Rhetoric and Rhetorism in Cantemir’s „The Hieroglypihic History”
In his allegory, Demeter Cantemir shows a big consideration on rhetoric. All the positive characters are also good orators, while the negative ones are stupid and mimetic chatterers. A paradoxical presence is the parrot, which is well known in all the bestiaries for his capacity of imitating the human voice. In Cantemir’s novel, the talkative bird, the emblem of rhetoric in Cesare Ripa’s Iconology is an injudicious demagogue. So, Cantemir turns the traditional symbol into its opposite.
Keywords: rhetoric, Middle Ages, bestiary, parrot
1.[1] Vezi studiul lui Virgil Cândea, Intelectualul sud-est european în secolul al XVII-lea, în vol. Raţiunea dominantă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
2.[1] Vezi Dicţionarul limbii române, tomul VIII, litera P, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972 şi Micul dicţionar academic, vol. III, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003.
3.[1] Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, în D. Cantemir, Opere, Vol. I, Divanul, Istoria ieroglifică, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, ediţie de Virgil Cândea, Editura Academiei Române şi Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003, p. 447.
4.[1] Idem, p. 447-448.
5.[1] Stagiritul comentează, de pildă, în a sa Istorie a animalelor, că maimuţa ar avea „o natură intermediară între cea a omului şi cea a patrupedelor”. Vezi Aristotel, Histoire des animaux, vol. I, texte établi et traduit par Pierre Louis, Société d’éditions „Les Belles Lettres”, Paris, 1964, p. 47.
6.[1] Buffon, Pagini din „Istoria naturală”, traducere, prefaţă şi note de Pan Izverna, îngrijire de ediţie şi postfaţă de A. Papadopol, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981, p. 120.
7.[1] Idem., p. 122.
8.[1] D. Cantemir, op. cit., p. 448-449.
9.[1] Esop, Fabule, traducere, prefaţă şi note de Traian Diaconescu, Editura Univers, Bucureşti, 1972, p. 137-138.
10.[1] Aristote, Histoire des animaux, texte établi et traduit par Pierre Louis, Société d’éditions „Les Belles Lettres”, Paris, 1969, vol. III, p. 31.
11.[1] Ibidem.
12.[1] Plinius, Naturalis Historia, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ioana Costa, volumul al II-lea,Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 163.
13.[1] The Etymologies of Isidore of Seville, translated by Sphen A. Barney, W. J. Lewis, J. A. Beach, Oliver Berghof with the collaboration of Muriel Hall, Cambridge University Press, 2006, p. 265.
14.[1] Reproducerea imaginii în Marie-Hélène Tesniére, Bestiaire médiéval. Enluminures, Bibliothèque nationale de France, Paris, 2005, p. 9.
15.[1] D. Cantemir, op. cit., p. 495-496.
16.[1] Idem, p. 497.
17.[1] Idem, p. 498.
18.[1] Idem, p. 727.
19.[1] Idem, p. 499.
20.[1] Idem, p. 503.
21.[1] Iconologia di Cesare Ripa Perugino, Cavalier di Ss. Mauritio et Lazaro, Venetia, Presso Cristoforo Tomasini, 1645 (ediţie facsimil), p. 176.
22.[1] Jean-Paul Clébert, Bestiar fabulos. Dicţionar de simboluri animaliere, traducere de Rodica Maria Valter şi Radu Valter, Editurile Artemis şi Cavallioti, Bucureşti, 1995, p. 210.
