Whitsunday: „bless these fields, Our Lord …”
– practices and customs within Salaj County villages –
Celebration of yearly events or life passage has been possible in the traditional Romanian village in the framework of development of that certain collective belief generically known as cosmic Christianity. The celebration of Whitsunday is a very important one and the days and weeks between Easter and Whitsunday used to have a very strong significance for the Romanian village at the end of the XIX th century. These were thought to be more special than other days within the year as they were holier and could have had a good or bad influence over people and their belongings.
On Whitsunday, the priest casts holy water onto the fields towards the four horizons, under the shape of the cross, then he blesses, one by one, all the Christians while they bow to the Saint Mary icon. This scenario of blessing the fields for Whitsunday is a complex one, and it engages magical ritual components along with religious ones.
For the traditional community, the village boundary – especially crop fields – used to have a special importance as agriculture was the main subsistence source for the peasant. That is why maintenance of fields in a fertile state was essential and the celebration of Whitsunday – with its social component of protection of the boundaries and fields – can be looked upon from a common level with the John Baptist’s blessing of the gardens and with the first day of plowing. This level has as a foundation the symbolic health of fertile crops.
Keywords: traditional community, cosmic Christianity, magic-ritual representations, magic-ritual scenarios, holy water, fields, symbolic health
1.[1] Ilie Moise, Consideraţii privind creştinismul cosmic în spaţiul carpatin, în “Creştinismul popular între teologie şi etnologie”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 42 – 43
2.[1] Ioan Toşa, Simona Munteanu, Calendarul ţăranului român de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Editura Mediamira, Cluj Napoca, 2003, p. 196
3.[1] Ioan Toşa, Simona Munteanu, op. cit., p. 208
[1] Teodor Paşcalău, Sîg – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
5.[1] Maria Gavriluţ, Porţ (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2009)
6.[1] Măria Mureşan (Muroaia), Chilioara – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2010)
7.[1] Măria Meseşan (a lui Victor), Chilioara – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2010)
8.[1] Florica Sabou (Păvăloaia), Chilioara – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2010)
9.[1] Valer Butură, Cultura spirituală românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1992, p. 422
10.[1] Maria Meseşan, Hida – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
11.[1] Maria Huluban (lelea Flutură), Marin – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
12.[1] Rânduieli şi rugăciuni, Tipografia Eparhială, Oradea, 1994, p. 334 – 335
13.[1] Reghina Souca, Racâş – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
14.[1] Ludovica Gui (a Jerului), Valcău de Jos – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
15.[1] Floare Ţurcaş, Plesca – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
16.[1] Toader Nicoară, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680 – 1800). Societate rurală şi mentalităţi colective, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1997, p. 116
17.[1] Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, vol. I, p. 10
18.[1] Elena Niculiţă – Voronca, Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, Editura Polirom, Iaşi, 1998, vol. I, p. 24
19.[1] Gavrilă Gui, Valcău de Jos – Sălaj (text cules de dr. Camelia Burghele în anul 2002)
20.[1] Fernand Braudel, Timpul lumii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, vol. I, p. 346
21.[1] Ştefania Cristescu – Golopenţia, Gospodăria în credinţele şi riturile magice ale femeilor din Drăguş (Făgăraş), Bucureşti, 1940, p. 18.
