Eminescu’s erotic psychology. Lovinescu’s misconstructions
The present paper illustrates several significant moments from the history of Eminescu’s critical interpretation. It focuses mainly on the first stages when the Romantic writer’s myth crystallized, namely E Lovinescu’s “reading” of the poet’s eroticism through the lens of Freud’s theories. We endeavored to prove that Lovinescu’s interpretation was just one among others (Ibrăileanu, Călinescu, Vianu, Caracostea), as the whole context favored a psychological understanding of Eminescu’s personality. In order to sketch a still more convincing picture we brought into discussion the most recent studies dealing with different aspects of Eminescu’s life and work and our conclusion shows clearly that, notwithstanding its limits, Lovinescu’s understanding was a revolutionary and crucial one for the later developments.
Keywords: creativity, degeneration, Eminescianism, erotic psychology, myth, psycho-analysis
1. D. Lovinescu ne vorbeşte cu prilejul romanului „Mite”, în „Reporter”, an III, nr. 53, 10 ian. 1935.
2. Apud Petru Creţia, Testamentul unui eminescolog, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 257. Nicolae Iorga subliniază rolul lui Maiorescu în dejucarea planurilor matrimoniale ale poetului. În opinia istoricului, pasiunea Veronicăi pentru poezie „s-ar fi terminat cu o căsătorie […] fără intervenţia unui prieten cugetător, convins că poeziei nu-i trebuie decât izvoare de durere” (Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneşti contemporane. Crearea formei, în vol. Nicolae Iorga, Eminescu, Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi bibliografie de Nicolae Liu, Editura Junimea, Iaşi, 1981, p. 255).
3. La fel explica Lovinescu „legea” cauzalităţii inverse – vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, Ediţie îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, Bucureşti, 1998, p. 272: „Paralel, cazul e cunoscut şi în psihologie, sub forma legei lui Lange-James, în care procesul de formaţie a emoţiei îşi are punctul său de plecare în excitaţiile externe sau interne. […] nu plângem pentru că suntem trişti, ci suntem trişti pentru că plângem; nu fugim pentru că ne e frică de arma întinsă a inamicului, ci ne e frică pentru că fugim. Ca şi senzaţia, emoţia corespunde aşadar excitaţiei locale a unei anumite regiuni a trupului nostru, al cărui ultim produs aparent e”.
4. Într-o cronică la roman, Călinescu ţinea să se delimiteze tranşant de interpretarea criticului de la „Sburătorul”: „altul e sensul mizeriei văzute de noi, iar nu sensul inutilităţii efortului” (G. Călinescu, E. Lovinescu: „Mite”, 10 februarie 1935, în vol. G. Călinescu, Ulysse, ediţie şi studiu introductiv de Geo Şerban, E. P. L., Bucureşti, 1967, p. 227).
5. Vezi studiul lui Camille Paglia, Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson, Yale University Press London & New Haven, 1990.
6. Interesant e că şi „irmoasele” eminesciene ilustrează o concepţie „dualistă” similară (M. Eminescu, Irmoase şi cântece de lume, în Opere, vol. XV, ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993, p. 1013-1018). Iată o „mostră” ilustrativă: „Mult mă mir şi mă badur/ Cum stă p..da lângă c.r,/ Şi nu moare/ de putoare” etc.
7. Krafft-Ebing, Psychopathia sexualis (avec recherches spéciales sur l’inversion sexuelle, traduit sur la huitième édition allemande par Émile Laurent et Sigismond Csapo, Paris, Georges Carré, Éditeur, 1895: „Dans nos considérations sur la psychologie de la vie sexuelle normale, qui ont servi d’entrée en matière à ce livre, nous avons montré que, même dans les limites de l’état physiologique, l’attention particulièrement concentrée sur certaines parties du corps de personnes de l’autre sexe et surtout sur certaines formes de ces parties du corps, peut devenir d’une grande importance psycho-sexuelle. Qui plus est, cette force d’attraction particulière pour certaines formes et certaines qualités agit sur beaucoup d’hommes et même sur la plupart; elle peut être considérée i comme le vrai principe de l’individualisation en amour”. (http://www.gutenberg.org/)
8. Ibidem: „Cette prédilection pour certains traits distincts du caractère physique de personnes de l’autre sexe, prédilection à côté de laquelle il y a aussi quelquefois une préférence manifeste pour certains caractères psychiques, je l’ai désignée par le mot «fétichisme», en m’appuyant sur Binet (Du fétichisme en amour, Revue Philosophique, 1887) et sur Lombroso (préface de l’édition allemande de son ouvrage). En effet, l’enthousiasme et l’adoration de certaines parties du corps ou d’une partie de la toilette, à la
suite des ardeurs sexuelles, rappelle à beaucoup de points de vue l’adoration des reliques, des objets sacrés, etc., dans les cultes religieux”. (http://www.gutenberg.org/)
9. Caius Dobrescu, Mihai Eminescu. Imaginarul spaţiului privat. Imaginarul spaţiului public, Editura Aula, Braşov, 2004, p. 126.
10. Nu doar în poema dantescă, dar şi în cazul altor creaţii literare celebre (Don Quijotte, Dama cu camelii, Madame Bovary, ), comportamentul personajelor e influenţat de lectură, fiind tributar unui model livresc. Vezi observaţiile Ligiei Tudurachi, în vol. Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, cap. Teroarea şi violenţa citatului, p. 65-75: „Între amintire şi citat relaţia e la Lovinescu atât de strânsă încât devine exclusivă. Citatul invadează spaţiul intim al personajului, copleşindu-l, tinzând să acopere tot spaţiul memoriei. Emergenţa fragmentelor livreşti pune stăpânire pe orizontul amintirii, epurându-l pe reziduuri subiective. […] Paradoxul relaţiei personajelor lovinesciene cu citatul stă în implicarea deopotrivă a unei interiorităţi şi a unei realităţi exterioare. Personajele nu pot să îşi menţină o viaţă sufletească proprie decât oferindu-şi
memoria textelor împrumutate” (p. 69).
11. Mite Kremnitz, Amintiri fugare despre Eminescu, în vol. E. Lovinescu, Mite, Bălăuca, Ediţie critică, prefaţă, note, variante, glosar şi bibliografie de Ion Nuţă, Editura Junimea, Iaşi, 1980, p. 441.
II.
