Mass Effect and Citizen Kane.
On the Birth of a Medium and How Cultural Studies May Consolidate it
This paper draws a parallel between the contemporary cultural significance of video games (generically named so) and the birth of film as medium of artistic expression. It works with a specific question formulated by Ian Bogost, and debated by film and video game critics alike: can we identify a definitive, and unanimously considered so, medium defining masterpiece? Can we find a Citizen Kane of video games? The paper tries to clarify and nuance this question by focusing on the cultural situation surrounding Citizen Kane and a popular video game trilogy named Mass Effect. The context in which these two products appeared is similar and, thus, provides for a positive answer to Bogost’s question. Mass Effect may be that long awaited Citizen Kane of video games. Moreover, from this very debate, we may draw a side set of conclusions about the scarcity of methods and means to use in analyzing this new artistic medium. The paper ends by proposing a cultural studies approach to the study of video games as the most fitting type of discourse, that would not
only interpret but also consolidate this very young medium.
Keywords: cultural studies, video game studies, film studies, Mass Effect, Orson Welles, Citizen Kane.
1. Faptul că filmul a avut o receptare critică pozitivă în Europa a fost de asemenea important – extrapolând, putem să ne gândim la o situaţie asemănătoare în cazul „noului val” românesc, care a trebuit să fie mai întâi validat la Cannes…
2. Înţelegem aici „filosofic” în sensul originar, etimologic, al cuvântului.
3. Birth of a Nation a fost, de altfel, unul dintre filmele interzise în Ohio.
4. Şi, aş argumenta eu, greşit.
5. La fel, ne confruntăm cu situaţii de cenzură fără rezerve, ca în cazul Australiei, Germaniei, ori Statelor Unite (fiecare însă, având criterii diferite).
6. Roger Ebert, „Games vs Art: Ebert vs Barker”, rogerebert.com, 21 Iulie 2007.
7. Ibid.
8. Nu este uşor să aperi cu atâta cerbicie un punct de vedere, în faţa unei avalanşe de critici şi încercări de polemică.
9. Interviu luat de Scott Brown, Wired Magazine: 17.06, 22 Mai 2009.
10. Ian Bogost, „Time for Games to Grow Up”, The Guardian, 8 August 2007.
11. Este greu să citezi asemenea lucruri. Din fericire există o listă destul de completă pe forumurile Bioware, alcătuită de utilizatori, cu link-uri către majoritatea reacţiilor la dezbaterea generată de Mass Effect 3: http://social.bioware.com/forum/Mass-Effect-3/Mass-Effect-3-Storyand-Campaign-Discussion-Spoilers-Allowed/The-Data-Cache-A-Comprehensive-list-of-ending-grievancesmedia-articles-and-other-fan-goodies-Please-keepdiscussions-CIVIL-UNDER-CONSTRUCTION-32-1-9851623-1.html
12. Din nou retorică împrumutată din film, mai mult sau mai puţin întâmplător.
13. Aş aminti aici experimentul literar Choose Your Own Adventure menţionat destul de des în relaţie cu Mass Effect.
14. Mă refer la întreaga trilogie, evident.
15. Un lucru foarte interesant s-a întâmplat aici. Printre reacţiile „la cald” ale audienţei, exprimate pe forumurile Bioware, exista o categorie de persoane care se decideau să „posteze” (de multe ori pentru prima dată) pentru a-şi împărtăşi o experienţă aparent ciudată: se plângeau de anumite simptome fizice resimţite la terminarea jocului (probleme stomacale, lipsa poftei de mâncare, insomnie, dureri de cap, asociate cu o tristeţe intensă). Pare exagerat, până când recunoaştem aceste simptome drept ceea ce sunt: simptome ale depresiei. Sigur, probabil este nevoie şi de o anumită predispoziţie, însă aceasta nu schimbă nimic. Cauza depresiei vine tocmai din această experienţă Lévinasiană a morţii, indusă de sfârşitul iniţial al Mass Effect 3. Iată şi un link către una dintre discuţiile de acest gen: http://social.bioware.com/forum%20%20%3C/div%3E%20%20%20%20%3Cdiv%20class=/forum/1/topic/355/index/9933672/1
16. Refuzul alegerii poate fi ales în virtutea nemulţumirii faţă de poziţia morală a celor trei posibilităţi. „Jucătorul” are posibilitatea să-şi păstreze integritatea morală, problema este vis-v-vis de costuri: cât de mult eşti dispus să plăteşti pentru a-ţi păstra această integritate?
17. Este clar că avem o problemă de definiţie: spre exemplu, FIFA 2012 şi Mass Effect sunt amândouă numite în mod convenţional „jocuri video”, însă pare că nimic nu este mai puţin diferit între cele două. La fel am putea spune şi despre Super Mario Racing şi Dear Esther – atât de diferite încât nu suportă nici măcar comparaţie.
