The Theory of Synchronism Revisited (1)
Our paper approaches from an epistemological perspective (and in relation with contemporary theories in the area of literary history, historical anthropology, sociology, evolutionary biology etc.) the theory of “synchronism” developed by Eugen Lovinescu in the 20s of the 20th century in order to re-construct its main statements and ideas. Thus we were able to determine the true meaning this theory holds for the romanian culture: that it is a part of a larger theoretical paradigm in romanian modern culture, a paradigm to which the theory of “forms without substance” proposed by Titu Maiorescu in the last decades of the 19th century and the idea of “protochronism” formulated by Edgar Papu in the 70s of the 20th century equally belong.
Keywords: Lovinescu, synchronism, paradigm, evolution, development, modernization
1. Georgescu 1992: 196.
2. vezi pe larg la Ornea 1975.
3. cum observase deja Lovinescu; cf. şi cu Georgescu 1992:196-197.
4. adică exact teza „destinului insular” pe care Maiorescu o negase cu vehemenţă.
5. întrucît Lovinescu distinge cele două mari nivele tradiţionale, nesocotindu-le însă opuse, ci complementare.
6. pentru prima lucrare utilizăm ediţia Lovinescu 1972 (însă prima ediţie completă în aceeaşi îngrijire este abia Lovinescu 1992), iar pentru a doua Lovinescu 1981, prescurtate în continuare ICRM şi ILRC; în lipsa altor precizări, cifrele romane indică numere de capitol (aparţinînd volumului trei în cazul ambelor opere), iar cele arabe, de pagină.
7. în sensul explicitat de Tudor Vianu în Vianu 1982.
8. ICRM: 379-383.
9. ILRC: 269.
10. ICRM: 384.
11. ICRM: 386.
12. ICRM: 383, 387-392; ILRC: 267-271.
13. ICRM: 426; ILRC vol.1: 138.
14. ICRM VII.
15. Bădescu 1993: 548.
16. ICRM IX; cf. şi cu Bădescu 1993: 548.
17. ICRM: 409.
18. ICRM XI.
19. vezi şi infra (c) 2.
20. ICRM: 418.
21. ICRM XIX, XX.
22. ICRM: 443.
23. ICRM: 465.
24. este ceea ce antropologia culturală va denumi ulterior principiul de reinterpretare („acest principiu este fundamental în teoria aculturaţiei”), deşi marele antropolog Franz Boas „semnalase deja aceste fenomene de reinterpretare [cam în aceiaşi ani cu Lovinescu, respectiv în 1927 – nt. ns.], arătînd că, atunci cînd o trăsătură culturală este difuzată, ea este remodelată conform mediului primitor” (Géraud, Marie-Odile, Leservoisier, Oliver, Pottier, Richard 2001: 104).
25. ICRM: 426.
26. ICRM: 426 şi XIV passim.
27. ICRM: 429, 428.
28. ICRM: 430 – un asemenea caz e la noi cel al epocii interbelice care, alături de mai vechiul „clasicism ţărănesc”, tinde să devină azi, pe drept sau nu, o „epocă clasică” de
felul celei a cărei absenţă o semnala la 1925 Lovinescu.
29. pentru o discuţie mai amplă vezi ICRM: 430.
30. ICRM XIV.
31. ICRM: 441.
32. ICRM: 437.
33. ICRM: 440.
34. ICRM: 441.
35. ICRM: 441.
36. Bădescu 1993: 549.
37. ICRM: 441.
38. Bădescu 1993: 549.
39. ibidem, loc. cit.
40. analizate în ICRM XXI şi XXII.
41. ICRM: 477.
42. ILRC vol. 3.
43. ILRC: 264 – şi vol 2, cap. IX, X.
44. ILRC III.
45. ILRC: 264.
46. ILRC: 267.
47. ILRC I, II, III.
