Mircea Eliade and the Ambivalent Character of Literary Modernism
This article aims to question more in-depth the picture of literary modernism, emphasizing its ambivalence, distinction operated in a relationship with Tradition, Myth, Ritual, Symbol, etc. Mircea Eliade noted since the interwar period this spiritual and antihistorical direction in literary modernism, and his ideas were confirmed by more recent studies, such as those due to Sorin Alexandrescu, Roger Griffin, Hayden White. In the second part of the article I
will pursue the cultural context which prepared and announced the emergence of ethical modernism (anthropology’s progress in the late nineteenth century and early twentieth century, the rediscovery of myth and symbol as means of experience and knowledge).
Keywords: literary modernism, ethic/aesthetic, myth, tradition, forgetfulness, desacralization
1. Baudelaire, Charles – „Expoziţia universală din 1855. Arte frumoase – 1. Metodă a criticii. Despre ideea modernă de progres aplicată în artele frumoase. Deplasarea vitalităţii”, în Curiozităţi estetice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971, p. 80: “Vreau să mă refer la ideea de progres. Felinarul ăsta orb, plăsmuirea asta a filozofismului de azi […] lanterna asta modernă răspândeşte doar beznă peste toate obiectivele cunoaşterii, libertatea se destramă, şi pedeapsa se face nevăzută. Cel ce vrea să privească limpede în istorie, trebuie să sufle mai întâi în felinarul ăsta perfid.”
2. Biès, Jean – „Chamanisme et littérature”, în Cahiers de l`Herne: Mircea Eliade, (Tacou, Constantin dir.), Ed. de l`Herne, Paris, 1978 (ed. consult. 1987), p. 327 [„Si la littérature moderne se présente à nos yeux comme une énorme masse de langage désacralisé, un continent d`idées et de sentiments issus d`une mentalité policée, humaniste, moraliste et rationaliste, il n`en est pas moins vrai qu`au sein même de cette masse, des éléments épars constituent de véritables réminiscences chamaniques, remontant à travers des couches d`oubli et perçant les strates de conditionnements multiples.”]
3. Alexandrescu, Sorin – Modernism și anti-modernism. Din nou, cazul românesc în „Modernism şi antimodernism” (coord. Sorin Antohi), Ed. Cuvântul, Bucureşti, 2008, p. 143
4. Griffin, Roger – Modernism and fascism, Palgrave Macmillan, Londra, 2007, p. 62: “the rejection of Modernity expresses itself as a mission to change society, to inaugurate a new epoch, to start time anew”
5. ibidem: “the cultivation of special moments in which there is Aufbruch of a purely inner, spiritual kind with no revolutionary, epoch-making designs on «creating a new world»”
6. White, Hayden – „Primitivismul şi modernismul”, în Modernism şi antimodernism (coord. Sorin Antohi), Ed. Cuvântul, Bucureşti, 2008, p. 25
7. Eliade, Mircea – Briser le toit de la maison. La créativité et ses symboles, Gallimard, Paris,1986, p. 233 [„Après avoir été declaré une maladie du langage (Max Müller), une création animiste naïve (E.B. Tylor), une fantaisie dégradée (Andrew Lang), une projection des phénomènes astraux (les écoles allemandes astro-mythologique et panbabylonienne), une verbalisation du rituel (W. Robertson Smith, Jane Harrison et l`école britannique du mythe et du rituel) ou un fantasme lié à un parricide primordial (Freud) ou à l`inconscient collectif (Jung), le mythe a commencé à être compris d`une façon plus positive.”]
8. Schama, Simon – Le Paysage et la Memoire (trad.fr.), Seuil, Paris, 1999, p.240 [„Avant que la guerre qu`on voulait croire la der des ders n`ait enterré les Lumières dans la fange et le sang, il y avait des hommes pour tenir que mythe et modernité n`avaient rien d`incompatible. Ainsi Nietzsche. Ainsi Jung qui, avant méme que le conflit n`éclate, rèvait d`une Europe noyée sous des océans de sang et croyait que les archétypes mythiques étaient gravés dans les structures profondes de la psyché humaine. Accepter le mythe et accorder droit de cité à la religion primitive dans les conduites sociales ne revenait pas pour lui à fuit la modernité mais à la regarder en face.”]
9. Ricœur, Paul- Le conflit des interpretations. Essais d`hermeneutique, Seuil, Paris, 1969, p.289 [„Le monde des mythes, plus encore que celui des symboles primaires, n`est pas un monde tranquille et réconcilié; les mythes n`ont cessé d`être en lutte les uns avec les autres; tout mythe est iconoclaste par rapport à un autre, de la même façon que tout symbole livré à lui-même tend à s`épaissir, à se solidifier dans une idôlatrie.”]
10. Habermas, Jürgen – Discursul filosofic al modernităţii, Ed. All, Bucureşti, 2000, p.121
11. Benjamin, Walter – „Despre unele motive literare la Baudelaire”, în Iluminări, Ed. Univers, Bucureşti, 2000, p. 164
12. idem, p. 161
13. Bradbury, Malcom; McFarlane, James (ed.) – Modernism. A Guide to European Literature 1890 – 1930, Penguin Books, Londra, 1991, p. 445: „…esenţa dionisiacă a tuturor lucrurilor, a fi în acelaşi timp «distructiv creativ» (adică a forma lumea temporală a individualizării şi a devenirii, un proces de distrugere a unităţii) şi «creativ distructiv» (adică a devora universul iluzoriu al individualizării, un proces ce implică refacerea unităţii)” [“…the underlying Dionysiac essence of all things, to be at one and the same time «destructively creative» (i.e. to form the temporal world of individuation and becoming, a process destructive of unity) and « creatively destructive» (i.e. to devour the illusory universe of individuation, a process involving the recreation of unity).”]
14. Harvey, David – Condiţia postmodernităţii, Ed. Amarcord, Timişoara, 2002, p. 24
15. Eliade, Mircea – Fragmentarium, Ed. Vremea, Bucureşti,
1939 (ediţie consultată Fragmentarium, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 140)
16. idem, pp. 97-98
17. idem, p. 83 18. Eliade, Mircea – Jurnal, vol. I, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, pp. 384-385, însemnare din 15 decembrie 1960 19. Alexandrescu, Sorin – Privind înapoi, modernitatea, Ed. Univers, Bucureşti, 1999, cap. „Pentru un mai grabnic sfârşit al canonului estetic”
