”Know yourself ”. Controversial Aspects of Socratic Maieutics
Socrates (470/469-399 BC) is a leading figure of ancient Greek philosophy, on the one hand because of its innovative thinking that resulted within Athenian society so strong that hostility has reached his condemnation to death for atheism, corrupting youth, and introducing new gods, and on the other hand due to the fact that base their vision of man, world and life on solid scientific grounds and therefore no longer concerned about the
philosophy of nature or metaphysical matters, but the problem of building human existence. What is however selfknowledge? Can we to know ourselves? Modern psychological sciences, especially psychoanalysis shows us how human unconscious is unknown and that there is strong springs in the deeper structures of the human psyche.
Keywords: Socrates, self-knowledge, What is however self-knowledge?
1. Xenofon, Amintiri despre Socrate, IV, 2, traducere din limba grecă veche de Gr. Tănăsescu, editura Univers, Bucureşti, 1987, p. 107.
2. Diac. prof. dr. Nicolae Balca, Istoria Filosofiei Antice, Bucureşti, editura IBMBOR, 2004, p. 102 sq.
3. Aristofan, Teatru (Pacea, Păsările, Broaştele, Norii), traducere de Eusebiu Camilar şi Ştefan Bezdechi, editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956, p. 352, Aristofan va pune în gura lui Socrate cuvintele acestea: “El, Zeus, doar nici nu există”, şi îl va prezenta pe el ca un sofist foarte versat care-l învaţă pe Strepsiade arta sofistică.
4.Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, traducere din franceză de Cezar Baltag, Bucureşti, editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 174.
5. Platon, Banchetul şi alte dialoguri, traducere de Ştefan Bezdechi şi C. Papacostea, Bucureşti, editura Mondero, 2002, p. 12.
6. Gregory Vlastos, Socrate, ironist şi filosof moral, traducere din limba engleză de M. Rădulescu, Bucureşti, editura Humanitas, 2002, p. 350, sq. Autorul subliniază diferenţa
între relatarea lui lui Platon şi cea a lui Xenofon, cel din urmă este prezentat ca fiind mai puţin credibil.
7. Cicero, Tusculanae disputationes, 1, 22, 52. apud Virgil Matei, Dicţionar de maxime, reflecţii, expresii latine comentate, Bucureşti, editura Scripta, 1998, p. 205.
8. mama sa, Fainarete, era moaşă.
9. Platon, Opere, VI (Parmenide, Theaitetos, Sofistul, Omul Politic), traducere şi note de Sorin Vieru, C. Noica, et alii, Bucureşti, editura Ştiinţifică, 1989, p. 193.
10. W.K.C. Guthrie, Sofiştii, traducere din limba engleză de M. Udma, Bucureşti, editura Humanitas, 1999, p. 47, sqq.
11. Platon, Phaedros, 72e, 92d, Philebos, 34c.
12. Psihanaliza (psyche = suflet, viaţă, ana = în adâncuri, jos, lyse = a dezlega, a desface) este ştiinţa care se ocupă cu dezlegarea tainelor adâncurilor sufleteşti; apud A Greek-English Lexicon, compiled by Henry George Liddell and Robert Scott, revised and augmented throughout by Sir Henry Stuart JONES … With a revised Supplement 1996), Clarendon Press, Oxford, 1843-1996.
13. Giovani Papini, Un om sfârşit, traducere din italiană de Ştefan Augustin Doinaş, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, editura pentru Literatură Universală, 1969, p. 238.
14. Argumentum ad verecundiam (în latină: argumentare ce apelează la respect). Sesizat de J. Locke referitor la respectul şi supunerea datorate autorităţii cuiva, înţelegându-se prin
aceasta că este vorba de o autoritate relevantă pentru domeniul în care se plasează problema în discuţie, apud Dicţionar de filosofie şi logică, (consultant Anthony Flew),
traducere din engleză de D. Stoianovici, Bucureşti, editura Humanitas, 1996, pp. 34-35.
15. Platon, Opere, VI (Parmenide, Theaitetos, Sofistul, Omul Politic), traducere şi note de Sorin Vieru, C. Noica, et alii, Bucureşti, editura Ştiinţifică, 1989, p. 102.
16. ***, Dicţionar de istoria şi filosofia ştiinţelor, volum coordonat de Dominque Lecourt, traducere din franceză de Laurenţiu Zoicaş (coord.), A. Ardeleanu, C. Capverde, et
alii, Iaşi, editura Polirom, 2005, pp. 1363-1365 (vide articolul “Univers”).
17. Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul înfinit, traducere din engleză de Vasile Tomoiu, traducerea citatelor din latină de Anca Băluţă-Skultéty, Bucureşti, editura Humanitas, 1999, p. 28., sq. Autorul afirmă că de fapt lui Nicoale Cusanus i se cuvine meritul –sau crima- de a afirma infinitatea Universului, p. 12.
