Enter the white world: “magic quarantine” for the child and Ways to develop “magic immunity”. Cheating destiny.
Romanian tradition assumes that fate (destiny) configures a higher power that leads life without the possibility of man to intervene. However beliefs in destiny cover a large amount of interdictions, taboos, recommendations, advice, musts which attempt to shape this destiny; it’s a preventive control of the child’s destiny and it concerns ways to correct, improve or avoid potential negative outcomes of destiny. In other words, a virtual dis-satisfaction of the predestined fate can lead to a revolt that could have as an effect ignorance of the bad destiny and setting up certain corrective mechanisms which usually have a magical ritual substrate. The first interdictions seem to show up once the child is born and are related both to mother and child. These interdictions are present throughout childhood. Field studies in Salaj villages note many such beliefs linked to the possibility of cheating destiny.
Keywords: Salaj, child’s destiny, fate (destiny), tabus, recommendations, advice, magical ritual substrate
1. Simion Florea Marian, Trilogia vieţii – Naşterea la români, Bucureşti, Editura pentru Grai şi Suflet. Cultura Naţională, 1995, p. 41
2. Ion Ghinoiu, Panteonul românesc. Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 200- 201
3. Ion Ghinoiu, op. cit., p. 201
4. Traian Vedinaş, Sistemul culturii ţărăneşti, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2000, p. 62
5. Mărie Huluban, lelea Flutură, Marin – Sălaj
6. Mărie Huluban, lelea Flutură, Marin – Sălaj
7. Ioan Toşa, Casa în satul românesc de la începutul secolului XX, Editura Supergraph, Cluj, 2002, p. 7- 8
8. Mărioara Pop, Marin – Sălaj
9. Jenica Barbolovici, a Velenii, Chilioara – Sălaj
10. Jenica Horincar, a Dorucului, Chilioara – Sălaj
11. Meseşan Mărie, Măria lui Victor, Chilioara – Sălaj
12. Maria Huluban, lelea Flutuiră, Marin – Sălaj
13. Lucreţia Ceaca, Ceaca – Sălaj
14. Alexandru Bodea (n. 1956), Iaz – Sălaj 93 >>>
15. Vironica Lupău (n. 1928), Plopiş – Sălaj
16. Jenica Barbolovici, a Velenii, Chilioara – Sălaj
17. Florica Torma Pop, Bobota – Sălaj
18. Ana Gui, a lui Şandor (n. 1955), Plopiş – Sălaj
19. Antoaneta Olteanu, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, Editura Paideia, Bucureşti, 1997, p. 67
20. moaşa veghează la armonia familiei şi la bunele sale relaţii cu universul. Când femeile însărcinate sunt chinuite de zburător, „cheamă într-o marţi sau vineri pe moaşă ca să-i descânte şi s-o vindece. Moaşa sau baba chemată aduce apă neîncepută şi o toarnă într-o căldare. Ia apoi nouă feluri de plante şi punându-le pe acestea, pe rând, în căldare, descântă” (Simion Florea Marian – Naşterea. Studiu etnografic, Bucureşti, 1995, p. 21-22), după care gravida este spălată în căldare; este sprijinul femeii în pragul naşterii, încercând, prin descântece specializate şi direcţionate, să-i aline suferinţele şi să-i uşureze
naşterea: „îndată ce o femeie naşte, moaşa se duce la preot cu o sticlă cu apă, cu un fir de busuioc pus în gura sticlei, ca să facă moliftele apei. Cu acea apă se spală lăuza pe mâini şi pe faţă, ca să fie curată, apoi mănâncă şi bea, căci altfel lăuza este spurcată” (Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poprului român, Bucureşti, 1995, p. 120; este prima care execută gesturi – multe dintre ele ritualice – asupra noului născut, prin care încearcă să-i confere şi să-i protejeze sănătatea, gesturi executate atât în plan real, cât şi în plan simbolic (prima scaldă, primul înfăşat): „muierile creştine, mamele şi moaşele, pun lut în scăldătoare; luând cu degetul din acel lut, înseamnă fruntea pruncului. Şi de-ai întreba ce înseamnă acel lut, vor răspunde că prin acea ungere să se alunge deochiul (ochiul rău, invidia, pizma)” (M. Canianu – Studii şi culegeri de folclor românesc, Bucureşti, 1999, p. 130-132); „după ce se scaldă, prima oară copilul nou-născut, pentru a preveni deochiul ce se poate lesne produce, moaşa, mai înainte de a intra un străin în casă, îl descântă de deochi. După ce pune lângă el o căciulie de usturoi, moaşa îşi face cruce” (M. Canianu, op. cit., Bucureşti, 1999, p. 132); este protagonista primelor practici apotropaice sau chiar a unor ritualuri magice de refacere a sănătăţii şi chiar a prevenirii bolilor fatale, prin schimbarea ritualică a numelui copiilor bolnavi: „când unor părinţi le mor necontenit pruncii, moaşa pune pe pruncul de curând născut într-un leagăn în care mai pune încă şi un lanţ de fier; apoi îl scoate pe fereastră afară şi-l duce în drumul mare unde păzindu-l, îl lasă să stea până vine un om de-l află. Omul ce l-a aflat se priveşte apoi de naş al copilului aflat. Pruncul se scoate pe fereastră, iar nu pe uşă, pentru că pe uşă au fost fraţii săi care au murit” (Simion Florea Marian, op. cit., p. 69); este prima care se gândeşte la menţinerea fertilităţii femeii: „după ce femeia naşte, moaşa îi pune sub pernă un spic de grâu, să facă copii curaţi ca spicu de grâu” (Nastasia Oltean, Rus – Sălaj); în fine, moaşa rămâne un soi de terapeut implicat în practicile preventive şi apotropaice de păstrare a sănătăţii pe toată viaţa copilului: copiii pe care i-a adus pe lume o vizitează mereu, chiar dându-i colaci (colacul moaşei) de „ziua moaşei”, când, la rândul său, moaşa urează copiilor sănătate şi viaţă lungă. Ca reflex în imaginar al prezenţei atât de aproape de graniţa dintre vieţi şi ca personaj care poate avea un rol hotărâtor în viitorul mamei şi copilului, moaşa este reprezentată în imaginile mentale folclorice ca o prezenţă extrem de sensibilă, capabilă să orienteze pozitiv anumite ritualuri de sănătate şi fertilitate, dar aflată mereu în proximitatea forţelor supranaturale ce ar putea face rău (mai ales deochiul, cu repercusiunile maligne asupra copilului şi mamei). De aceea, moaşa se plimbă mai întâi de trei ori între rai şi iad, şi abia a treia oară este primită în rai, de către Sfântul Petru, ca dovadă a destinului său pozitiv (Artur Gorovei, op. cit., p. 155)
21. Vironica Lupău (n. 1928), Plopiş – Sălaj
22. Jenica Horincar, a Dorucului, Chilioara – Sălaj
23. Măria Meseşan, a lui Victor, Chilioara – Sălaj
24. Florica, Bodea (n. 1954), Iaz – Sălaj
25. Narcisa Alexandra Ştiucă, În pragul lumii albe, Editura CNCVTCP, Bucureşti, 2001, p. 68
26. Narcisa Alexandra Ştiucă, op. cit., p. 68
27. Alexandru Bodea (n. 1956), Iaz – Sălaj
28. Traian Vedinaş, op. cit., p. 133
29. Narcisa Alexandra Ştiucă, op. cit., p. 68
30. Alexandru Bodea (n. 1956), Iaz – Sălaj
31. Ana Sabou, nana Oniţă a Şităuarului, Preoteasa – Sălaj
32. Florica Sabou, Păvăloaia, Chilioara – Sălaj
33. Ana Sabou, nana Oniţă a Şităuarului, Preoteasa – Sălaj
34. Gheorghe Pavelescu, Magia la români (Studii şi cercetări despre magie, descântece şi mană), Bucureşti, Editura Minerva, 1998, p. 37.
