”, în AIIA Cluj-Napoca, XXVI (Cluj-Napoca, 19831984), 362.
5. () pentru întregirea cuvintelor abreviate, [] pentru întregirea literelor șterse sau indescifrabile, / pentru indicarea sfârșitului rândului real al inscripției, inclusiv în cazul inscripțiilor în chenar unde marchează colțurile, // pentru întreruperea textului inscripției prin elemente decorative sau trecerea textului inscripției într-un alt câmp, < > parantezele unghiulare indică locurile lăsate intenționat anepigrafe, îndeobște pentru data morții. Majusculele și minusculele sunt redate ca atare, semnele de despărțire prin punct median.
6. Damian Bogdan, Paleografia româno-slavă. Tratat şi album, (București: Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, 1978), 24, 148, 192.
7. Emil Vîrtosu, Paleografia româno-chirilică, (București: Editura științifică, 1968), 38.
8. Damian Bogdan, Paleografia româno-slavă, 27.
9. cf. Damian Bogdan, Paleografia româno-slavă, 27; Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, 39.
10. Damian Bogdan, Paleografia româno-slavă, 13-14; Robert Marichal, „Paléographie et épigraphie latine”, în: Actes du deuxième Congrès international d’épigraphie grecque et latine, Paris 1952 (Paris, 1953), 186.
11. Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică, 132-135 preferă termenul de titlă.
12. V. Damian Bogdan, Paleografia româno-slavă, 257sqq. include ultimele două sisteme tot în cele pertinente abrevierilor.
13. V. Inscripţiile medievale ale României, Oraşul Bucureşti, vol. I, 1395-1800, (ed. Elian, Alexandru; Bălan, Constantin; Chircă, Haralambie; Diaconescu, Olimpia), (București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1965) 39 și passim. – Constantin Bălan, Inscripții medievale şi din epoca modernă a României. Județul istoric Argeş (sec. XIV-1848), cu o introducere, indicații bibliografice, repertoriu cronologic, note explicative, anexe şi indici (București: Editura Academiei Române, 1994), passim. – Constantin Bălan (coord.), Haralambie Chircă, Olimpia Diaconescu, Inscripții medievale şi din epoca modernă a României. Județul istoric Vâlcea (sec. XIV-1848), (București: Editura Academiei Române, 2005), passim, dar și multe inscripții publicate în vechea serie a BCMI (ex. Victor Brătulescu, nr. XXXIII, anul 1940).
14. Conform Праздничная Минея, f. 822 (Тексты приводятся по изданию: Минея Праздничная. — Донской монастырь, Издательский отдел Московской Патриархии, Москва, 1993. — Репринтное воспроизведение издания 1914 г.): „В рождестве́ де́вство сохрани́ла еси́, во успе́нии ми́ра не оста́вила еси́, Богоро́дице; преста́вилася еси́ к животу́, Ма́ти су́щи Живота́, и моли́твами Твои́ми избавля́еши от сме́рти ду́ши на́ша.” cf. Богослужебные книги на церковно-славянском языке. Праздничная Минея. Месяца августа в 15 день. – http://liturgy.ru/books_sl/mineapr?page=822.
15. Monica Vlaicu et al. (ed.), Handel und Gewerbe in Hermannstadt und in den Sieben Stühlen (1242-1579), (Sibiu: Hora, 2003), 115sq., doc. 40; Mária Pakucs– Willcocks, Sibiu – Hermannstadt. Oriental Trade in sixtienth centyry Transylvania, (Köln-Weimar-Wien: Böhlau Verlag, 2007) 24.
16. Friedrich Zimmermann, Carl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen (în continuare: UB), vol. V (1438-1475), von Gustav Gündisch, (București: 1975), nrr. 2812, 2818 și 2829. Cf. interpretarea documentului la Ilarion Pușcariu et al., Contribuțiuni istorice privitoare la trecutul românilor de pe Pământul crăiesc (Sibiu, 1913), LXXXVIIIsq.
17. UB, vol. VI, nr. 3650: „Et insuper in omnibus vestris iuribus, iuridictionibus, libertatibus, consuetudinibus et gratiarum praerogativis ac castro Tholmach eiusque pertinentiis a divis regibus Hungariae nostris scilicet praedecessoribus, sive per maiores vestros, sive per vos acceptis et acquisitis conservabimus, omnia etiam privilegia ipsorum regum super illis libertatibus onfirmabimus, decrevimus postremo, quod literae nostrae in contrarium libertatis, consuetudinis et iuridictionis vestrae, praecipue vero in facto alienationis villarum sive terrarum in sedibus illis habitarum ad vos portarentur, nullius sint vigoris et firmitatis, vobis etiam super non observatione earum maxime interim quosque nos superinde doceretis, non imputabimus modo aliquali. Salvis tamen iuribus alienis et dispositionibus nostris anno praeterito inter Transsiluanenses factis.”
18. Wilhelm Schmidt, „Der rothe Turm”, Transilvania, Wochenschrift für siebenburgische Landeskunde, Literatur und Landeskultur, III, (Sibiu: 1863) 137sq.; Mária Pakucs– Willcocks, Sibiu – Hermannstadt, 24.
19. Mária Pakucs–Willcocks, Sibiu – Hermannstadt, 17sqq.
20. Nicolae Iorga, „Despre compania Grecilor Sibiiului”, în: Scrisori şi inscripții ardelene şi maramureşene, I, Scrisori din arhiva grecilor din Sibiu, din arhiva protopopiei neunite a Făgăraşului şi din alte locuri, (București: Atelierele Grafice SOCEC, 1906), V: „străini, supuși turci de limbi deosebite și, cu toată această deosebire de limbă, «negustori greci»”.
21. Mária Pakucs–Willcocks, „Negoț și negustori în comerțul oriental al Transilvaniei în secolul al XVI-lea. Câteva observații privind «negustorii greci»”, în Negustorimea în Țările Române între Societas Mercatorum şi individualitatea mercantilă, în secolele XVI-XVIII (ed. Cristian Luca, Galați: Galați University Press, 2009) 14.
22. cf. corpusul Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească (DRH), passim.
23. cf. Friedrich Schuler von Libloy, Merkwürdige MunicipalConstitutionen der Siebenbürger Szekler und Sachsen (Hermannstadt: Th. Steinhaußen Verlag, 1862), 90sqq.
24. Friedrich Schuler von Libloy, Merkwürdige MunicipalConstitutionen der Siebenbürger Szekler und Sachsen, 90 cu referire la statutul sibienilor din 1631; „die Griechen und andere Leut und Nationes durch den rothen Thurm mit Wahren oder Gütter hereinkommen ad locum depositionis oder auf die Niederlag…”
25. Termen de origine turcă, folosit în epocă, provenit de la haraci.
26. Nicolae Iorga, „Despre compania Grecilor Sibiiului”, I, 1906, p. IIIsqq.; Teodor Bodogae, „Le privilège commercial accordé en 1636 par G. Rákóczy aux marchands grecs de Sibiu”, în Revue roumaine d’histoire, XI, (București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972), 651–653; Mária Pakucs–Willcocks, „«Credincioșii noștri supuși de națiune greacă»: Principii Transilvaniei și negustorii greci”, în: Revista istorică, tom XXV, nr.1-2, (București: Editura Academiei Române, 2014), 91-100; Mária Pakucs– Willcocks, „«Als Kaufleute mit solchen Wahren umbzugehn jhrer Proffesion ist». Negustori greci la Sibiu în 1694”, în: Revista istorică, XXIII, nr. 1-2, (București: Editura Academiei Române, 2012), 89-90.
27. Mária Pakucs–Willcocks, „Negustori din Imperiul otoman în comerțul Sibiului 1614-1623”, în Studii şi Materiale de Istorie Medie, XXX, (București: Institutul de Istorie Nicolae Iorga, 2012) 193; Eadem, „«Credincioșii noștri supuși de națiune greacă»: Principii Transilvaniei și negustorii greci”, în: Revista istorică, XXV, nr.1-2, (București: Editura Academiei Române, 2014), 98.
28. Nicolae Iorga, „Despre compania Grecilor Sibiiului”, VI; Cf. și Despoina Tsourka-Papastathis, „The decline of the Greek «Companies» in Transylvania: An Aspect of Habsburg Economic Policies in the Black Sea and the Mediterranean”, in:.Ap. Vakalopoulos – C. Svolopoulos – B. Kiraly, Southeast European Maritime Commerce and naval Policies from the mid-eighteenth century to 1914. Proceedings of the XVIIth Conference on War and Society in East Central Europe, Thessaloniki 6-8 June 1985 (Colorado: Social Sciences Monographs, 1988), 213-218.
29. Mária Pakucs–Willcocks, „«Credincioșii noștri supuși de națiune greacă»: Principii Transilvaniei și negustorii greci”, 93.
30. Nicolae Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria romînilor, IV, Legăturile Principatelor romîne cu Ardealul de la 1601 la 1699, București, 1902, p. 217, nr. LVII). Scrisoarea este urmată și de assecutoria universorum statuum et ordinum Trium Nationum regni Transilvaniae et partium, emisă la aceeași dată (ibidem, nr. LVIII).
31. Magistratul orașului și Scaunului Sibiu, Registre de vigesima, nr. 46 (1618-1623) și nr. 47 (1622-1623). Mulțumesc pe această cale dr. cercetător Julia Derzsi (ICSU Sibiu) pentru discuțiile fructuoase și comentariile sale asupra acestor chestiuni. Cf. și Mária Pakucs–Willcocks, „Negustori din Imperiul otoman în comerțul Sibiului 1614-1623”, în Studii şi Materiale de Istorie Medie, XXX, 2012, pp. 200-208.
32. DRH, B, 11, nr. 25, 43, 167, 242.
33. Astfel în mandatul regal de la 2 ianuarie 1653, cf. Mária Pakucs–Willcocks, „<Credincioșii noștri supuși de națiune greacă>: Principii Transilvaniei și negustorii greci”, 96.
