Two literary representations of Jean Calvin:
Castellio gegen Calvin oder Ein Gewissen gegen die Gewalt by Stefan Zweig and Pierre de scandale by Nicolas Buri Jean Calvin’s complex personality fascinated biographers and sparked off contradictory representations often influenced by the ideological context and by the political events. The article draws a parallel between two works. Stefan Zweig makes a crude and unfair portrait to Jean Calvin. By condemning fascism, Zweig condemns Calvin without recourse. This prejudicial portrait dominated several decades the reflection on Calvin’s literary religious and social work. A more tolerant context following the fall of the ideological barriers and walls created the possibility to a more objective return to the work of the great reformer and humanist. Nicolas Buri, journalist and writer, makes such an attempt in a postmodern fiction authorizing in the public consciousness the image of Calvin animated by ideals impossibly to be achieved, subdued to unsolvable constraints and contradictions yet humane and humanist.
Keywords: Calvin, literary representation, Zweig, totalitarism, Buri, postmodern fiction
1. Comparată cu operele celorlalţi reformatori –
Luther, Melanchthon, Farel, Zwingli –, opera lui
Calvin este monumentală: Corpus reformatorum
cuprinde 59 de volume, în care aflăm, în afara operelor
cunoscute– Instituţia religiei creştine, Biblia lui
Olivetan, Tratatul despre Sfânta Cină, Tratatele despre
moaşte, despre scandaluri şi alte tratate şi îndreptare
destinate credincioşilor noii religii, Catehismul de la
Geneva–, o imensă corespondenţă din care s-au păstrat
circa 4000 de scrisori şi 1500 de predici din cele
aproximativ 2300 pe care le-a ţinut, fiind ştiut că Jean
Calvin ţinea să se achite zilnic de datoria sa de a păstori.
2. Olivier Millet este unul dintre puţinii cercetători care
au abordat acest domeniu, suscitând în faţa noastră azi
figura atât de umană a unui om zdrobit nu numai de
enormitatea sarcinii pe care o duce, dar şi de
slăbiciunile, defectele şi insuficienţele trupeşti care îi
macină, îi împuţinează energiile creatoare şi îl
împiedică în devoţiunea lui zilnică. Acesta nu este un
aspect secundar, ci esenţa care explică nemăsura unor
luări de poziţie ale marelui reformator într-o epocă a
nemăsurii.
3. În aceeaşi epocă, Paul Valéry, Edmund Husserl, Leon
Brunschvicg şi alţii împărtăşesc şi difuzează aceeaşi idee
a umanismului european, opunând dictaturilor în
ascensiune cultul toleranţei şi al raţiunii.
4. Knut Beck. “Nachbemerkung des Herausgebers“. În:
Stefan Zweig: Castellio gegen Calvin oder Ein Gewissen
gegen die Gewalt, Fischer Taschenbuch Verlag, 14.
Auflage, Januar 2006 (Herbert Reichner Verlag 1936),
p. 235-236.
5. Ibid., p. 236.
6. În anii de după război el a publicat studii critice
despre Jean Calvin : Calvin, cet inconnu (1947), Jean
Calvin et sa dictature (Genève, Grivet, 1948) şi
introducerea « Sébastien Castellion apôtre de la liberté
de conscience et de la tolérance » la Sébastien Castellion.
De l’art de douter et de croire, d’ignorer et de savoir,
traduit de l’original latin par Charles Baudoin et Pierre
Reymond (1953).
7. Autor, în 1531-1532, al lucrării De Trinitatis
erroribus, în care Servet susţine renunţarea la dogma
trinităţii şi întoarcerea la un creştinism simplificat,
deschis şi evreilor şi musulmanilor.
8. În cursul unor vizite anterioare, Servet expusese mai
multor personalităţi ale Reformei doctrina sa, şi reuşise
să-i indigneze pe toţi : „Eine solche radikale Auffassung
wäre nun an sich keineswegs auffällig in einer
dermaßen religiös überreizten Zeit. […] Aber
verhängnisvollerweise übernimmt Servet von all den
zankenden Theologen nicht nur die Diskussionsfreude,
sondern auch ihre schlimmste Eigenschaft, die
fanatische Rechthaberei. Denn sofort will der
Zwanzigjährige den Führern der Reformation
beweisen, daß sie die Kirche völlig unzulänglich
reformiert hätten und nur er, Miguel Servet, um die
Wahrheit wisse. Ungeduldig besucht er die großen
Gelehrten seiner Zeit, in Straßburg Martin Bucer und
Capito, in Basel Oecolampadius, um sie aufzufordern,
schleunigst das ´irrige` Dogma der Trinität in der
evangelischen Kirche abzuschaffen. […] Als ob der
Teufel in Person ihnen einen Höllenbruder in die
Studierstube geschickt hätte, so schlagen sie das Kreuz
vor diesem wilden Häretiker. Oecolampadius jagt ihn
wie einen Hund aus dem Haus, nennt ihn einen
´Juden, Türken, Gotteslästerer und vom Dämon
Befallenen´, Bucer prangert ihn von der Kanzel als
einen Teufelsknecht an, und Zwingli warnt öffentlich
vor dem ´frevlerischen Hispanier, dessen falsche, böse
Lehre unsere ganze christliche Religion abtun will’. […]
Bucer erklärt von der Gotteskanzel herab nicht mehr
und nicht weniger, als daß dieser Frevler verdiene, ´die
Eingeweide aus dem lebendigen Leibe gerissen zu
bekommen´, und im ganzen Kreise des
Protestantismus gilt Servet von dieser Stunde an als der
erlesene Sendbote des leibhaftigen Satanas.” (Stefan
Zweig, op. cit., p. 95-96)
9. Stefan Zweig. Op. cit., p. 238.
10. Knut Beck. “Nachbemerkung des Herausgebers“.
În: Stefan Zweig: Castellio gegen Calvin oder Ein
Gewissen gegen die Gewalt, Fischer Taschenbuch
Verlag, 14. Auflage, Januar 2006 (Herbert Reichner
Verlag 1936), p. 242.
11. Stefan Zweig. Op. cit., p. 237.
12. Zweig, Stefan. Lupta în jurul unui rug. Castellio
împotriva lui Calvin. /The Fight around a Pyre.
Castellio against Calvin/. Editura Modernă, 1945.
Foreword by Eugen Relgis. Translated into romanian
by E. Marghita, 1945, p. 2 din prefaţă, fără paginaţie.
13. Specialist în istoria religiilor şi în ştiinţe juridice,
Nicolas Buri a scris în 2000 un scenariu pentru un film
documentar de Dominic Noble despre Calvin pentru
televiziunea geneveză, apoi, din 2004, a dezvoltat ideea
sub forma romanului Piatra de scandal, apărut în
primăvara anului trecut la Editions d’Autre Part.
14. Mai precis, de la a doua “naştere” a sa care coincide
cu moartea mamei când eroul are 6 ani, şi până la criza
consecutivă arderii pe rug a lui Servet, care este şi un
punct de unde orice întoarcere este imposibilă.
15. În teoria literară am vorbi despre o povestire
intradiegetică homodiegetică (Mieke Bal, G. Genette,
etc.).
16. Am văzut însă că nici la Zweig nu se amestecau mai
puţin, deşi genul eseistic nu admite amalgamarea,
privilegiind explicit caracterul ştiinţific, abordarea
obiectivă.
17. După întâlnirea cu Luther, într-un loc
nedeterminat, pe malul Rinului, pe drumul de
întoarcere spre Paris, mai multe „semne” i se arată
tânărului „ales”: cele două ape care se împreunează, se
confundă şi se despart, metaforă a celor două credinţe;
pasărea minunată care îşi ia zborul spre soare; vocea
care, la întrebarea lui înfrigurată: „- Doamne, nu ştim
încotro te îndrepţi. Cum să cunoaştem calea?” , pare a
murmura răspunsul: „- Eu sunt calea, adevărul, viaţa.”;
pelicanul care îi indică drumul cu ciocul; ploaia
purificatoare etc. Mai târziu, alungat din Geneva, în
drum spre Strasburg, aproape de delir, are viziunea a
două personaje care îi stau în drum: o lupoaică şi un
bărbat îmbrăcat subţire în pofida gerului. Acesta din
urmă îi arată drumul.
18. Stefan Zweig. Op. cit., p. 123: Ami Perrin, căpitanul
general al gărzii: “Genevezilor le place să râdă, Calvin,
nu uitaţi acest lucru!”
19. Nota autorului. În: N. Buri. Op. cit., p. 275.
20. Stefan Zweig. Op. cit., p. 114.
21. Stefan Zweig. Op. cit., p. 242.
22. Stefan Zweig. Op. cit., p. 251.
23. Un scurt fragment din capitolul final arată că în
intenţia lui Buri episodul Servet este o capcană întinsă
de adversarii lui Calvin, aşa cum reiese din discuţia
dintre Ami şi Françoise Perrin:
„- Într-adevăr, n-am mizat pe calul potrivit. Ce idee
imbecilă să te gândeşti că acest histrion de spaniol putea
să ne fie de folos. Dar degeaba! N-a făcut decât să
povestească o erezie după alta, ne-a obligat să luăm fie
partea lui Dumnezeu, fie a Satanei. Nici o fiinţă de bun
simţ nu putea fi de acord.
– François ce spune despre asta?
– El credea de mult că nu-l vom putea răsturna pe
Calvin cu ajutorul acestui bastard. Geneva este
pierdută, se scufundă în noapte. Copiii Genevei sunt
morţi ori exilaţi.” (p. 270)
24. Steeve Iuncker Gomez | Nicolas Buri. «Quand je
leur parlais de ce livre sur Calvin, les gens faisaient une
drôle de tête». În : Le Genevois, reprodus pe site-ul lui
LIONEL CHIUCH | 09 Juin 2008 | 00h15.
25. Stefan Zweig. Op. cit., p. 276.
26. Stefan Zweig. Op. cit., p. 177-178.
27. Nicolas Buri. Op. cit., p. 269.
28. Stefan Zweig. Op. cit., p. 12-13.
29. Steeve Iuncker Gomez | Nicolas Buri. Op. cit.
30. Nicolas Buri. Op. cit., p. 272.
31. Zweig, Stefan. Lupta în jurul unui rug. Castellio
împotriva lui Calvin. /The Fight around a Pyre.
Castellio against Calvin/. Editura Modernă, 1945.
Foreword by Eugen Relgis. Translated into romanian
by E. Marghita (Pagina a treia, nenumerotată).
32. În zilele noastre, lupta de idei s-a relaxat, ideologia
drepturilor omului a luat locul încrâncenării ucigaşe.
Lumea a devenit tolerantă sau indiferentă. Gândirea
postmodernă a abandonat ideile totalitare. J.-F. Lyotard
proclamă căderea în discredit a marelui « pan », a
explicaţiei generale, a viziunii universale, a istoriei
unice. Gille Deleuze proclamă şi el moartea « originii »,
a « subiectului », a « eului », a « întregului » şi crede că
nu trebuie să le regretăm. Istoria însăşi se scrie acum
dintr-o perspectivă imanentistă, după exemplul lui F.
Châtelet.
