Carte spaniolă veche din fondul Bibliotecii Judeţene Mureş-Biroul Colecţii speciale. Biblioteca Teleki (sec. XVI-XVIII)

1. Ştefan (Stanciu) Trif, Cartea veche spaniolă din fondul catolic al Bibliotecii Academiei Române, filiala Cluj-Napoca (sec. XVI-XIX), în Transilvania, 2014, nr. 5-6, p. 121125; Idem, Transilvania în cărţile spaniole din Biblioteca Batthyaneum (sec. XVII-XVIII), în Transilvania, 2015, nr. 6-7,  p. 138-143.

2. http://www.telekiteka.ro/index.php?m=teleki_bolyai_ konyvtar (accesat în 07.10.2015).

3. Antonio de Solis, Historia de la conquista de Mexico, poblacion y progressos de la America Septentrional conocida por el nombre de Nueva España, Barcelona, por Joseph Llopis, 1711, Biblioteca Teleki, To- 2122  C1.

4. Informaţii despre acest exemplar pot fi regăsite şi în studiul lui Radu Teuceanu, Zece carti din secolul al XVIIlea cu însemnari manuscrise din Biblioteca Brukenthal, în Revista de Istorie a Muscelului: Studii şi comunicări, XV, 2014, p. 180-181.

5. Acestui militar spaniol i se atribuie cucerirea Imperiului aztec şi a reprezentat pentru literatura Secolului de Aur, imaginea reprezentativă a conchistadorului spaniol, apud José de Viera y Clavijo, El segundo Agatocles: Cortés en Nueva España & La rendición de Granada: Edición, introducción y notas de Manuel de Paz Sánchez, Colección dirigida por Rafael Padrón Fernández, Santa Cruz de Tenerife, Editorial Idea, 2012, p. 18, apud https://dialnet. unirioja.es/servlet/libro?codigo=536131 (accesat în 09.10.2015).

6. Juan Muller, Tratado de fortification, ó Arte de construir los edificios Militares, y Civiles, Tom I-II, Tradusă de Miguel Sanchez Taramas, Barcelona, por Thomas Piferrer Impresor del Rey, 1769, Biblioteca Teleki, To- 2122  C1-C2.

7. Este vorba despre traducerea ediției engleze A treatise containing the elementary part of fortification, Regular and Irregular. With remarcs on the constructions of the most celebrated Authors, particularly of Marshal de Vauban and Barm Coehorn, in which the Perfection and Imperfection of their general works are confidered. For the use of the Royal Academy of Artillery at Woolwich. Ilustrated with thirthyfour coper plates. By John Muller, Profesor of Artillery and Fortification, London, Printed for A. Millar, 1755, vezi José Enrique García Melero, Los tratados de arquitectura militar publicados en España durante el reinado de Carlos III, în Espacio, Tiempo y Forma, Serie VII, Historia del Arte, tom. 3, 1990, p. 187, apud https://dialnet.unirioja.es/servlet/ articulo?codigo=152047 (accesat în 09.10.2015).

8. Idem, Tratado de fortification, Tom II, p. 226, Biblioteca Teleki,  To- 2122 C2.

9. Niccolò Guicciardini, The Development of Newtonian Calculus in Britain 1700-1800, Cambridge, Cambridge University Press, 1989, p. 63, apud https://books.google. ro/books?id=nIKVQCeI1FUC&lpg=PP1&hl=ro&pg=P A65#v=onepage&q&f=false (accesat în 09.10.2015).

10. Soledad Pita Gonzáles, Referencias a la arquitectura civil en tratados de fortificación de los siglos XVI al XVIII, Madrid, Cultiva Libros, 2009, p. 103, apud https://books. google.ro/books?id (accesat în 09.10.2015).

11. Aurora Rabal Yus, El concepto de ciudad en los tratados de arquitectura militar y fortificacióndel siglo XVIII en España în Anales del Instituto de Investigaciones Estéticas, Universidad Nacional Autónoma de Mexico, XXIV, 2002, nr. 81, apud http://www.analesiie.unam.mx/index.php/ analesiie/article/view/2122/2867 (accesat în 09.10.2015).

12. José Enrique García Melero, Los tratados de arquitectura militar, p. 185-187.

13. Carta a un amigo, residente en pais estragero, sobre los derechos de la Casa de Austria à ciertas partes de la herencia de Baviera. Con la refutacion de un escrito intitulado: Memoria sucinta sobre la sucesion del elector de Baviera, publicado en el Correo Politico y Literario de Londres, num. 36., Madrid, en la Oficina de D. Antonio de Sancha, 1778, Biblioteca Teleki, To – 784  B.

14. Ibidem, p. 67.

15. Miguel Servet, Christianismi  restitutio, 1553. Copie în limba latină aflată în BTTg.M, To-301.

16. Asupra locului de naştere există opinii diferite potrivit cărora unii cercetători îi găsesc originea în localitatea Tudela din provincia Navarra, însă în cele mai numeroase surse Servet apare ca fiind originar din Villanueva de Sijena, provincia Aragon, apud http://www.miguelservetinvestigacion.com/ vida.html (accesat în 20.10.2015).

17. http://www.servetus.org/miguel-servet/biografia.html (accesat în 20.10.2015).

18. http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102006167 (accesat în 20.10.2015).

19. Cu şaptezeci şi cinci de ani înaintea descoperirii circulaţiei sangvine de către medicul englez William Harvey.

20. Servet considera că sufletul omului se afla în sângele uman, iar divinitatea se afla pretutindeni, adică inclusiv în aer. După opinia lui Servet, ficatul era organul responsabil de producerea sângelui, unde apărea de culoare neagră. Din ficat, el ajunge în ventriculul drept al inimii, de unde este pompat spre plămâni, iar de aici, în contact cu aerul divin, se oxigenează. Din plămâni, sângele de culoare roşiatică se întoarce cald şi pur fiind compus din cele trei elemente dumnezeieşti: apă, aer şi foc reprezentând spiritul vital. Din ventriculul stâng, sângele cald se răspândeşte în întreg corpul uman şi dă naştere vieţii. Pentru mai multe detalii despre această teorie a simbiozei om-divinitate, a se vedea studiul semnat de profesorul de filosofie Rafael Bermudo del Pino, El pensamiento de Miguel Servet, în  A Parte Rei. Revista de Filosofía, mayo 2009, nr. 63, p. 12-13, apud http://serbal.pntic.mec.es/~cmunoz11/bermudo63.pdf (accesat în 21.10.2015).

21.http://www.mcnbiografias.com/app-bio/do/ show?key=servet-miguel (accesat în 21.10.2015).

22. Iosif Spielmann şi Mihaly Sebestyén, Concepţiile fiziologice ale lui Miguel Servet în lumina antropologiei sale, în Momente din trecutul medicinii, Bucureşti, Editura Medicală, 1983, p. 114; Eugen Denize, Relaţiile românospaniole până la începutul secolului al XIX-lea, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2006, p. 46-47.

23. Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Az Erdely Múzeum Egyesület, 1997, p. 222.

24. Ibidem, p. 223.

25. Gabriel Tudor, Un savant neînfricat şi erezia lui fatală, în revista Magazin din data de 24 iunie 2009, apud http:// www.revistamagazin.ro/content/view/7107/8/  (accesat în 22.10.2015).

26. Sándor Kovács, Servetus and Unitarianism: The Transylvanian Church, în Servetus: Our 16th Century Contemporary. A brief introduction to the life and teachings of Michael Servetus, a pioneer of religious freedom, Richard F. Boeke, Patrick Wynne-Jones (eds.), London, International Association for Religious Freedom, 2011, p. 29-38.

27. http://www.enciclopedianavarra.com/navarra/servetmiguel/16751/1/ (accesat în 26.10.2015), vezi şi Rita Csalla, Tipăriturile albaiuliene din secolele XVI-XVII în colecţia Bibliotecii Batthyaneum, în BCŞS, Alba Iulia, 2000, nr. 6, p. 108.

28. Rita Csalla, în Tipăriturile albaiuliene, p. 108, îl menționează incorect pe Ferenc David ca autor al cărții.

29. Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de la Alba Iulia 1577-1702, Sibiu, Editura Imago, 1998, p. 14.

30. Catalogus Librorum Sedecimo Saeculo Impressorum Bibliothecae Teleki-Bolyai Novum forum Siculorum, Tom I, Sebestyén Spielmann et alii (eds), Târgu Mureş, Biblioteca Judeţeană Mureş, 2001, p. 215.

31. http://www.britannica.com/biography/Ferenc-David (accesat în 26.10.2015).

32. Carlos Gilly, Erasmo, la reforma radical y los heterodoxos radicales españoles, în Les lletres hispàniques als segles XVI, XVII i XVIII, p. 225 apud http://www.saavedrafajardo.org/ Archivos/Libros/Libro0832.pdf (accesat în 26.10.2015).

33. Se pare că Biandrada este cel care a adus în Transilvania şi a popularizat operele lui Servet, conform lui Sándor Kovács, Scurt istoric al Bisericii Unitariene din Transilvania, în Scurtă istorie a bisericilor şi comunităţilor religioase din Transilvania, Dieter Brandes, Vasile Grajdian, Olga Lukács (eds.), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 134.