Dada Aesthesis or the Art of Contradiction
In the present paper our main focus is to point out that Dadaism, as a challenging movement, will impose an anarchist, yet paradoxically supporting outlook on pure art, and on culture in its countercultural and anti-cultural forms. By means of this dynamic way of relating to the tradition of modernity, Dadaism becomes a second-level culture, a semiotic system centered on the desacralization of all the prestige markers of Art as an institution, validating and legitimizing “the sign of negated signs” (Lotman) through the parodic and ironic palimpsest, contaminating itself with the discontinuity of modernism per se and with the “tradition of rupture“ and “betrayal“ (Compagnon).
Keywords: Dada movement, aesthesis, manifesto, counter-utopia, anti-utopia, collage, contradiction.
Citările din manifestele dadaiste se bazează pe traducerile lui Ilie Constantin (Manifestul Dada 1918, Manifestul despre amorul slab şi amorul amar, din antologia prezentă în Avangarda artistică a secolului XX, Mario de Micheli, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968) şi profesorului Ion Pop (Manifestul domnului Antipyrine, Proclamaţie fără pretenţii, Manifestul domnului aa antifilosoful, Tristan Tzara, Domnul aa antifilosoful ne trimite acest manifest, Anexă cum am devenit fermecător simpatic şi delicios, Silogism colonial, din Tristan Tzara – Şapte manifeste dada. Lampisterii. Omul aproximativ, Editura Univers, Bucureşti, 1996). Pentru a nu încărca expunerea am renunţat la precizarea ediţiei şi a paginii acolo unde citările s-au bazat pe aceste surse.
