Nicolae Regman. Psalm versification and lyrical prose
Nicolae Regman (the pseudonym: Z. Sandu) along with his extensive work form a separate chapter of Transylvanian culture in the first half of the twentieth century. Despite this, the only mentions about his biography – certainly not the literary one – can be exclusively found today in a few theology works. Aesthetically, he is a modest writer, but his scholar figure – on which the exegesis was not yet pronounced – require to be recorded on the Transylvanian geography map with others enthusiasts writing in the last century.
Keywords: Nicolae Regman, Z. Sandu, Transylvanian culture, the first half of the twentieth century, the samanatorism
1. Este al doilea copil al familiei, după sora sa, Elena (născută în 1878), căsătorită Muntean.
2. Episodul i-a fost povestit lui Eugen Lovinescu de către Ilarie Chendi, context pe care criticul interbelic l-a evocat în Memoriile sale (vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte,
ediţie îngrijită de Gabriela Omăt, Bucureşti, Editura Minerva, 1998, p. 53).
3. În 1928, pierzând alegerile din Mărginimea Sibiului, Nicolae Iorga scrie un articol în Neamul românesc (anul XXIII, nr. 134/19 iunie 1928, p. 1), intitulat Păcatele Vechiului Regat în Ardeal, în care îl învinovăţeşte deschis pe Nicolae Regman (liberal convins) de o politică necinstită: „nu o dată am crezut că descopăr în dosul unei ilegalităţi sau unui scandal cine ştie ce uşuratec de bucureştean care ne face de râs în locuri unde pentru fraţi nu trebuie să avem decât frăţie, iar faţă de cel mai mare duşman al statului român: dreptate. // Şi, uite, tot peste oameni de acolo am dat. Când nu m-am ales la Sălişte, sub partidul poporului, tot ardeleni erau aceia care îmi răpeau dreptul. Iar azi, când cenzura se exercită cu o brutaitate stupidă, se descoperă că d[omnul] Regman, ardelean curat, suprimă ziarul protivnic [sic!] politicei [sic!] sale”.
4. Aflăm din consemnările Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, Redactorii „Telegrafului Român” – Pios omagiu la împlinirea a 160 de ani de apariţie neîntreruptă a foii şaguniene, în Tribuna, articol disponibil la adresa web http://telegrafulroman. blogspot.ro/2013/03/redactorii-telegrafului-roman-pios.html, accesat la 16 martie 2014.
5. Revista Coloana infinitului (anul XI, vol. II, nr. 65/2008, Timişoara, p. 12) menţionează implicarea lui Nicolae Regman în alcătuirea – din dorinţa episcopului Miron Cristea – primului număr al Anuarelor Institutului Diecezan din Caransebeş. Articolul său: Contribuţiuni [sic!] la istoria şcoalelor [sic!] bănăţene prezintă activitatea directorului general al şcolilor din Banat, Teodor Iancoviciu de Mirevo, şi contribuţia lui Gheorghe Şincai la dezvoltarea învăţământului din Ardeal.
6. Simpatia sa pentru liberali, viziunea progresistă, vor avea consecinţe, în timpul dictaturii comuniste, şi asupra altor membri ai familiei. Criticul Cornel Regman, spre exemplu, este asociat în informările înjghebate pe seama lui în dosarele C.N.S.A.S.-ului cu politica liberală a rudei sale: „după 23 August 1944, s-a înscris în Partidul liberal liberal tătărăscian, faţă de care nu avea de fapt nici o [sic!] simpatie, dar a făcut acest gest îndemnat de unchiul său – fost prefect liberal – care l-a numit administrator pe
lângă o întreprindere săsească consfiscată de stat” (Fragment din Dosarul „I” al lui „Regman-Nistor Cornel”, vol. 1, 3 XI 1964/4 noi. 1964, publicat de Ştefăniţă Regman, fiul criticului, sub titlul Cornel Regman şi „lucrătorii” lui: perioada 1959-1967, în Viaţa Românească, nr. 1-2/2013, p. 99).
7. Fragmente din această lucrare sunt citate în Opinia naţională, nr. 513/29 noiembrie 2010, p. 1.
8. Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978, p. 245.
