The relantionship between the gnoseological crisis and ,,the great passage’’ in Blaga’s writings.
A theological perspective
The article aims at showing the main similitudes and discrepancies between Blaga’s philosophical system and the orthodox doctrine given the fact that mystery is the central element in both Blaga’s system and the dogmatic tradition of the Orthodox Church. If in the orthox dogma there is a echilibrium between the cataphatical cognition and the apophatical one, Blaga emphasis only on the latter, instituting a transcendental censorship that makes impossible any personal relantionship between man and the absolute. This gnoseological crisis results in chaos and in existential anxiety , both responsible for the apocaliptical vision that is evident in two of Blagas’s best known volumes of poetry, In the Great Passage and In Praise of Sleep. By refusing special revelation, Blaga annihilates the esential ontological difference between the Being, God, and the Non-Being, man, which receives beingness from Divinity. Where the orthodox dogma gives a solution by explaining man’s creative destiny through his resemblance with God and trough theophany, Blaga’s postulate of the Great Anonymous leaves the individual at the mercy of incertitude and absolute death.
Keywords: natural and special revelation, cataphatic and anaphatic cognition, The Great Anonymous, trascendental censorship, apocaliptical vision, Being and Non-Being
1.[1] Ov. S. Crohmălniceanu apud Ştefan Aug. Doinaş, Lectura poeziei, Bucureşti, Ed.Cartea Românească,1980, p. 18.
2.[1] Ioan I. Ică apud Emanuela Pestroiu, Viziune ortodoxă şi relevanţă estetică în lirica lui Blaga, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2009, p. 272.
3.[1] George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Alba Iulia, Ed. Reîntregirea, 2007, p. 121.
4.[1] Ibidem, p. 126.
5.[1] Ibidem, p.123.
6.[1] Gheorghe Iftime apud Emanuela Pestroiu, op. cit., p.15.
7.[1] George Remete, op. cit., p.122.
8.[1] Revelaţia naturală înseamnă evidenţierea unor ordini, a unei raţiuni în cosmosul material. Ea se impune prin două realităţi: raţiunea proprie şi raţionalitatea existentă în toată lumea. Omul nefiind autorul raţionalităţii lumii şi nici al raţiunii şi conştiinţei sale, pe care le percepe ca date, devine limpede că există o Raţiune şi o Conştiinţă superioară, supremă, care a creat această raţionalitate şi conştiinţă umană şi care explică conformitatea intenţională cu raţionalitatea lumii. Revalaţia naturală constă în sensurile divine imprimate de Dumnezeu în tot universul, prin însuşi actul creării lui.
9.[1] Chenoza( khenosis: golire) =acţiune prin care persoana a doua a Sfintei Treimi a acceptat şi a putut să se coboare până la nivelul condiţiei umane, să ia trup de om şi să se smerească până la suferinţă şi moarte.
10.[1] Gh. Al. Cazan, Lucian Blaga-metafizică şi raţionalism ecstatic, Ed. Semne, Bucureşti, 2008, p.103.
11.[1] Emanuela Pestroiu, op. cit., p.39.
12.[1] Lucian Blaga apud Cazan, Al.Gh. op.cit., p.94.
13.[1] Al. Gh. Cazan, op. cit., p.95.
14.[1] Al. Gh. Cazan, op. cit., p.95.
15.[1] Atributele divine sunt însuşiri reale, obiective ale fiinţei lui Dumnezeu – dar nu fiinţa însăşi – prin care Dumnezeu se manifestă sau se comunică în lucrările divine (creaţie, pronie, mântuire, sfinţire şi judecată). Se împart în trei categorii: naturale, intelectuale şi morale. Aceste atribute poartă acelaşi nume ca şi cele omeneşti, însă Dumnezeu le posedă în grad suprem şi incoparabil,ele fiind inseparabile şi stând în unitate desăvârşită cu fiinţa dumnezeiască. Vezi George Remete, op. cit., p. 136–137.
16.[1] Atotputernicia exprimă nemărginirea Lui Dumnezeu ca Forţă, absoluta Lui independenţă în toate lucrările Lui şi perfecta armonie între fiinţa sa supremă şi voinţa Sa.
17.[1] Sf. Ioan Damaschin apud George Remete, op. cit., p.141.
18.[1] Al. Gh. Cazan, op. cit., p.96.
19.[1] Blaga apud Florica Diaconu şi Marin Diaconu. Dicţionar de termeni filosofici ai lui Blaga. Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p. 169.
20.[1] Al. Gh. Cazan, op. cit., p.96.
21.[1] Floricica Diaconu şi Marin Diaconu. op. cit., p.171.
22.[1] Remete, George, op. cit., p.124.
23.[1] Perihoreza = comuniunea intertreimică
Analiza lui Gh. Cazan a,,Eonului dogmatic’’, în care Blaga tratează antinomiile transfiguratorii din dogma creştină, anume dogma Trinităţii şi a dublei naturi a Mântuitorului (chenoza), propunând un nou,,ev/eon dogmatic’’ ulterior, sugerează o neînţegere a dogmei Sf.Treimi ca urmare a indeterminării noţiunii de,,fiinţă’’ pe care o foloseşte în argumentarea sa. Demostraţia sa, conform căreia realitatea treimică este o,,antinomie transfigurată ’’(,,echivalentul intelectual al unui mister’’, o formulă paradoxală, de neconceput logic şi intelectual, dar acceptată ca atare prin refugierea în credinţă), are la bază ideea suprapunerii între cele două noţiuni esenţiale în dogma creştină, cea de,,fiinţă’’ (ousia), şi cea de,,persoană’’ (prosopon ). Aşa cum sugerează şi Cazan, Blaga pierde din vedere faptul că sfera noţiunii de fiinţă este mult mai largă decât cea de persoană şi că fiinţa cuprinde şi persoana. Prin urmare, este posibil ca Dumnezeu să fie unul singur ca esenţă divină (fiinţă) şi în acelaşi timp întreit ca persoană. Vezi Al. Gh. Cazan, op. cit., p. 134–147.
24.[1] Doinaş, Ştefan Aug, op. cit., p. 18.
25.[1] George Gană în Blaga, Lucian.Opere. Vol. 1. Ediţie îngrijită de George Gană, Bucureşti, Ed.Minerva, 1982, p. XXII.
26.[1] Matsoukas, Nikolaus. Teologia dogmatică şi simbolică. Vol. 2. Traducerea Nicuşor Deciu, Bucureşti, Ed.Bizantină, 2006, p. 32.
