Publisher Joseph Lorenz von Kurzböck of Vienna and Old Romanian Books
Interference of the Court from Vienna in the cultural and political life of Romanians from Transylvania is a reality much debated in the Romanian historiography, mainly the Transylvanian one. By this study we focused attention on a printing office-publishing house, which during the last decades of the XVIIIth century, made a significant contribution to enriching both laic literature and the ecclesiastic one, to the use of Transylvanian Romanians. The Viennese typographer, who edited an impressive number of books in Romanian, some bilingual, in combination with German or other languages, was Joseph Lorenz von Kurzböck, typographer and librarian of the Court. Followed closely by empress Maria Therese, then Joseph II, Kurzböck was granted the privilege to print books in Romanian with Cyrillic letters on 14 February 1770 for 20 years. We worked up a successful business, becoming a specialized typographer in the Austrian area both for text books, books for children and adults and those for training future teachers. From the first book Bucvar (Primer) appeared in 1771, within his typography were printed 6 books of this type, Cathechisms, Arithmetics, but also practical works such as that of Ioan Molnar, Economia stupilor (Beehive handbook), Rânduiala judecătorească (Judicial organization) etc. On the other hand, he printed Samuil Micu Carte de rogaciuni (Prayer book) and Dissertatio canonica de matrimonio,
and the representative work Elementa Linguae Daco-Romanae sive Valahicae appeared within the same typography. His books, released by permission of his superiors, completed the “Romanian library” from the end of the XVIIIth century under the Enlightenment, projection starting from the cultural centre of Vienna.
Keywords: Joseph Lorenz von Kurzböck, printing house, bookhistory, Transilvania, Vienna, old Romanian bibliography
1. Eva Mârza, Politică culturală şi principii ale autorităţii de la Viena asupra activităţii tipografiilor româneşti din Transilvania în secolul al XVIII-lea, în Annales Universitatis Apulensis Series Historica, 2011, 15/I, p. 203-220.
2. Ursula Kohlmaier, Der Verlag Franz Anton Sachrämbl, Dissertation zur Erlangung des Doktorgrades der Philosophie eingereicht an der Geisteswissenschaftlichen Fakultät der
Universität Wien von Wien, im Januar 2001, p. 19. http:// www.wienbibliothek.at/dokumente/kohlmaier-ursula-2.pdf (accesat în 26 noiembrie 2012).
3. Walter Garber, Johann Thomas Edler von Trattner. Magnat und Raubdrucker aus Wien, în Kulturelemente. Zeitschrift für aktuelle Fragen, 1999, nr. 17 p. 14-15. Format online: http://www.ehb.it/1447d1457.html (accesat în 18.11.2012)
4. Iacob Mârza, Câteva aspecte ale controlului statului în Transilvania secolului Luminilor: şcolile româneşti, în Annales Universitatis Apulensis Series Historica, 2005, 9/I, p. 35-39..
5. În ce priveşte reglementările legate de înfiinţarea şi funcţionarea tipografiilor transilvănene vezi: Ingeborg Jaklin, Das österreichische Schulbuch im 18. Jahrhundert aus dem Wiener Verlag Trattner und dem Schulbuchverlag, Edition Praesens, Verlag für
Literatur und Sprachwissenschaft, 2003. Vezi şi E. Mârza, Politică culturală, p. 203-220. Mai târziu, în anul 1784, la regulamente existente s-a mai adăugat şi Regulamentul şcolilor naţionale.
6. Vezi Allgemeine Deutsche Biographie, 17, (1883), p. 431-432. [Onlinefassung]: http://www.deutsche-biographie.de/artikelADB_017-431-01.html (accesat în 27 octombrie 2012).
7. Herbert Zeman, Der Drucker – Verleger Joseph Ritter von Kurzböck und seine Bedeutung für österreichische Literatur des 18. Jahrhunderts. In: Zeman Herbert (Hrsg.), Die österreichische Literatur. Ihr Profil an der Wende vom 18. zum 19. Jahrhundert (1750-1830). Graz, 1979. 1. Teil, p. 150. 8. Ibidem; Emilian Micu, Din istoria culturală a românilor din Austro-Ungaria. Contribuiri fragmentare la istoria tipografiei ilirico-româneşti din Viena 1770-1793 şi 1795, în Transilvania, XLI (1910), 1-2, p. 17-30.
9. Herbert Zeman, Der Drucker – Verleger Joseph Ritter von Kurzböck, p. 150: „Es haben ihro Kayserl. Königl. Apostol. Mayest. Allergnädigst beschlossen, zum Nutzen, und Gebrauch in Allerhöchst Dero Erblanden in Zahlreicher Menge ansessigen Illyrischen Nation, und des Cleri der unirten, und nicht unirten Griechischen Kirche, eine eygene Privilegirte Buchdruckerey unter der Obsorge, und Direction dieser Kays. Königl. in Illyricis aufgestellten Hof-Deputation allhier errichten zu lassen, damit nicht allein der Clerus, und die Nation in der Bequemlichkeit der Überkommung aller
nathwendigen, bishero um theueres Geld, und mit einem berträchtlichen Geld-Ausfluss aus Russland, Venedig, und anderen auswärtigen Provinzen herbeygehollten Büchern eine Erleichterung, sondern auch in dem wohlfeileren Preyss einen grösseren Vortheil verspüren, überhaupt aber durch eine solche in denen eygenen Erb-Landen errichtende Buchdruckerey die beträchtliche Geld-Summen, welche vorhin hinausgegangen, füglicher im Lande erhalten, mit der Zeit auch durch die Emporbringung dieser für die Russisch-Wallachisch- Raizisch-Illyrisch-Griechisch- und anderen Orientalische Sprachen aufstellende Druckerey mit denen auflegenden
Büchern zu einen namhafften auswärtigen Handel der Grund geleget, und deren Nutzen, welchen bishero anderer Staatten daraus gezohen, denen Kays. Königl. Erblanden vorzüglichen zuflüssen gemacht werden möge”.
10. Biblioteca Batthyaneum, cutia LXX, nr. 120/1783; nr. 67/1784. Vezi şi Doina Biro, Ignac Batthyany şi destinul unei biblioteci: Batthyaneum, 1798-2008, în Revista română de istorie a cărţii, 2008, nr. 5, p. 42-45.
11. Reinhard Buchberger, Hraschanzky Geschichte und Bibliographie einer Wiener Buchdruckerei (1785 – 1813), Hausarbeit zur Prüfung für den höheren Bibliotheksdienst, Wien, 2008, p. 9-10. http://www.buchforschung.at/pdf/Hraschanzky.pdf (accesat în 28.10.2012). Este interesantă informaţia conform căreia activitatea tipografiilor în Monarhie a fost reglementată pe vremea împăratului Iosif al II-lea, mai precis în anul 1771 printr-un „Buchdruckerordnung” (Regulament al tipografilor), rin care se stabileau condiţii obligatorii pe care viitorul tipograf trebuia să le îndeplinească: instrucţie, timp de lucru;
drepturi şi obligaţii din partea proprietarului tipografiei şi personalului angajat, condiţii financiare şi de calificare. Îndeplinirea acestora favoriza deschiderea unei tipografii. În
timpul guvernării împăratului reformele pentru tipografi şi librari s-au liberalizat atât de mult, încât însuşi Iosif al II-lea declara în 5 aprilie 1788 „Wer sich Lettern […] anschafft, kann drucken wie Strümpfe stricken […] Zum Bücherverkauf braucht es nicht mehr Kenntnisse, als um Käse zu verkaufen […]”; de facto acum a acordat tipografilor şi librarilor din Monarhie o totală libertate.
12. Herbert Zeman, Der Drucker – Verleger Joseph Ritter von Kurzböck, p. 146.
13. Christof Capellaro „Durch Arbeit und Gunst” Zu den Geschäftsstrategien des typographischen Großunternehmers Johann Thomas von Trattner (18. Jahrhundert), Humboldt-Universität zu BerlinInstitut für Bibliothekswissenschaft, (f.a.): http://
www.ib.hu-berlin.de/texte/hausarbeiten/capellaro/trattner.pdf (25.01.2013)
14. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia Românească Veche (1508-1830), I-IV, Bucureşti, 1903-1944 (Mai departe BRV). În acest caz ne rezumăm la BRV, II şi IV. Daniela Poenaru, Contribuţii la Bibliografia Românească Veche, Târgovişte, 1973.
15. E. Mârza, Politică culturală, passim.
16. Aurel Răduţiu, Ladislau Gyémánt, Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania tipărite în limba română 1701-1847, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 88-89, nr. 23.
17. Lucia Protopopescu, Contribuţia la istoria învăţământului din Transilvania 1774-1805, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1966, p. 150.
18. Liliana Popa, Activitatea familiei de tipografi Barth (1693-1832), în Transilvania, nr. 6, 1978, p. 17.
19. Ingeborg Jaklin, Das österreichische Schulbuch im 18. Jahrhundert, p. 40.
20. Identificare după Petrik Géza, Magyar könývészet 1712-1920, CD-ROM, Arcanum Digitéka, 2000 (www.arcanum.hu).
21. Liliana Popa, op. cit., p. 17.
22. Este vorba despre Orânduiala lui Iosif al II-lea pentru pădurile din Bucovina, nemţeşte şi româneşte, 1786 (BRV, II, nr. 504, p. 315); Orânduiala lui Iosif al II-lea pentru vânătoare, nemţeşte şi româneşte, 28 februarie 1786 (BRV, II, nr. 504, p. 315),Proclamaţia lui Iosif al II-lea pentru desfiinţarea iobăgiei, Viena, 22 august1785 (BRV, II, nr, 495, p. 310, Aşezământul lui Iosif al II-lea pentru cadastru, Viena, 10 februarie 1786 (BRV, II, nr. 499, p. 312), Aşezământul lui Iosif a II-lea pentru ţăranii din Bucovina, nemţeş te şi româneşte, [Viena], 1 noiembrie 1786 (se vindea nelegat cu 3 creiţari).
23. L. Protopopescu, Contribuţii, p. 148-149.
24. István Käfer, Az egyetemi nyomda négyszáz éve [1577-1977], Budapest, Magyar Helikon, 1977, p. 118.
25. În folosul copiilor din Imperiu, Kurzböck a editat un serial bine primit de public în patru limbi considerate a fi principale ale Europei Centrale, germană, latină, franceză şi italiană, cu titlul: Schauplatz der Natur und der Künste in vier Sprachen, deutsch, lateinisch, französisch und italienisch, Wien, 1774-1783, cu numeroase ilustraţii în cupru extrem de sugestive. Comparând interesul tipografului şi editorului în scopul atragerii cititorilor din cele două extremităţi ale Imperiului şi văzând aspectul
publicaţiei menţionate, reies destul de clar priorităţile sale culturale. Interesant este faptul că în acea vreme în Austria limba engleză nu făcea parte din limbile principale. Johanna Monschein, Kinder- und Jugendbücher der Aufklärung aus der Sammlung Kaiser Franz’ I. von Österreich, Salzburg und Wien, Residenz Verlag, 1994, p. 236-240.
26. Este de menţionat că lucrarea documentată a au toarei I. Jaklin, p. 133-134 nu deţine prea multe informaţii despre manuale şcolare din Transilvania, punctându-le scurt şi schematic, pe când în acelaşi capitol: Bücher zur Normalschulreform von 1774, p. 121-134, analizând pe larg manualele indicate în materialul amintit, desigur pe cele de limba germană. Între Fremdspachige Schulbücher înclude pe cele de limba italiană, cehă şi marginal franceză.
27. Daniela Poenaru, Contribuţii la Bibliografia românească Veche, Târgovişte, 1973).
28. BRVAC = Bibliografia Românească Veche – îmbogăţită şi actualizată – Vol. I (A-C) elaborată de colectivul bibliologic al Institutului de Memorie Colectivă (CIMEC), Târgovişte, 2004.
29. Géza Petrik, Magyarország bibliographiája 1712 – 1860,
Budapest, 1888.
