Find a journal

Search our journals and articles

Find a journal

Antonio Patraş, Eugen Lovinescu. Pentru reabilitarea modelului melodramatic în literatura modernă (I)

Download PDF
Magazine: 7 / 2012
Date: 2012
Antonio PATRAŞ
Universitatea „Al. I Cuza“ din Iaşi, Facultatea de Litere ”Al. I. Cuza” Universtiy of Iassy, Faculty of Letters
antoniopatras@yahoo.ca

Abstract

E. Lovinescu. The retrieval of the melodramatic model in modern literature (I)

Always focused on the dialogue between pleasure and ideology, with an echo in the present reality, melodrama played the part of an open aesthetical form, encouraging the public to acknowledge and self-perceive its identity with a sort of enthusiasm which foregoes the mass culture phenomenon. Contrary to the views expressed by Lovinescu and other theorists which assert the eternity of melodramatic structures (Eric Bentley, among others), Peter Brooks harbours the melodramatic category to the strict boundaries of modern culture – and, particularly, to the purist aesthetics of modernity – by neglecting its socio-cultural side. Aesthetically speaking, the outstanding originality of melodrama does not lie in the psychological insight on fictional characters which are now moulded according to an “existential” way of being. It is the intrigue the element which keeps a tensioned atmosphere of suspense and, more precisely, the explicit scenic disposition which astonishes the public by displaying pompous paraphernalia and theatrical effects and draws the spectator to recognize the eternal pattern of good-evil fight. After its stage settings and awesome effects, melodrama actually comes nearer to the experimental genres. It releases the strong feeling that, bearing the ability to reshape itself on various contexts and conditions, melodrama resembles very much to the model of avant-garde literature. Lovinescu’s point in pinning up the actuality of melodrama is nevertheless meritorious as, engrained by melodramatic techniques, his novels break open the ways to other perspectives on modernism.

Keywords: melodrama, melodramatic, mass-culture, lyricism, suggestion, musicality, psychologism, expressionism

Whole article


Deprecated: ltrim(): Passing null to parameter #1 ($string) of type string is deprecated in /home2/revtranro/new.revistatransilvania.ro/wp-includes/formatting.php on line 4496

Note bibliografice

  1. [1] Mario Praz, L’Imborghesimento del Romanticismo, în vol. La crisi dell’eroe nel romanzo vittoriano, Firenze, N. C. Sansoni, Editore, 1952, , p. 33-117.
  2. [1] Cf. Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană şi epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea şi Sanda Aronescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1998.
  3. [1] Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Editura ART, Bucureşti, 2009. O analiză încă şi mai detaliată a fenomenului găsim în studiul lui Angelo Mitchievici, Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene (sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011.
  4. [1] După aceeaşi logică interpretativă explică Paul Cernat şi „complexul periferiei” în avangarda românească. Vezi Avangarda românească şi „complexul periferiei”, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2007.
  5. [1] Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, Edited by Michael Hayes and Anastasia Nikolopoulou, McMillan Press, 1996. „Introduction” by Michael Hayes and Anastasia Nikolopoulou, vol. cit., p. 10.
  6. [1] Frank Rahill, The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, 1967, p. 300.
  7. [1] Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, New Haven & London, Yale University Press, 1976, p. 66.
  8. [1] Vezi antologia Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, edited by Louise McReynolds and Joan Neuberger; Duke University Press Durham, London, 2002. Mai bine explică fenomenul Ien Ang (Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, London and New York, 1996), care subliniază faptul că melodrama atrage şi câştigă adeziunea unui public larg pentru că, virtual, poate fi continuată ad infinitum, în imaginar. Prin urmare, la baza melodramei se află o concepţie funcţionalistă a plăcerii, prin care esenţa acesteia e considerată ca experienţă a satisfacţiei ori de câte ori o anumită nevoie preexistentă este îndeplinită: „a functionalist conception of pleasure in which its essence is regarded as the experience of satisfaction whenever a certain pre-existent need is fulfilled” (op. cit., p. 6). În melodramă există, pe de altă parte, o relaţie directă între plăcere şi ideologie, plăcerea fiind dată de identificare şi recunoaştere, prin acţiunea decriptării unor simboluri comune. În concluzie: plăcerea nu e un fenomen natural, ci un construct cultural, dependent de epoca în care se manifestă; plăcerea recunoaşterii este plăcerea derivată din cultura de masă (ibidem, p. 20), care creează şi iluzia confortabilă că poţi integra elementele ficţionale în realitate.
  9. [1] Peter Brooks, op. cit., p. 16: „Melodrama represents both the urge towards resacralization and the impossibility of conceiving sacralization other than in personal terms. Melodramatic good and evil are highly personalized: they are assigned to, the inhabit persons who indeed have no psychological complexity but who are strongly characterized”.
  10. [1] Frank Rahill, op. cit., p. 298. Autorul consideră că drama romantică a supravieţuit prin convertirea ei în melodramă, pentru că melodrama e un gen experimental, supus reconvertirilor de tot soiul. În acelaşi sens, Hartmut Ilsemann subliniază că potenţialul de inovaţie al melodramei nu trebuie subestimat (cf. Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 201).
  11. [1] Hans Robert Jauss, Experienţă estetică şi hermeneutică literară, traducere de Andrei Corbea, Editura Univers, Bucureşti, 1983. p. 283.
  12. [1] Ibidem, 278. Liderul Şcolii de la Konstanz afirma că importanţa „revoluţiei” lui Flaubert în istoria reconfigurării conceptului de „mimesis” constă în insolitarea percepţiei, care dezvăluie cititorului „dependenţa experienţei de clişeele de limbaj”, în timp ce, „prin fenomenalizarea acţiunii, se dezvăluie aparenţa teleologică a desfăşurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparenţa cauzală a universului” (ibidem, p. 159). Aceeaşi idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor şi începuturile romanului, traducere de Paula Voicu-Dohotaru, prefaţă de Angela Ion, Editura Univers, Bucureşti, 1983 (vezi capitolul ultim, Din ură faţă de roman, p. 270-327).
  13. [1] Ien Ang, op. cit., p. 62.
  14. [1] Lothar Fietz, On the Origins of the English Melodrama in the Tradition of Bourgeois Tragedy and Sentimental “Drama”: Lillo, Schröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold, în vol. Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 95.
  15. [1] E de reţinut, în acest sens, teoria lui Vasile Popovici privind teatralitatea epicului şi natura personajului „trialogic”. Cu alte cuvinte, proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conţinut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica).
  16. [1] Peter Brooks, op. cit., p. 66.
  17. [1] Cf. Luis Althuser, For Marx, apud Hartmut Ilseman, Radicalism in the Melodrama of the Early Nineteenth Century, în vol. Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 142. În melodramă, conchide Ilseman, „we can say that consciousness is delayed, for even if it is still blind, it is a consciousness aiming at last at a real world”.
  18. [1] Peter Brooks, op. cit., p. 109. În opinia autorului american, dacă imaginaţia melodramatică se insinuează în falia dintre reprezentare şi semnificaţie, retorica melodramatică se exprimă într-un orizont al luptei dintre planul reprezentării şi planul semnificaţiei, primul dorind să-l atingă pe celălalt.
  19. [1] După cum am mai observat şi în volumul consacrat ideilor critice lovinesciene, multe din observaţiile criticului român îşi găsesc corespondenţe interesante în teoriile lui John Dewey şi I. A. Richards, într-un soi de mixtură foarte interesantă de pragmatism şi psihologism.
  20. [1] E. Lovinescu, Consideraţii asupra teatrului grec, în Critice, vol. II, ediţie definitivă, editura „Ancora” S. Benvenisti&Co, Bucureşti, 1926, p. 196. Printr-o coincidenţă extrem de interesantă, plecând tot de la tragedia lui Oedip, Radu Stanca va scrie o dramă în care personajul se vede salvat în final chiar de mâna omului, capabil să sfideze cu de la sine putere nedreapta hotărâre divină.

Bibliografie

  • I.
  1. Lovinescu, Opere (Works), edited by Maria Simionescu and Alexandru George, Bucharest: “Minerva” Publishing House, 1982-1992
  • ***, Scrieri (Writings), edited by Eugen Simion, Bucharest: “Minerva” Publishing House, 1969-1982
  • II.
  • Ien Ang, Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, London and New York: Routledge, 1996
  • Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, New Haven & London: Yale University Press, 1976
  • Paul Cernat, Modernismul retro în romanul românesc interbelic (Vintage Modernism in the Romanian Inter-bellum Novel), Bucharest: “ART” Publishing House, 2009
  • Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, edited by Louise McReynolds and Joan Neuberger; London & Durham: Duke University Press, 2002
  • André Jolles, Formes simples (Simple Figures), translated by Antoine Marie Buguet, Paris: Seuil, 1972
  • Georg Lukács, Teoria romanului (The Theory of the Novel), translated by Viorica Nişcov, Bucharest: “Univers” Publishing House, 1977
  • Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, Edited by Michael Hayes and Anastasia Nikolopoulou, London: McMillan Press, 1996
  • Angelo Mitchievici, Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene (Decadence and Decadentism in Romanian and European Modernity), Bucharest: “Curtea Veche” Publishing House, 2011
  • Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului (The Taming of Romanticism), translated by Alina Florea şi Sanda Aronescu, Bucharest: “Minerva” Publishing House, 1998
  • Mario Praz, La crisi dell’eroe nel romanzo vittoriano (The Crisis of the Hero in the Victorian Novel), Firenze: N. C. Sansoni, Editore, 1952
  • Frank Rahill, The World of Melodrama, University Park: The Pennsylvania State University Press, 1967
  • Marthe Robert, Romanul începuturilor şi începuturile romanului (The Origins of the Novel), translated by Paula Voicu-Dohotaru, Bucharest: “Univers” Publishing House, 1983