How Far Did You Go, Mr. Lodge? The Writer and the Challenges of Catholicism in the 20th Century
In this study I present the religious relevance of the autobiography of David Lodge. Novelist, play writer and screenwriter, he was deeply influenced by the Catholic upbringing he was given, especially in his school years. This influence is perceptible in his writings, which have made him famous worldwide. They reflect themes that are specific to Catholicism, but also the changes that took place both within the Catholic Church after Vatican II and in the personal life of the British author. He did not hold himself back from criticizing the official position of the Church in which he had grown, especially in what regards family and sexuality related issues.
Keywords: David Lodge, Bildungsroman, education, Vatican II, birth-control, Catholicism in the 20th century.
1. Toate cărţile lui David Lodge au fost publicate la editura ieșeană Polirom: Gânduri ascunse (2003, 2004, 2013), Terapia (2002, 2003, 2012), Muzeul Britanic s-a dărâmat! (2003, 2013), Vești din Paradis (2003, 2013), Răcane, nu ţi-e bine? (2004, 2011), Afară din adăpost (2005, 2011), Autorul, la rampă! (2006, 2011), Crudul adevăr (2006), Mort de surd (2009), Bărbatul făcut din bucăţi (2011).
2. Această trilogie, distinsă cu mai multe premii, a fost și ea publicată în limba română la Editura Polirom: Schimb de dame (2001, 2003, 2011), Ce mică e lumea! (2002, 2003, 2014) și Meserie! (2002, 2003, 2012).
3. David Lodge, Născut într-un ceas bun: memorii (19351975), Polirom, Iași, 2016, 530p.
4. Ibidem, p. 7-8.
5. Ibidem, p. 65.
6. Vezi Ibidem, p. 22. Și totuși, în familie au existat la un moment dat unele tensiuni datorate motivelor religioase. Spre exemplu una dintre mătuși, Isabel, era protestantă și iritată de prezenţa membrilor familiei soţului ei, Vic, care erau toţi catolici. Drept urmare, duminica se așeza la pianul din salon și cânta cât putea de tare imnuri protestante pentru a-și dovedi puterea credinţei. Vezi Ibidem, p. 46.
7. Ibidem, p. 49.
8. Ibidem, p. 51.
9. Ibidem, p. 87.
10. Ibidem, p. 89
11. „E posibil – ni se spune mai departe – ca în Anglia agresiunile clericilor să fi fost mult mai rare în perioada copilăriei mele, decât după aceea și probabilitatea ca ele să se petreacă era întotdeauna mai mare în internate, în seminarele teologice pentru elevi, în orfelinate și în alte insituţii de genul acesta, unde cei mici se trezeau lipsiţi de apărare în faţa autorităţii adulţilor. O școală ca St. Joseph’s, unde elevii se întorceau acasă la sfâșitul fiecărei zile, era un spaţiu incomparabil mai ferit.” Vezi Ibidem, p. 93.
12. Ibidem, p. 97.
13. Ibidem, p. 104.
14. David Lodge, Cât să-ntindem coarda?, traducere Radu Pavel Gheo, Polirom, Iași, 2011, p. 21-22: „O indulgenţă era un fel de bon de tezaur spiritual, care se obţinea în urma îndeplinirii unei practice devoţionale … și care îi promitea deţinătorului unei astfel de garanţii o anumită reducere a pedepsei cuvenite ca urmare a păcatelor sale… De asemenea, mai există ceva numit indulgenţa absolută, care era o chestie gen lozul cel mare, pentru că anula întreaga pedeapsă ce ţi se cuvenea pentru păcatele comise până în momentul obţinerii acelei indulgenţe. Puteai obţine una din astea participând, să zicem, la slujbă și la Sfânta Comuniune în fiecare vineri, timp de nouă luni, fără întrerupere”.
15. James Joyce, Portret al artistului la tinereţe, traducere Antoaneta Ralian, Humanitas, București, 2012.
16. Reflecţiile critice la adresa celor trei scriitori, fiecare cu specificul lui, și modul în care l-au influenţat se regăsesc în David Lodge, Născut într-un ceas bun, p. 107-110.
17. Ibidem, p. 111-112: „În niciuna dintre școlile pe care leam urmat nu se făcea vre-un fel de educaţie sexuală, iar cărţile pe această temă nu erau deloc ușor de procurat. Reprezentarea sexualităţii în literatură și în celelalte arte era supusă unui control strict și unei cenzuri reglementate juridic, nuditatea și orice altceva putea sugera un contact sexual simulat în filme sau pe scenele teatrelor erau interzise, la fel și descrierile explicite ale actelor sexuale în lucrările de ficţiune. La nivelul societăţii exista un consens asupra ideii de a pune stavilă tuturor actelor necuvincioase pe care condiţiile din timpul războiului le permiseseră sau le tăinuiseră. S-a reafirmat importanţa căsătoriilor monogame ca temelia societăţii, iar divorţurile erau descurajate. Sexul înainte de căsătorie și în afara acesteia era considerat scandalos, iar familiile monoparentale, un stigmat atât pentru mamă, cât și pentru copil. Homosexualitatea constituia un delict. În cercurile boeme și în cele de artiști, precum și în înalta societate, se mai practica încă sexul liber, dar cu discreţie, însă viaţa clasei de mijloc și a muncitorilor era dominată în acea epocă de un cod strict de respectabilitate morală, iar încălcarea lui putea avea urmări neplăcute”.
18. Exemplificarea se face cu o scenă din Graham Greene, Expresul de Stambul, traducere Alexandru Vlad, Polirom, Iași, 2005, p.156-158.
19. David Lodge, Născut într-un ceas bun, p. 116.
20. Idem, Terapia, traducere Radu Paraschivescu, Polirom, Iași, 2012, p. 288.
21. Încercările prin care trece tânărul David sunt descrise cu mare sinceritate și realism. Vezi David Lodge, Născut într-un ceas bun, p. 136-137.
22. Ibidem, p. 144.
23. Ibidem, p. 154.
24. Ibidem, p. 174-175.
25. Ibidem, p. 176.
26. Publicat în 1960, acest roman a fost încadrat ca prima reușită literară serioasă a lui David Lodge, iar în centrul său se află, oarecum inevitabil, câţiva catolici și problemele lor în familie și societate. Vezi ibidem, p. 284-288. În The Picturegoers se regăsesc influenţe, mai mult sau mai puţin conștiente, de la alţi scriitori catolici, cum ar fi Graham Greene, cu romanul Americanul liniștit, sau Evelyn Waugh cu romanul Întoarcere la Brideshead. Lodge pune aceste influenţe pe seama intertextualităţii, un termen care va fi lansat mai târziu de Julia Kristeva. Vezi ibidem p. 346. Interesant este că romanul a fost interzis în Irlanda, iar autorul scrie ironic: „Nu mi-am dat seama dacă membrii comisiei de cenzură irlandeză, niște filistini notorii, se simţiseră ofensaţi de felul în care romanul meu aborda problema sexului sau pe cea a catolicismului. Poate că de amândouă”. Ibidem, p. 366.
27. Autorul își mărturisește cu sinceritate problemele de natură sexuală pe care le-a întâmpinat la începutul căsniciei cu soţia sa datorită faptului că ambii se căsătoriseră virgini. Aceste obstacole au fost totuși depășite datorită dragostei pe care și-o purtau, căci amor vincit omnia („iubirea învinge orice obstacol”). Pe de altă parte, cu aceeași sinceritate arată că, „în primii ani de căsnicie, ne-am fi descurcat foarte bine fără constrângerile suplimentare impuse de doctrina catolică asupra controlului nașterilor”. Vezi ibidem, p. 305.
28. Ibidem, p. 318.
29. David Lodge, Cât să-ntindem coarda? p. 29.
30. Idem, Născut într-un ceas bun, p. 329.
31. Ibidem, p. 455.
32. Vezi Ibidem, p. 399-400: „… Mary și cu mine, ca niște catolici tineri și progresiști ce eram, am acceptat cu bucurie noua ordine și majoritatea inovaţiilor … am fost de acord cu oficierea liturghiei în limba vorbită, în fiecare ţară în locul latinei și cu participarea mai consistentă a credincioșilor laici la slujba religioasă, pe care o asemenea schimbare o permitea. Am primit cu încântare relaxarea regulilor referitoare la post și abstinenţă, precum și obţiunea (valabilă doar câţiva ani, până ce Vaticanul a izbutit să o retragă) de a înlocui confesiunea personală cu o liturghie colectivă de reconciliere. Am fost încântaţi de proaspătul suflu ecumenic, de respectul faţă de celelalte culte creștine și faţă de celelalte credinţe pe care dezbaterile conciliului le încurajau …”.
33. Ibidem, p. 466-467. Chestiunea este analizată și în Idem, Cât să-ntindem coarda?, p. 202-203.
34. Ibidem, p. 414.
35. Ibidem, p. 478.
36. Autorul însuși va spune despre aceasta: „Nu cred că am scris vreodată ceva mai folositor ca broșura aceea – nici înainte, nici mai apoi”. Ibidem, p. 500.
37. Într-un fel, chiar lipsa dimensiunii catolice a acestei scrieri este revelatoare pentru cititor. „Un roman comic a cărui temă implica un adulter dublu între patru personaje principale însemna, desigur, că acestea nu puteau să fie de religie catolică, adică să fie măcinate de vinovăţia teologică, ceea ce pentru mine a fost un fel de eliberare. Mi-am zis că o să-mi facă plăcere să scriu romanul ăsta și așa a și fost”. Ibidem, p. 508. A se vedea David Lodge, Schimb de dame, traducere Virgil Stanciu, Polirom, Iași, 2015.
38. Ibidem, p. 152.
39. Ibidem, p. 532
David Lodge, Terapia / Therapy (2002, 2003, 2012), Muzeul Britanic s-a dărâmat / The British Museum Is Falling Down (2003, 2013), Vești din Paradis / Paradise News (2003, 2013), Răcane, nu ţi-e bine? / Ginger You’re Barmy (2004, 2011), Afară din adăpost / Out of the Shelter (2005, 2011), Autorul, la rampă! / Author Author (2006, 2011), Crudul adevăr (2006) / Home Truths, Mort de surd / Deaf Sentence (2009), Bărbatul făcut din bucăţi / A Man of Parts (2011), Născut într-un ceas bun: memorii. 1935-1975 / Quite a Good Time To Be Born: a Memoir. 1935-75 (2016). Toate volumele la Editura Polirom, Iași. James Joyce, Portret al artistului la tinereţe / Portrait of thDavid Lodge, Terapia / Therapy (2002, 2003, 2012), Muzeul Britanic s-a dărâmat / The British Museum Is Falling Down (2003, 2013), Vești din Paradis / Paradise News (2003, 2013), Răcane, nu ţi-e bine? / Ginger You’re Barmy (2004, 2011), Afară din adăpost / Out of the Shelter (2005, 2011), Autorul, la rampă! / Author Author (2006, 2011), Crudul adevăr (2006) / Home Truths, Mort de surd / Deaf Sentence (2009), Bărbatul făcut din bucăţi / A Man of Parts (2011), Născut într-un ceas bun: memorii. 1935-1975 / Quite a Good Time To Be Born: a Memoir. 1935-75 (2016). Toate volumele la Editura Polirom, Iași. e Artist of the Young Man, traducere Antoaneta Ralian, Humanitas, București, 2012.
James Joyce, Portret al artistului la tinereţe / Portrait of the Artist of the Young Man, traducere Antoaneta Ralian, Humanitas, București, 2012.
