Mircea Eliade’s contribution to the configuration of a transreligious vision of the world
The aim of this paper is to provide an analysis of the manner in which the eliadean existential considerations represent a significant part of a new way of understanding humanity. Through his creations, Mircea Eliade attempts to identify the structure that connects all the great doctrines and mysteries of mankind to the social and cultural dilemmas that surround human beings at present. His observations challenge the positivist outlook according to which limits can never be transcended, revealing the fact that reality is incalculably larger and deeper. According to Eliade, in the void opened by the increasing irrelevance of old metaphysics, following the road to the centre is a matter of choice, which includes striving to remember and learn from the other about how to give meaning to every aspect of life in order to open a way to transcendence.
Keywords: Mircea Eliade, modern man, cosmization, creative hermeneutics, otherness
1. Mircea Eliade, Waiting for the Dawn, în Waiting for the Dawn: Mircea Eliade in Perspective, editori: David Carrasco, Jane Marie Law, University Press of Colorado, 1985, p. 12.
2. Eliade atrage atenţia asupra succesului remarcabil pe care Fritjov Capra l-a avut cu lucrarea The Tao of Physics: An Exploration of the Parallels Between Modern Physics and Eastern Mysticism. Copleşit de revelaţia ritmurilor cosmice care antrenează cascade de energie şi particule subatomice într-un dans nesfârşit al creaţiei, Capra hotărăşte să aprofundeze relaţia dintre fizica modernă şi misticismul răsăritean. Aceasta se dovedeşte a fi adevărata cale a inimii sale prin perspectivele pe care le deschide conştiinţei umane de a participa la respiraţia universului: „Explorarea lumilor atomice şi subatomice în secolul XX a revelat limitările fizicii clasice şi a impus o revizuire radicală a multor concepte fundamentale. Viziunea asupra materiei în fizica subatomică, de exemplu, este total diferită de ideea tradiţională de substanţă materială. La fel se poate spune şi despre spaţiu, timp, cauză şi efect. Datorită acestor transformări, având în vedere importanţa acestor coordonate în existenţa umanităţii, se conturează perspectiva unor schimbări esenţiale ale modelului epistemologic actual.” The Tao of Physics: An Exploration of the Parallels Between Modern Physics and Eastern Mysticism, Boston Shambhala Publications, 2000, p. 4.
3. Logica terţului inclus asupra căreia teoretizează Stephane Lupasco se bazează pe trei valori de adevăr: A, non-A şi T.
4. În urma studierii particulelor subtomice, fizicienii au ajuns la concluzia că orice fenomen sau obiect deţine un aspect ondulatoriu şi unul corpuscular. Deosebit de interesant este faptul că, în lumea care ne înconjoară, particulele sunt foarte mari iar undele sunt aproape lipsite de energie. În lumea atomului şi a particulelor subatomice, aceasta excludere reciprocă dispare şi apare o altă relaţie, cea care corespunde starii T şi care se produce la un alt nivel de Realitate. Se observă astfel că ceea ce pare să fie separat, de fapt este unit.
5. Basarab Nicolescu, Mircea Eliade sub semnul destinului, articol disponibil la adresa web http://www.scribd.com, accesat la 8 august 2011.
6. Eliade, Oceanografie, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008, p. 159.
7. Mircea Eliade, Eseuri – Mitul eternei reîntoarceri, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991, p. 14
8. Ibidem, p. 53.
9. Ibidem, p. 13.
11.Vezi opinia exprimată de Bryan Rennie cu privire la viziunea lui Eliade asupra ontologiei sacrului. Rennie subliniază faptul că referirile la ideea de sacru nu apar nicăieri în opera lui Eliade decât raportate la capacitatea conştiinţei umane de a-l recunoaşte. „Este evident faptul că Eliade nu concepe sacralitatea independent de actul percepţiei ei, considerând sacrul un potenţial al experienţei umane, poate chiar o idee abstractă care a fost şi este semnificativă pentru existenţa istorică a omului.” The Ontology of the Sacred, în Mircea Eliade, A Critical Reader, London, Equinox Publishing, 2006, p. 82.
12.David Cave, Interpretarea spaţiului sacru şi a rolului lui în cultivarea virtuţii, în Schimbări în lumile ideilor religioase. Mircea Eliade: Finalitate şi sens, Editor: Bryan Rennie, Traducere de Elena Bortă, Bucureşti, Criterion Publishing, 2009, p. 313.
13.Mircea Eliade, Symbolism, the Sacred and the Arts, Editor: Diane Apostolos-Cappadona, New York, Continuum, 1985, p. 14.
14.Aceste generalizări pe care Eliade le impune în discursul său referitor la experienţa religioasă a tuturor oamenilor sunt discutate de Douglas Allen în Myth and Religion in Mircea Eliade, New York and London, Routledge, 2002, p. 292. Este important să menţionăm în acest sens faptul că Eliade credea cu tărie în ideea că toţi oamenii, chiar şi cei care nu se consideră religioşi, sunt însufleţiţi de aspiraţia cunoaşterii sacrului. Din acest motiv, mai ales în momentul confruntării cu situaţii limită, chiar şi cei a căror existenţă este desacralizată trăiesc sentimente deosebit de intense. Acesta este aspectul pe care îl are istoricul religiilor în vedere când formulează explicaţiile amintite despre simbolismul religios care încă operează în profunzimile fiinţei umane determinând o intensificare a activităţii structurilor conştiinţei.
15.Nelson Goodman, Ways of World Making, Indianapolis, Hackett Publishing Co., 1978, p. 329.
16.Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, p. 31.
17.Sergiu Al-George, Arhaic şi universal, Bucureşti, Editura Herald, p. 177.
18.Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, p. 27.
19.Mircea Eliade, Eseuri – Mitul eternei reîntoarceri, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991, p. 111.
20.Mircea Eliade, Arta de a muri, Cluj-Napoca, Eikon, 2006, p. 132.
21.Mircea Eliade, Eseuri – Mitul eternei reîntoarceri, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991, p. 109.
22.Ibidem, p. 110.
23.Mircea Eliade, Eseuri – Mitul eternei reîntoarceri, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991, p. 116.
24.M. Eliade, Sacrul şi profanul, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, p. 98.
25.Giuseppe Tucci, Teoria şi practica mandalei, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995, p. 90.
26.Vezi modelul cosmologic conturat de David Bohm, conform căruia „lumile eterne nu se confundă cu Dumnezeu” întrucât şi ele sunt doar creaturi. (Plenitudinea lumii şi ordinea ei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 30).
27.Heinrich Zimmer, Mituri şi simboluri în arta şi civilizaţia indiană, Editor: Joseph Campbell, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, p. 27.
28.Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, Bucureşti, Editura Humanitas, p. 162.
29.Ibidem, p. 16.
30.Mircea Eliade, Naşteri mistice, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995, p. 174.
31.Mircea Eliade, Yoga. Nemurire şi libertate, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993, p. 89.
32.ibidem, p. 241.
33.Ibidem, p. 243.
34.Vezi Istoria Credinţelor şi ideilor religioase, vol.II, traducere de Cezar Baltag, Iaşi, Editura Polirom, 2011, p. 336: „Confruntarea unei mişcări mesianice evreieşti cu religiozitatea şi gândirea greacă va avea consecinţe hotărâtoare pentru dezvoltarea creştinismului. Este meritul de nepreţuit al sfântului Pavel de a fi sesizat datele problemei şi de a fi avut curajul să lupte neobosit pentru a impune singura soluţie pe care o considera justă şi coerentă.”
35.Alan Padgett, God, Eternity and the Nature of Time, London, Macmillan Academic and Professional, 1992, p. 43.
36.Ancius Boethius, The Consolation of Philosophy, traducere şi prefaţă de Victor Watts, London, Penguin Classics, 1999, p. 125.
37.Vezi opiniile exprimate de Meister Eckhart referitoare la existenţa luminată a omului îndumnezeit: „Există două moduri de a fi. Unul, este pura fiinţă substanţială după Dumnezeire, altul, fiinţa personală. Amândouă nu sunt decât o singură substanţă. (…) Fiind, după umanitatea mea, de aceeaşi fire cu Christos, eu sunt unit cu fiinţa lui personală în aşa fel încât, prin har, eu sunt unu cu el în fiinţa personală, sunt chiar această fiinţă personală. Ca Dumnezeu, Christos rămâne veşnic în Străfundul Tatălui şi faptul că eu sunt ca el, ca o singură rădăcină, ba chiar Christos însuşi, purtătorul umanităţii mele, e valabil atât pentru mine, cât şi pentru el în unica substanţă a Fiinţei veşnice, astfel încât fiinţa sufletului şi a trupului sunt desăvârşite într-un Christos: un Dumnezeu, un Fiu.”Alain de Libera, Mistica renană, Traducere de Cristian Bădiliţă,Timişoara, Amarcord, 1997 p. 143.
38.Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, Iaşi, Polirom, 1999, p. 151.
39.David Carrasco, Mircea Eliade and the ”Duration of Life”: An Abundance of Souvenirs, în: Waiting for the Dawn. Mircea Eliade in Perspective, editori: David Carrasco, Jane Marie Law, University Press of Colorado, 1985, p. 145.
I
II
