Postmodern Sci-Fi: Ioan Petru Culianu’s “Hesperus”
This study examines the presence of postmodern and Sci-Fi elements in Ioan Petru Culianu’s micro-novel Hesperus. It fully represents Culianu’ originality, as it breaks both with the literature of his Romanian generation and with Eliade’s literature. On the one hand, it illustrates a genre rarely approached by his generation – namely, the Sci-Fi; on the other, it follows a postmodern structure which neither Culianu’s, nor Mircea Eliade’s contemporaries (one of his models) have not observed in their literary works. Thus, at least a part of Culianu’s literature must be placed within the category of postmodernism, Hesperus being one of the most eloquent evidences in that regard.
Keywords: postmodern fiction, Sci-Fi, utopia, virtual worlds, distorted time, transhumanity, Ioan Petru Culianu.
1. Cf. Andrei Oişteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, ed. a II-a, Polirom,Iaşi, 2014, p. 348 ş.u.
2. Ibidem, p. 363.
3. Vezi ibidem, p. 365-366.
4. Ibidem, p. 366.
5. Ibidem, p. 380-381.
6. Ibidem, p. 381.
7. Vezi ibidem, p. 396. Recenzia a fost publicată în Apostrof, Cluj, nr. 11 (210), anul XVIII, noiembrie 2007, p. 29.
8. Ioan Petru Culianu, Hesperus, ed. a II-a, Polirom, Iaşi,2004, p. 6.
9. Ibidem, p. 6.
10. Brian McHale, Ficțiunea postmodernistă, trad. Dan H. Popescu, Polirom, Iaşi, 2009.
11. Darko Suvin a definit genul SF ca fiind „literatura înstrăinării cognitive”, iar sensul cuvântului „înstrăinare” este de „o noutate stranie, un novum”, prin care se exprimă
confruntarea datului empiric al lumii noastre cu ceva nedat – dincolo de obişnuitele fundamente ale logicii, rațiunii şi ştiințelor pozitive. Vezi Darko Suvin, Metamorphoses of Science Fiction: On the Poetics and History of a Literary Genre, Yale University Press, New Haven, London, 1979, p. 4.
12. Robert Scholes, Structural Fabulation: An Essay on Fiction of the Future, Notre Dame University Press, Notre Dame, London, 1981, p. 29 şi 61-62: „Fabulația… este ficțiunea care nu oferă o lume clar şi radical discontinuă față de cea pe care o ştim şi care totuşi se reîntoarce pentru a se confrunta cu acea lume cunoscută într-un mod cognitiv… Fabulația speculativă (science-fiction-ul, de pildă) … este definită de prezența (a cel puțin) unei discontinuități reprezentaționale (s.a.) clar cu viața aşa cum o ştim”.
13. Brian McHale, op. cit., p. 101.
14. Ibidem, p. 103-105.
15. Ibidem, p. 105.
16. Vezi Ibidem, p. 108-109.
17. Ibidem, p. 110.
18. Cf. Ibidem, p. 112. Totuşi, această caracteristică este din ce în ce mai evidentă şi la autorii de literatură SF mai noi.
19. Ibidem, p. 113-115.
20. Vezi Ibidem, p. 116 ş.u.
21. Raul Popescu, „Ioan Petru Culianu şi lumile sale ficționale”, în Steaua 59 (2013), nr. 7-8, p. 22-24.
22. A se vedea, pentru o mai bună înțelegere, şi Ioan Petru Culianu, Iocari serio. Știinţa și arta în gîndirea Renașterii, Iaşi, Polirom, 2003.
23. Idem, Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie si mituri, Bucureşti, Nemira, 1995; Iaşi, Polirom, 2002.
24. Idem, Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern, Bucureşti, Nemira, 1999.
25. Rezumăm pe scurt concepţia cognitivă a lui Culianu: religia, filozofia, ştiinţa, literatura, însăşi viaţa, se arată deopotrivă ca sisteme de gîndire/idei sincronice şi procese computationale diacronice: „jocuri ale minţii”; tot ce se întîmplă în istoria omenirii apare mai întîi în mintea omului; fiecare individ gîndeşte în cadrul unei tradiţii şi, ca urmare, este gîndit de ea, iar în acest proces, el ajunge la autocertitudinea cognitivă că orice este gândit este experimentat şi că, de asemenea, orice este experimentat are efect asupra a ceea ce este gândit (intertextualitatea cognitivă); unitatea fundamentală a umanităţii nu constă într-o unitate de concepţii sau soluţii, ci în unitatea operaţiilor minţii omeneşti; pusă în faţă unor fapte similare, în medii similare, mintea va produce totdeauna rezultate similare; mintea funcţionează activînd şi desfăşurând, prin opţiuni binare permutate şi/sau combinate, posibilităţile „logice” (computaţional-fractalice) implicate într-un „set de reguli” generative relativ simple, adică în „gramatica” unor „presupuneri mitice” referitoare „la natură şi la existenţa, luptînd cu eternele mistere ale vieţii, morţii, binelui şi răului, ţelurilor umane, dreptăţii şi aşa mai departe”. În principiu, mintea este liberă de determinismele
istorice şi biologice, şi ar dispune de o temporalitate proprie şi originară în raport cu diacronia/cronologia timpului istoric, dar nici nu s-ar confunda cu sincronia anistorică.
Timpul istoric ar reprezenta oarecum „suprafaţa” secvenţială a temporalităţii cognitiv-morfodinamice. Morfodinamica încearcă integrarea a sistemului cu temporalitatea, a sincroniei cu diacronia, a „logicii” cu istoria, vizînd mai cu seamă transformarea, procesul de diferenţiere şi variaţie a mitului cercetat, şi mai puţin formă sa originală, esenţială, arhetipică. Orientarea deconstructivă este totuşi echilibrată de intenţia concomitentă a metodei de a surprinde „obiectul ideal” în dimensiunea sa „logică” (computaţional-fractalică), în virtutea unităţii generativoperaţionale a minţii. Considerând setul de reguli generativ drept începutul şi limita unui sistem de gîndire/ idei, Culianu propune abordarea istoriei ca dezvăluire a tiparului interacţiunii sistemelor de idei, manifestate doar parţial şi aparent haotic în timpul istoric, susţinînd, prin urmare,că istoria este doar umbră secvenţială a acelei spaţio-temporalităţi cognitive care depăşeşte
mentalitatea obişnuită. Vezi Balon-Ruff J. Zsolt, Ioan Petru Culianu. Studiu monografic, teză de doctorat susținută în anul 2013 la Universitatea „Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca sub îndrumarea Prof. univ. dr. Egyed Péter (mss.).
26. Vezi de exemplu Simona Galațchi, Etapele unei inițieri: o abordare jungiană și psihanalitică a literaturii lui Ioan Petru Culianu,
Ed.MuzeulNațional al Literaturii Române, Bucureşti, 2013.
27. Ștefan Borbely, „TheLiterary Pursuit of a Historian of Religions: The Case of Ioan Petru Culianu”, în Journal of Romanian Literary Studies (2013), nr. 3, p. 13-20.
28. A se vedea mai ales Liviu Bordaş, „Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, and Felix Culpa. With the I.P. Culianu – M.L. Ricketts Correspondence”, în Mihaela Grigor (ed.), Mircea Eliade between the History of Religions and the Fall into History, Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca, 2014, p. 67-178. Idem, „«Întotdeauna far întro lume nihilistă».Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – completări documentare”, în Viorel Cernica (ed.),Studii de istorie a filosofiei românești, VIII, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2012, p. 303-364.
29. Acest lucru ne face să punem la îndoială şi alte apropieri (forțate) între
Culianu şi alți autori români din sec. XX, cum ar fi de exemplu Lucian Blaga… Cu totul neconvingător demersul EmilieiSpătaru,„Lucian Blaga şi Ioan Petru Culianu în context european”,
www.philippide.ro/distorsionari_2008/553-556%20SPATARU%20Emilia.pdf.
*** Dialoguri întrerupte: Corespondența Mircea Eliade–Ioan Petru Culianu, ed. a II-a, Polirom, Iaşi, 2013
