“Sociologia Militans”: Serving Development Through Social Science”
This paper is excerpted from the “Malinowski Award Lecture”, delivered by the author at the fifty-fifth annual conference of the international Society for Applied Anthropology, upon his acceptance of the Malinowski Prize conferred “in recognition of scholarly efforts to understand and serve the needs of the world through social science”. The paper outlines the author’s understanding of “sociology as vocation” and of its corollary and purpose: the production and application of sociological knowledge for transformative social action. In accounting for his own intellectual biography and professional work, initially in Romania
and later as the first sociologist and Senior Social Policy Adviser of the World Bank in Washington, the author reflects on the difficulties, foibles, and high satisfactions of practicing a theoretically informed applied sociology and anthropology. He points to the early influence on his own formation of Romania’s “sociological school”, developed around Dimitrie Gusti, which manifestly directed its field research to wards “social action and reform” (“ac?iune ?i reformă socială”). This idea, iconoclastic at that time and encapsulated in the daring Latin motto “Sociologia Militans”, proved to be a worthy life
compass in crafting public social policies, designing programs for inducing, accelerating, and democratizing development, and in preventing or fighting social pathologies. In this perspective, the author further discusses a set of theoretical, gnoseological, and institutional issues confronted at the World Bank in applying sociological/anthropological knowledge or tools, likely to surface in other agencies and organizations as well. The paper criticizes three widespread but distorting development paradigms characterized as
“econocentric”, “technocentric”, and commodocentric”, and concludes by arguing for the involvement of sociologists next to economists not only in designing discreet project-type interventions but also in formulating the policies that guide induced development.
1. Keynote Paper. Discurs de acceptare a Premiului Bronislaw Malinowsky, rostit la Conferinţa internaţională a Societăţii de Antropologie Aplicată, Albuquerque, New Mexico, 1995. Text prescurtat. Traducere de Mariana Neţ, revăzută de autor.
2. Divizia specială pentru proiecte „experimentale” de combatere a sărăciei a fost creată de Robert McNamara cu scopul explicit de a testa abordări noi şi de a le generaliza la nivelul Băncii. McNamara l-a numit ca şef pe asistentul lui personal, Leif Christoffersen, un inovator entuziast. Această secţie a fost încadrată în Departamentul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, condus de un economist iconoclast, Montague Yudelman, şi el consilier apropiat al lui McNamara. Timp de mulţi ani, Departamentul a fost un „think-tank” dinamizând reorientarea strategică a Băncii către reducerea sărăciei şi a fost
în avangarda multor demersuri înnoitoare.
3. Într-un sens larg, contribuţia tipică a antropologului pe teren este să explice şi să descrie o cultură dată. Interpretat în acest sens larg, „brokerajul cultural” nu este un concept la care obiectez. Dar ceea ce nu pot accepta — şi am observat multe exemple ale acestei practici dăunătoare — este limitarea rolului jucat de antropolog la aspectele minore ale intermedierii lingvistice sau la aspecte mecanice ale „turismului dezvoltării” (expresia îi aparţine lui Robert Chambers) în timp ce competenţa sa în chestiunile esenţiale ale organizării sociale, stratificării, etnicităţii şi a instituţiilor locale nu este luată în considerare ca indispensabilă pentru lucrarea întreprinsă.
4. Notez, ca dovadă a relaţiei intime dintre aceste două discipline, faptul că Malinowski însuşi n-a ezitat să-şi numească analizele Trobriand „sociologice” şi nu numai „antropologice” (Malinowski 1984; ed. iniţială 1922). Printre mulţi alţii, Radcliffe-Brown a recurs şi el la ambii termeni spre a-şi descrie cercetările.
5. Analiza lui Kottak (1991) a fost „dublu oarbă”, codarea variabilelor socioculturale şi socioeconomice (incluzând variabilele organizării sociale, ale stratificării, etnicităţii, diviziunii pe sexe a muncii etc.) efectuându-se fără a cunoaşte performanţa economică a proiectului; numai după ce s-a încheiat codarea socială au fost introduse în analiză ratele de profit.
6. Limite de spaţiu nu permit includerea acestei secţiuni importante în selecţia tradusă; ea poate fi citită în versiunea originală a prelegerii, http://sfaa.metapress.com/content/l61056q61944r14l/ (nota red.)
