Emanuel Grosu, Educație și utopie: Ludvig Holberg, Nicolai Klimii iter subterraneum (1741/1745)

1. Detaliul prezintă interes deoarece insula lui Morus era populată de oameni. O asemenea cetate însă, cel puțin în felul în care o concepuse umanistul englez, dezumaniza individul transformându-l într-o simplă piesă a unui mecanism: viața personală era scandată de ritmul impus exclusiv de comunitate, iar eutanasia, la care se putea recurge numai cu acordul magistraților, era recomandată mai degrabă din rațiuni practice, economice. Și mai rău stăteau lucrurile în La città del Sole: Campanella definește prietenia (amicizia) în termenii foarte reductivi ai colaborării – E l’amico si conosce tra loro nelle guerre, nell’infirmità, nelle scienze, dove s’aiutano e s’insegnano l’un l’altro –, scoțând astfel termenul din sfera afectivității și negându-i esența. Holberg, în schimb, își populează cetatea cu arbori raționali, sugerând astfel că o societate utopică nu poate fi decât produsul unor ființe a căror spiritualitate se reduce la glacialitatea și eficiența calculului rațional.
2. Prima ediție (Leuvain, 1516) se intitula Libellus vere aureus, nec minus salutaris quam festivus, de optimo reipublicae statu deque nova insula Utopia; ediția a treia a textului (1518): De optimo reipublicae statu. Deque nova insula Utopia, libellus vere aureus, nec minus salutaris quam festivus, clarissimi dissertissimique viri Thomae Mori inclitae civitatis Londiniensis civis & vicicomitis.
3. Referirea este la programul de muncă de numai șase ore, noutate pe care Morus o argumentează în detaliu afirmând și că, în cazurile de supraproducție, programul de lucru ar putea fi chiar redus. La Campanella programul de muncă nu durează mai mult de patru ore, restul timpului fiind dedicat activităților care garantează un anumit profit spiritual (… non tocca faticar quattro ore il giorno per uno; sì ben tutto il resto è imparare giocando, disputando, leggendo, insegnando…).
4. Thomas Morus, Utopia, trad. de Cristina Jinga, Best publishing, București, 2001, p. 70.
5. În La città del Sole, Campanella atribuie un rol major învățământului instituționalizat: începând de la vârsta de trei ani, se învață limba și alfabetul; de la șapte ani se trece la studiul științelor naturale; mai târziu, se studiază matematiche, medicine ed altre scienze (…) e quello è tenuto di più gran nobiltà che più arti impara e meglioA le fa. Interesant e și faptul că educația este o prerogativă nu a principeluil Sin (< Sapienza), ci a principelui Mor (< Amore), căruia îi revine și sarcina de a se îngriji de procreere, semănături, recolte, leacuri, îmbrăcăminte etc.
6. Cu excepția câtorva (sacrificarea animalelor, serviciile de curățenie în sălile de mese etc., îndeplinite de sclavi), toate activitățile în care se implică cetățenii din Utopia sunt egale ca importanță, întrucât vizează același scop, binele comun, iar acesta este comun nu atât pentru faptul că toți beneficiază de el, cât mai ales pentru că toți trebuie să participe la realizarea lui.
7. Campanella atribuia astrologiei un rol atât de important, încât până și actul procreerii era, credea el, condiționat de poziția astrelor (Questa ora è determinata dall’Astrologo e dal Medico). Faptul se datorează fără îndoială formației autorului, consilier al Papei Urban al VIII-lea în probleme de astrologie.
8. De inspirație epicureană, filtrată de creștinism. E suficient să comparăm modul în care, considerând-o scop al vieții, Morus și Epicur definesc plăcerea: „scopul însuși al vieții noastre […], fiecare mișcare și fiecare stare, atât a corpului, cât și a sufletului, în care omul, îndemnat de firea lui, se simte bine” (Th. Morus, Utopia, ed. cit., p. 88); „Prin urmare, atunci când spunem că plăcerea este scopul (vieţii) nu ne referim la plăcerile destrăbălaţilor, aflate în desfătări, aşa cum cred unii ignoranţi şi cei care nu sunt de acord (cu noi) sau primesc rău (doctrina noastră), ci (ne referim la) a nu avea nici suferinţă corporală, nici tulburare sufletească” (Epicur, Scrisoare către Menoiceus, VI, 131, în Epicur și epicureismul antic, ediție îngrijită și traducere de Andrei Cornea, în pregătire, p. 269). Cât privește componenta creștină a eticii, orientată să valorizeze legea naturală, ea este mai mult decât evidentă. La aproape un secol distanță, Campanella afirma și el: …al cristianesimo, che nulla cosa aggiunge alla legge naturale se non i sacramenti („…creștinismului, care nu adaugă la legea naturală decât sacramentele”).
9. Maria Luisa Berneri, Viaggio attraverso Utopia, traduzione di Andrea Chersi, a cura del Movimento anarchico italiano, 1981, p. 100.
10. Teza amintește de Moise din Exod, 17, 11.
11. Thomas Morus, Utopia, ed. cit., p. 128.
12. Ibidem, pp. 68-69.
13. Pentru poziția lui Tommaso Campanella în această privință, vezi mai sus nota 3.
14. Spre deosebire de Morus, la Holberg există totuși proprietate privată care introduce anumite diferențe între indivizi: numai cei bogați își pot permite să întrețină pe cheltuiala lor așa-numiții disputatores, care dezbăteau în concursuri publice valabilitatea sau invalabilitatea anumitor teze (cap. III, Descriptio urbis Kebae); ba chiar în Clavus reipublicae (cap. VII, De politica) se menționează că din Senat trebuie să facă parte numai proprietarii de pământ, întrucât bunăstarea lor e legată direct de bunăstarea Statului. Însă aceste diferențe, consideră Holberg, nu trebuie să ducă la divizarea societății în clase: Incolae huius principatus in nobiles et plebeios non sunt divisi (cap. V, Natura terrae Potuanae et gentis indoles).
15. Ludvig Holberg, Il viaggio sotteraneo di Niels Klim, a cura di Bruno Berni, ed. a II-a, Adelphi Edizioni, Milano, 1994, p. 37.
16. Sugestia autorului ar fi că, expresie a evoluției cunoașterii, dar și a modificărilor apărute în plan social, economia și matematica, mult mai utile, ar trebui să înlocuiască studiile de teologie și medicină nelipsite din primele universități europene (cf. cap. VI, De academia).
17. Ludvig Holberg, Il viaggio sotteraneo di Niels Klim, ed. cit., pp. 167-168.
18. Ibidem, pp. 156-158.
19. Holberg preferă să ne sugereze aceasta și prin faptul că locuitorilor cetății Potu trebuie să li se explice un lucru de trei ori pentru ca să îl poată înțelege bine.
20. Teză asupra căreia revine și în descrierea ținutului Mascattia, o țara numai a filosofilor (Ludvig Holberg, Il viaggio sotteraneo di Niels Klim, ed. cit., pp. 112-113).
21. Alături de însușiri de excepție și de o bună pregătire, principele trebuie să aparțină unei familii domnitoare, calitate care aduce cu sine venerația, sentiment de care se leagă în mod direct ascultarea necondiționată a supușilor (cf. cap VII, De politica).
22. Și Campanella considera că principele trebuie să facă dovada unei instrucții de excepție, fiind un bun cunoscător al tuturor meșteșugurilor (tutte l’arti meccaniche) și al tuturor științelor, în special al metafizicii și teologiei. Cunoașterea vastă, consideră Campanella, este garanția dacă nu a unei bune guvernări, cel puțin a unui comportament dezirabil: „unul care știe atât de multe nu va fi niciodată crud, nici scelerat, nici tiran” (non sarà mai crudele, nè scelerato, nè tiranno un chi tanto sa).
23. Cu toate acestea, în timpul prânzului, principele preferă discuțiile despre virtuți și vicii, alături de temele politice (cap. IV, Aula principis Potuani).
24. La fel vedea lucrurile și Campanella: magiștri trebuiau să fie atenți la înclinațiile elevilor lor.
25. Ludvig Holberg, Il viaggio sotteraneo di Niels Klim, ed. cit., p. 41.
26. „În societate, prostia are acelaşi efect ca şi sucurile gas-trice: ne simţim rău fie când nu le avem, fie când le avem în exces” (cap. IX, Iter Klimii circa Planetam Nazar: Idem in societate est stultitiae effectus, ac fermenti in stomacho: nam, aut nimio, aut nullo fermento laboramus; Ludvig Holberg, Il viaggio sotteraneo di Niels Klim, ed. cit., p. 120).
27. Folosesc acest termen întrucât mi se pare că beneficiază de o sferă semantică mai generoasă decât cea a termenului „autoevaluare”, preferat astăzi în psihopedagogie.
28. Cf. Maria Luisa Berneri, op. cit., p. 100.
29. „Cu cât este mai licitată dimensiunea raţionalităţii, cu atât mai puternic se interzice, de fapt, exerciţiul raţional individual”, Iuliana Savu, „Controversata componentă rațională a lumilor utopice”, Acta Iassyensia Comparationis, 6/2008, p. 339.