Historian Jacques-Auguste de Thou’s Works in Transylvanian Libraries
Remarkable personality of the French Renaissance, Jacques-Auguste de Thou (1553-1617), who dominated the historiography of the end of the XVIth century, is present with his works in some important Transylvanian libraries. Humanist, historian, magistrate and Parisian diplomat, moderate catholic, he edited his works with the entitled respect for the facts and with tolerance towards religion. He was one of the trusted people of Henry the IVth. Well documented, impartial, de Thou marked his value in Historia sui temporis (printed in Paris, between 1604-1608; forbidden in 1609; entails events between 1543 – 1607, work that began in 1591. This work, a model of erudition and objectivity, deserves our full attention also because it describes events that happened in our country between 1546-1560 and the victory of Mihai Viteazul (Michael the Brave) in Călugăreni in 1595. J.-A. de Thou was also a remarkable bibliophile, inheritor of a part of the rare book collection of Jean Grolier. The presence of his works in the Transylvanian libraries denotes the interest of our intellectuals for the works of his French Renaissance historian as of the first half of the XVIIth century.
Keywords: Jacques-Auguste de Thou, French Renaissance, historiography, Transylvania
1. Pentru Renaşterea franceză, unii cercetători propun perioada 1480-1624. Vezi Littérature française. La Renaissance, vol. I, 1480-1548, Yves Giraud, Marc René Jung, Paris, B. Arthaud, 1972; vol. II, 1548-1570, Enea Balmas, Paris, B. Arthaud, 1974; vol. III, 1570-1624, Jacques Morel, Paris, B. Arthaud, 1973. Această perioadă o vom lua şi noi în considerare.
2. Pompiliu Teodor, Introducere în istoria istoriografiei universale, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 101.
3. Vezi Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, publié sous la direction de Monseigneur Georges Grente. [colaboratori]: Albert Pauphilet, Louis Pichard, Robert
Barroux, Paris, Arthème Fayard, Editeur, 1951, p. 664.
4. Amiralul Gaspard de Coligny s-a convertit la Reformă şi a devenit unul din şefii mişcării protestanţilor. A fost printre primele victime ale masacrului. Vezi Nouveau Petit Larousse, Paris, Librairie Larousse, 1968, p. 1258.
5. Biographie universelle, ancienne et moderne, …, ouvrage entièrement neuf, rédigé par une société de gens de lettres et de savants, vol. XLV, A Paris, chex Michaud Frères, libraires, de l’Imprimerie de L. G. Michaud, 1826, p. 502.
6. Vezi Pierre Larousse, Grand Dictionnaire universel du XIX-e siècle français, historique, géographique, …,vol. I – XV + III vol. Suppléments, Paris, Administration du Grand Dictionnaire Universel, 1865 – 1890, vol. XV, Paris, 1876, p. 160; Biographie universelle, ancienne et moderne, …,op. cit., p. 501-503; La Grande Encyclopédie. Inventaire raisonné des sciences, des lettres et des arts, par une société de savants et de gens de lettres, sous la direction de M. Berthelot, vol. I – XXXI, Paris, H. Lamirault et C-ie, Editeurs, 1885-1902, vol. XXXI, p. 40; Grand Larousse encyclopédique en dix volumes, Paris, Librairie Larousse, 1960, vol. X, p. 319.
7. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne,…, op. cit., p. 503-505.
8. De Thou a fost însărcinat cu conducerea bibliotecii regale în anul 1593, după moartea lui Jacques Amyot. Umanistul şi prelatul catolic Jacques Amyot (1513-1593) avusese în grijă această bibliotecă între anii 1567-1593. Vezi Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 453.
9. Toţi regii au colecţionat cărţi, dar primul care a avut ideea de a organiza o bibliotecă pe principii metodice a fost Carol al V-lea şi a instalat-o la Luvru. Biblioteca regelui, embrion al Bibliotecii Naţionale, există din timpul lui Ludovic al XII-lea, care a reunit cărţile familiei sale cu cele ale lui Carol al VIII-lea la Blois. Din ordinul lui Francisc I, biblioteca a fost mutată la Fontainebleau, unde se afla şi biblioteca sa personală. Aici, condusă de Guillaume Budé (între 1522 şi 1540), ea s-a îmbogăţit cu însemnate fonduri de manuscrise, cumpărate mai ales din Italia şi din Orient şi prin crearea depozitului legal pentru cărţile tipărite (în 1537). După Budé, Biblioteca regală a fost condusă de Pierre Duchâtel (din 1540 până în 1552), apoi de matematicianul Pierre de Montdoré (din 1552 până în 1567), apoi de Jacques Amyot (din 1567 până în 1593). Spre 1570, Biblioteca regală a fost mutată la Paris, la Luvru, apoi, în 1594 a fost instalată la Colegiul din Clermont, unde va rămâne până în 1604. Sub direcţia lui de Thou, a fost reînnoită şi întărită legislaţia lui Francisc I referitoare la depozitul legal, de atunci, Biblioteca regală s-a îmbogăţit cu toate noutăţile apărute în Franţa, a crescut rapid, iar, în 1735, a fost deschisă publicului. Vezi Albert Flocon, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, p. 324 – 325; Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 453.
10. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 505; Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 665.
11. Vezi Elena Maria Schatz, Cărţi provenind din vestite colecţii franceze în fondurile Bibliotecii Centrale de Stat, în Biblioteca şi cercetarea, X, 1986, p. 366.
12. Ibidem.
13. Vezi Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 665.
14. Vezi Elena Maria Schatz, op. cit., p. 367.
15. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 505.
16. Ibidem, p. 506.
17. Ibidem, p. 507.
18. Nicolas Rigault şi Pierre Dupuys au fost însărcinaţi prin testament, de către Jacques-Auguste de Thou, să-i termine lucrarea; ei i-au îndeplinit dorinţa în anul 1620. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 510.
19. La Grande Encyclopédie. Inventaire raisonné…, op. cit., p. 40. Vezi şi Pierre Larousse, op. cit., p. 161.
20. Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 507.
21. Este acelaşi volum cu două titluri; el conţine câteva parafraze ale Psalmilor şi Ode, din care două au fost foarte apreciate. Vezi Pierre Larousse, op. cit., p. 161.
22. Vezi Biographie universelle, ancienne et moderne, …, op. cit., p. 508 – 511; Pierre Larousse, op. cit., p. 160 – 161; La Grande Encyclopédie. Inventaire raisonné…, op. cit., p. 40; Grand Larousse Encyclopédique en dix volumes, op. cit., p. 319.
23. Histoire de la littérature française, vol. I, coordonator Angela Ion, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagocică, 1982, p. 146.
24. Dicţionar istoric critic. Literatura franceză, coordonator Angela Ion, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 50.
25. Vezi ibidem, p. 50 – 51.
26. Dictionnaire des Lettres Françaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 664.
27. Ibidem.
28. Într-o altă lucrare, vom reveni cu amănunte despre ediţiile operelor lui Jacques-Auguste de Thou prezente în mari biblioteci transilvănene.